Mi-am scos încă o măsea după ce un tratament de canal nu a avut succes

N-am scos-o eu, a scos-o stomatologul la capătul a două ore de tratament de canal și stat cu gura larg deschisă sub microscop și apoi sub daltă. Acum am fața ușor umflată, ca un hamster care și-a băgat mâncare de rezervă doar într-o falcă. Asta este o schimbare față de restul anului, când arăt tot ca un hamster, dar simetric 🤣

Poate mai țineți mine că acum multă vreme—multă vreme!—mi-a picat o plombă și, la o radiografie a respectivului dinte, mi-a ieșit că am și un chist în sinusul din partea stângă a nasului, sinusul maxilar stâng cum se numește el. Se mai întâmplă așa ceva.

Măseaua respectivă poartă numele sexy de 2-6, adică al șaselea dinte din partea de sus stânga, numărând de la strungăreață. Altfel spus, penultima măsea din stânga-sus. La mine avea o particularitate, rădăcinile ei ajungeau până în acest sinus maxilar. O infecție pe canal, probabil apărută atunci când mi-am pus plomba originală acolo, acum vreo 8 ani, a generat acel chist. În rest nu aveam nici un simptom, nici o durere, noroc cu radiografia respectivă.

Pata aia gri din dreapta imaginii este chistul.

Tratamentul este destul de complicat. Este nevoie de un endodont (o specializare în stomatologie) care să “desfacă” dintele și să curețe bine fiecare canal, apoi dintele este sigilat cu speranța că a dispărut infecția și în timp chistul respectiv dispare de la sine. Dacă nu dispare, se scoate/sparge cu o mică incizie. Anyway, aveam programare pentru acest tratament cu 3 zile înainte ca pandemia din martie 2020 să închidă cabinetele stomatologice și să ne bage pe toți în lockdown.

Și na, eu fiind eu, cum s-au redeschis cabinetele stomatologice după lockdown am făcut ceea ce era normal: am mai așteptat aproape 3 ani înainte de a rezolva această problemă.

În decembrie, după extracția măselei de minte, mi-am făcut programare și la endodont. Mi-au făcut atunci și un CT la dintele respectiv. Am văzut imaginea respectivă, este extrem de detaliată, se vedea clar un dinte cu vreo 3 rădăcini și în continuare un chist micuț agățat de el, ca un balon la capătul a trei bețe. Mie mi s-a părut mai mic decât în radiografia mult mai veche de mai sus, am avut senzația că s-a redus la jumătate.Mi-am făcut programare pentru 4 ianuarie pentru un tratament de canal, că am zis să nu fac înainte de Crăciun această procedură și ce idee bună a fost asta.

Tratamentul de canal a fost destul de obositor. Eu am stat aproape complet la orizontală pe scaunul de stomatolog. Medicul a amplasat deasupra mea un microscop mare cât toate zilele și prin el îmi făcea tratamentul, ca să vadă mult mai bine fiecare detaliu al dintelui.

Problema este că în acest timp nu puteam închide gura. Mi-au băgat chiar un soi de opritor care mă bloca din a închide mai mult de jumătate gura, plus un dispozitiv ciudat în gură, ceva gen 4 brațe care îmi ieșeau din gură de parcă aș fi fost un extraterestru ciudat, iar pe aceastea mi-au prins ceea ce părea un balon dar sunt sigur că era tot un material elastic medical. Avea însă gust de balon. Ați lins vreodată un balon? Așa avea gustul.

Și a lucrat medicul la mine vreo oră în acest mod, dar nu a reușit tratamentul de canal. Ce-i drept, mă avertizase dinainte că într-o parte am dintele destul de subțire și s-ar putea sparge acolo, având în vedere că tratamentul înseamnă, ca analogie, să foreze pe fiecare dintre canalele dintelui (sunt mai multe!) până în capăt, ca să distrugă orice bacterie de pe acolo.

Și n-a mers. Un canal n-a fost de găsit, probabil se obturase singur sau ceva. Dintele era prea subțire. După ce medicul mi-a frezat aproape jumătate din el ca lungime și cine știe ce canale pe acolo, mi-a spus că oprește forarea pentru că n-a găsit petrol și, dacă va continua, nu se va mai putea salva dintele, că acesta era scopul nostru.

Extracție scria pe mine!

Și s-a făcut extracția 10 minute mai târziu. Culmea este că a fost mai dificilă decât ora de tratament de canal, unde în mici pauze am putut să semi-închid gura și nici nu m-a durut nimic. În schimb, la extracție au fost doi oameni cocoțați pe mine, lucrându-mă cu o daltă, pensete, aspirator, freze, ceva numit chiuretă. La un moment dat s-a zis “o să tai dintele în 3” și mă așteptam să continue cu “adu flexul”.

Până la urmă au ieșit cele 3 părți ale dintelui. Țeapă, că nu s-a terminat! Anterior îmi recoltase sânge pentru a-l centrifuga în plasmă. Asistenta cred că s-a speriat ea văzând atenția cu care mă uit la cum acum acela mărișor îmi străpunge pielea și apoi vena, umflându-le în timp ce se infiltrează în ele, de unde mi-a extras 3 fiole de sânge.

Așa că, după extracție, mi-au pus plasmă în gingie, ceea ce scade riscul de infecție și grăbește vindecarea, apoi mi-au cusut “gaura”. Și au cusut-o bine, cred că am 10 copci în gură. De câte ori credeam că s-a terminat, medicul mai lua acul în pensetă și îmi mai trăgea o copcă.

După aproape 2 ore de stat pe scaun cu gura deschisă maxim, m-am ridicat ușor buimac și am plecat acasă, la propriu cu o falcă în cer și una în pământ.

Culmea este că nu m-a durat mai deloc. Am luat preventiv un Advil imediat acasă, că aveam o ușoară durere de cap și gură, dar acela a fost maximul durerii. O fi din cauză că acea măsea nu mai avea oricum nerv, pe când cu o lună în urmă, când mi-au scos măseaua de minte, aceea deja inflamase ceva prin gură, că de asta am ajuns acolo. Aceea m-a durut vreo 2 zile și nopți după operație. De data aceasta, cred că nu voi lua mai mult de 2 analgezice/antiinflamatoare în total.

Anyway, acum n-am un dinte în gură, deși nu se vede asta oricât de tare aș zâmbi. O să stăm vreo 6 luni ca să vedem apoi dacă acel chist dispare de la sine sau nu. Urmează un implant, probabil cu adiție de os pentru că am osul cam subțire în acea zonă, dar asta va decide un specialist în implantologie.