Trei lucruri noi pe care le-am învățat – episodul 4

Iată încă trei lucruri despre care am aflat în ultima perioadă. Puteți citi și restul articolelor din serie sub eticheta 3 lucruri învățate.

SINDROMUL PICIOARELOR NELINIȘTITE

Sau Restless Leg Syndrome. Este o boală, numită și boala Willis Ekbom.

Este o afecțiune neurologică ce constă în nevoia necontrolabilă de a-ți mișca picioarele, de obicei când stai într-o poziție lipsită de confort sau din alte cauze care, până la urmă, tot la un disconfort pot fi reduse.

Mayo Clinic spune că boala poate apărea la orice vârstă și de obicei devine mai pronunțată pe măsură ce îmbătrânești. Nu este periculoasă, dar este îți produce disconfort și în cazurile grave îți poate afecta somnul sau te poate trezi.

Ca manifestare, începe cu o senzație de lipsă de confort atunci când stai jos sau nemișcat pentru multă vreme, senzație care poate fi eliminată dacă îți miști picioarele. De multe ori se manifestă seara, iar unii oameni dau din picioare în timp ce dorm, de zici că se zbat în somn.

Medicii bănuiesc că ar putea fi legată uneori de o deficiență de fier. Afecțiunea este mai frecventă la femeile gravide.

Sunt ușor curios dacă nu am chiar eu așa ceva. Am avut întotdeauna o ciudățenie: dacă mă doare ceva (măsea, stomacul etc), simt furnicături și o senzație deranjantă în picioare, în general în cel drept, ceea ce mă face să-l mișc și să-l încordez. Am pățit asta la ultimele aventuri la stomatolog, de exemplu.

Zic că sunt curios, dar nu voi face nimic mai mult pentru a afla ce se întâmplă. N-am chef să umblu pe la doctori doar ca să le zic “simt o slăbiciune în picior atunci când mă doare măseaua”.

More info: Mayo Clinic și NHS.

FREEGANS

Mă uitam la un show de stand-up pe Netflix și una din glume era despre freegans. Erau descriși ca oameni care sunt vegani, dar mănâncă și carne, însă doar dacă o găsesc în gunoi.

Am crezut că este glumă. Nu este. Chiar există freegans. Freegani?

De fapt, sună mai ciudat decât este cazul. Freeganism-ul este o ideologie care ține de dorința de a consuma cât mai puține resurse și de a avea o amprentă cât mai mică în economie și mediul înconjurător. Prin urmare, foarte mulți dintre freegani sunt vegani pentru că asta înseamnă un consum mic de resurse – mănânci doar legume, nimic de origine animală, ceea ce înseamnă agricultură ceva mai simplă.

Mănâncă însă și carne? Da, dacă o găsesc gratuit sau le este oferită gratuit. Inclusiv dacă este în gunoaie. Ideea este că, dacă o bucată de carne poate fi consumată în siguranță în loc să fie irosită, un freegan nu are probleme în a face asta. Este tot o formă de utilizare eficientă a resurselor și de a limita risipa.

Asta nu m-a mirat, apropo. Au fost multe demonstrații și studii despre cât de multă mâncare foarte bună se irosește și se aruncă. Restaurantele aruncă mâncare nevândută pentru că nu au ce face cu ea. Fast-food-ul la fel. Îmi închipui că tot ce rămâne de la catering pe la petreceri și lansări se aruncă direct la gunoi pentru că este cea mai puțin costisitoare metodă de a rezolva problema. Ar putea fi donată, dar apar niște potențiale riscuri de siguranță alimentară pe care majoritatea restaurantelor/cateringului nu vrea să și le asume sau le-ar produce cheltuieli suplimentare (de exemplu cu livrarea lor la cantine sociale).

În București chiar funcționează niște asociații care iau mâncare rămasă pe la restaurante și o duc în diverse puncte de distribuție, dar sunt puține astfel de inițiative.

Anyway, freegans. It’s a thing. Vedeți pe Wikipedia.

JEDI BLUE

Nu este un om albastru din universul Star Wars. Jedi Blue este numele unei înțelegeri secrete între Alphabet și Meta prin care Facebook a obținut un avantaj și prioritate în platforma de reclame a Google.

Ce s-a întâmplat nu este într-un domeniu la care să mă pricep bine, dar din ce înțeleg situația este următoare. Diversele site-uri (să le zicem publisheri) pot afișa reclame (bannere, de exemplu) și primesc bani pentru asta. În funcție de conținutul bannerului, suma plătită diferă pentru că unele domenii plătesc mai mult decât altele.

În plus, există mai multe platforme care pot oferi bannere de afișat în site. În funcție de costurile și politica fiecăreia, suma (câțiva cenți) pe care o plătesc site-ului respectiv pentru o afișare este mai mare sau mai mică. Asta se cheamă header bidding și se face printr-un soi de licitație de moment. În timp ce pagina web se încarcă, site-ul organizează automat o licitație și afișează bannerul platformei care i-a promis cei mai mulți cenți pentru acel moment din timp și acea afișare.

Google are o platformă mare de reclame și participă la header bidding. Are și concurenți care fac același lucru. Se pare că și Facebook voia să intre în piața de header bidding și să afișeze reclamele din Facebook și pe alte site-uri.

Și n-au mai intrat. S-au înțeles cu Google, care le-a dat condiții preferențiale pentru ca Facebook să nu mai intre în această piață, ci să ruleze reclamele lor prin platforma Google.

Facebook would receive a guarantee of 90% of auctions regardless of the bids; 300 ms to bid (vs 160 offered to others), along with the ability to identify 80% of smartphone users and 60% of web users.

Altfel spus, Google le-a promis că va afișa mai multe reclame sosite de la Facebook în detrimentul altor parteneri. Le-a mai promis și că va afișa reclamele Facebook chiar dacă erau servite mai lent decât altele (înțeleg că era o limită de timp de 160 ms, dar Facebook a primit tratament preferențial cu 300 ms), plus că îi lăsa să facă tracking pe utilizatori pentru profilare.

Treburile acestea au avut loc în 2018 și s-a aflat de ele într-un proces intentat de SUA împotriva Google cu altă ocazie. Nu știu dacă înțelegerea mai funcționează și astăzi și dacă pe aceiași termeni.

sursa: Wikipedia. Nu mai știu unde am aflat despre Jedi Blue prima oară.