Digitalizarea a fost de vină. SVB n-ar fi picat dacă oamenii stăteau la coadă după bani, ca pe vremuri (zic experții)

Acum câteva zile a fost în Ziarul Financiar un editorial despre Silicon Valley Bank și firul falimentului său.

Mai exact, titlul din ZF este:

De ce este bine ca supravegherea bancară să fie mai dură iar băncile să fie conservatoare (De ce nu ne dau credite?!), asta apropo de cazul SVB, care ţine capul de afiş al pieţei financiare din America. P.S. – Atenţie cât de mult vă doriţi ca o bancă să fie digitală! (link)

Povestea SVB o știam deja. Am dat click pe articol doar pentru ultima propoziție. Eram chiar curios de ce nu ne-am dori digitalizarea băncilor, în viziunea autorului.

Partea negativa a digitalizării este explicată în următorul paragraf:

P.S. Apropo de digitalizare, cerută de toată lumea. Retragerea a 42 de miliarde de dolari din SVB într-o singură zi a fost posibilă nu pentru că oamenii au stat la coadă în faţa băncilor, aşa cum era imaginea anterioară, ci pentru că clienţii au putut să-şi mute depozitele din aplicaţiile de pe telefon sau calculator printr-un simplu click. Asta apropo de cât de mult ne dorim digitalizarea. Când se invocă acest lucru nimeni nu se gândeşte la situaţiile neprevăzute care pot să apară şi care pot să dea peste cap o întreagă structură.

Yup. Pentru că băncile au site și aplicații de internet banking, clienții lor au putut să-și retragă rapid banii din bancă și asta este cumva un lucru rău.

Este dezavantajul unor servicii prea rapide, în loc de o coadă clasică la ușa băncii.

Oare ce-și închipuia autorul articolului? Că dacă se făcea o coadă lungă la ușa băncii ar fi apărut din neant și bani în plus în conturile băncii? Că ar fi intrat paleți de verzișori prin spatele băncii și banii ar fi fost împărțiți apoi pe ușa din față a băncii, pe rând la fiecare client?

Unu la mână, SVB era în primul rând o bancă business to business. Roku avea în cont la SVB 487 de milioane de dolari, de exemplu. Cum ar fi fost să meargă cu sacoșa după această sumă? Și apoi să o ia la subraț și să meargă pe bulevard până la vreo altă bancă pentru a-i depune acolo? Printr-un bancomat, desigur.

În SUA, o companie cu 50 de angajați care are în cont salariile lor pe următoarele două luni însemna că are în cont vreun milion de dolari. Și dacă mai are și bani pentru investiții, teste, prototipuri, plată furnizori și alte costuri directe și indirecte, probabil încă vreo 3 milioane de dolari. Poate chiar dublu sau triplu. Sper că urmau sa meargă la bancă dotați cu sacoșe din acelea bune din IKEA.

Doi la mână, cum ar mai putea funcționa lucrurile în lipsa digitalizării bancare, ca să fim atenți când ne-o dorim? Cum ar fi să trebuiască plătite salariile cash, la casieria firmei? Sau cu cecuri ca pe vremuri? Să nu existe carduri bancare? Să te duci la bancă și, cu factura la curent în mână și carnetul de depuneri în cealaltă, să-i ceri omului de la ghișeu să o plătească pentru tine? Și să stai după alți 15.000 de oameni care au de făcut operațiuni similare la ghișeu?

Cred că românii nu-și mai aduc aminte bine vremurile când chiar așa se făcea la bancă. Te duceai la un sediu mai mare, ziceai cum te cheamă, întrebai câți bani ai în cont, ziceai să-ți pună zece meleoane într-un depozit, notai în agendă când expiră acesta ca să te duci după dobândă peste un an șamd. Știai câți bani ai în bancă doar dacă țineai tu evidența lor, în carnețel.

Eu aș zice chiar invers: bine că există serviciile digitale pentru că astfel mai mulți oameni și-au scos banii din SVB imediat ce au sosit veștile proaste. Banii aceia erau digitali, informație scrisă în bazele de date, și au fost mutați digital în alte bănci. Dacă ar fi trebuit recuperați cash, la ghișeul băncii, probabil că numărul clienților deserviți la toate sucursalele băncii de câți bani avea fiecare în seif ar fi fost mai mic decât al celor care, pe faza fiind, și-au salvat online banii.

Și panică s-ar fi făcut oricum. Pune 10 oameni la ușa unei bănci și deja mai apar alți 10 panicați despre ce se întâmplă acolo.

Probabil că Lehman Brothers nu avea mari sisteme digitale în 2008 și tot a dat faliment. Cred că nici la FNI nu erau sisteme digitale, în anul 2000, și, în ciuda cozilor de la intrare și a oamenilor care au stat acolo cu săptămânile cerându-și banii, nu au dat înapoi nimic.

Tehnologia a mutat în digital serviciile bancare pentru că asta își doresc clienții băncilor. Accentul este pus pe rapiditate și efectuarea operațiunilor din confortul casei tale. Să stai la coadă la ceva—bani, pâine, carne, tichete de vacanță, moaște, gazeta ZF—nu este de fapt pe placul nimănui și nu-mi pot închipui nici o situație în care ar fi un avantaj. Poate că unora doar le place să stea la coadă chiar și când există alternative.