Trei lucruri noi pe care le-am învățat – episodul 2

Iată încă trei lucruri despre care am aflat în ultima perioadă. Puteți citi și restul articolelor din serie sub eticheta 3 lucruri învățate. Îmi place să citesc și să aflu despre tot felul de lucruri inedite, așa că am decis ca, de fiecare dată când se strâng trei, să fac un astfel de articol.

EXPANSION FEES

Există ceva numit expansion fees în diverse industrii și sunt foarte mari. Probabil există un termen direct în limba română, dar nu-l cunosc.

Expansion fees sunt taxe de intrare plătite de exemplu de o echipă pentru a intra într-o ligă deja existentă. De exemplu, prin 2026 ar putea apărea o nouă echipă în Formula 1, Andretti F1, și echipa aceasta trebuie să plătească 200 de milioane de dolari expansion fee pentru a intra în competiție. Acum chiar este scandal deoarece restul echipelor spun că taxa este prea mică.

Uitați exemple din hocheiul american: Vegas Golden Knights a plătit 500 de milioane de dolari pentru a intra în NHL în 2017. Seattle Krakens a plătit 650 de milioane de dolari pentru a intra în NHL în 2021.

Deci cum vine asta? Te-ai aștepta ca liga sau organizatorul competiției să dea bani unei echipe noi. În Formula 1 cu siguranță este nevoie de mai multe echipe pentru a face competiția mai antrenantă. Și totuși, o echipă nouă, pe lângă toate investițiile pe care trebuie să le facă în monoposturi, motoare, piloți și restul infrastructurii, trebuie să dea și 200 de milioane taxă de intrare? Iar 200 de milioane sunt considerate prea puțin?

Explicația ține de faptul că se “diluează” timpul pe ecran al celorlalte echipe. Formula 1 este de fapt cel mai bun exemplu. Ai 10 echipe, 20 de monoposturi pe circuit. O cursă durează vreo 2 ore. În acele 2 ore, rezultă că fiecare monopost are la dispoziție câteva zeci de secunde în care apare efectiv pe ecranul telespectatorilor pentru a fi vizibili sponsorii din F1 care au plătit bani mulți pentru a fi pictați pe mașini. Dacă ești Red Bull sau Ferrari sau Mercedes și ai mașini bune, apari pentru zeci de minute pe ecran. Dacă ești Haas sau Williams, în total ies câteva minute, maxim.

Și intră o nouă echipă. Asta înseamnă că cele 2 ore se împart acum la 11 echipe și 22 de monoposturi. Este și mai puțin timp pe ecran pentru fiecare, iar echipele deja existente vor o compensație pentru asta.

Ar fi amuzant dacă un sistem similar s-ar implementa în alte domenii. De exemplu ai 20 de elevi într-o clasă. Mai vin doi elevi? Păi să plătească o taxă celorlalți părinți, că e clar că profesorul va avea mai puțină atenție pentru fiecare elev în parte!

Expansion fees. N-aș fi uimit dacă tot capitalismul american ar fi inventat-o și pe asta.

BRYAN ADAMS ESTE ȘI FOTOGRAF BUN

Bryan Adams este cântăreț, unul chiar legendar. În funcție de vârsta voastră, îi știți sau nu muzica. O găsiți pe Spotify.

Turns out, omul este pasionat și de fotografie și s-a băgat destul de tare și în acest domeniu. A publicat diverse albume foto. A co-fondat o revistă despre fotografie de artă și fashion.

De fapt, în fotografia fashion a activat mult, lucrând cu Calvin Klein. A făcut portrete cu diverși muzicieni, ba chiar casa regală a UK l-a invitat ca fotograf la diverse evenimente. Câteva portrete de-ale sale sunt expuse în National Gallery, altele au fost folosite pentru timbre.

Este clar că omul are o pasiune pe care a dus-o departe. Pentru mulți fotografia înseamnă să ai un aparat bun și să faci fotografii cât mai artistice când mai ai ocazia, dar Adams pare să fi făcut aproape un job din asta, deși nu cred că are nevoie de bani.

METRIC CUPS

Dacă mă enervează ceva, sunt rețetele de bucătărie care nu zic cantitățile în grame sau mililitri, ci în cups. Asta poate părea simplu inițial dacă ai o “cupă” sau o “cană” și măsori totul cu ea. O cană de făină, jumătate de cană de ulei, două căni de apă etc.

Sigur, dacă ești dispus să folosești căni. Eu, însă, am cântar și aș vrea cantități exacte pentru că în multe domenii, de exemplu dacă faci pâine, chiar este nevoie de precizie dacă vrei ceva special.

Și nu poți converti ușor. Cupa este mărime de volum. În funcție de densitatea fiecărui ingredient, o cupă de apă poate avea 200 grame, dar aceeași cupă de ulei poate avea 354 grame. O cupă de făină are altă greutate față de o cupă de zahăr. O cupă de zahăr granulat are altă greutate față de una de zahăr pudră. Nu mai zic de ciudățenile de genul “jumătate de cană de unt”. Cum fac asta, arunc niște unt în ea? Îl și ung uniform în interior, să fie compactat?

Asta cu cupele pare ceva venit tot de la americani, care au și ciudățeniile lor legate de “o milă are 1.760 yarzi, fiecare yard are 3 picioare și fiecare picior are 12 inci”.

În practică, însă, realitatea este mult mai ciudată de atât. Ca majoritatea unităților de măsură atipice, vin dintr-o vreme când se făcea vămuirea comercianților prin diverse metode și fiecare țară avea și “cupe” de mărimi ușor diferite, că standardizarea este clar că nu era punctul forte al vremurilor.

In the US, it is traditionally equal to one-half US pint (236.6 ml).

The cup currently used in the United States for nutrition labelling is defined in United States law as 240 ml

Australia, Canada, New Zealand, and some other members of the Commonwealth of Nations, being former British colonies that have since metricated, employ a “metric cup” of 250 millilitres.

Canada now usually employs the metric cup of 250 ml, but its conventional cup was somewhat smaller than both American and imperial units

In the United Kingdom the standard cup was set[by whom?] at 10 imperial fluid ounces, or half an imperial pint.

In Latin America, the amount of a “cup” (Spanish: taza) varies from country to country, using a cup of 200 ml, 250 ml, and the US legal or customary amount.

The traditional Japanese unit equated with a “cup” size is the gō, legally equated with 2401/13310 litres (≈180.4 ml) in 1891, and is still used for reckoning amounts of rice and sake. The Japanese later defined a “cup” as 200 ml.

De asemenea, one cup în SUA are 16 tablespoons sau 48 de teaspoons.

Partea amuzantă este când citești o rețetă și trebuie apoi să te întrebi dacă autorul este american, canadian sau de altă nație și ce unitate de conversie ar funcționa acolo. Și uneori îți dă chiar el un tabel de conversie în grame sau mililitri, făcut cu ce ingrediente a avut chef să precizeze.