Mi-e milă de blocurile din Piața Națiunile Unite, poate cele mai frumoase din București

Cele două blocuri de mai jos, din Piața Națiunile Unite, mi se par printre cele mai frumoase din București. Poate chiar cele mai frumoase. Este greu de comparat. Mie mi se pare de același rang ca și Palatul Cantacuzino (Muzeul Enescu) de pe Calea Victoriei.

Nu știu dacă în planuri o fi fost cândva și un al treilea bloc acolo pentru a face piața simetrică. O fi fost. Oricum, uitați-vă la design-ul lor general, cu toate acele arcade și coloane, cu balcoane franțuzești și terase mari la unele etaje, ferestre înalte și poziția excelentă în oraș.

Uitați-vă și la detaliile arhitectonice fine. Sunt pe ele o mulțime de înflorituri, iar unele etaje au medalioane cu sculpturi decorative. Un bloc pare a avea o coroană, altul o zonă de coloane acoperite de parcă te plimbi pe un bulevard, nu pe acoperișul unei clădiri. Acelea se numesc gloriete, apropo, gloriete cu coloane.

Mi se pare că ar putea concura oricând cu cele mai frumoase clădiri vechi din Paris sau Viena sau alte orașe mari.

Și totuși, ale noastre sunt deosebit de murdare. Se văd poluarea și praful din oraș în negrul de pe fațada lor. Au tencuială spartă. Unele decorațiuni lipsesc sau sunt și ele sparte. Pereții au fost găuriți pe oriunde s-a dorit pentru aer condiționat, iar în plus bănuiesc că nu au avut multă vreme sau poate nu au nici acum cablu TV, că sunt prea multe antene satelit pe acolo.

Pe o clădire a rămas prinsă structura pe care s-au agățat în anii anteriori bannere de mari dimensiuni, că Bucureștiul are o pasiune în a-și acoperi clădirile din centru cu reclame la diverse firme. Cândva un primar a decis că da, este o idee bună ca o firmă să-și pună numele sus pe clădire. De ce nu?

Negreala aia, însă…

Blocul din stânga se numește Clădirea Românească, după numele societății care a construit-o. “Clădirea” nu în sensul de bloc, aici, ci de “clădim neamul românesc”. Cel din dreapta se numește Palatul Agricola-Fonciera. Ambele poartă numele unor societăți de asigurare din perioada interbelică, cele două fiind construite prin 1930 după planurile arhitecţilor Paul Smărăndescu şi Petre Antonescu. Găsiți aici mai multe informații și mai ales fotografii din interiorul și de pe terasele lor.