Ce este scorul ESG și statistici interesante despre economia circulară, sustenabilitate și produse bine făcute

ESG este un acronim despre care veți auzi și veți citi mult mai des în viitor, așa că iată o explicație privind ce reprezintă acest termen. ESG este un acronim pentru Environmental, Social și Governance. Primii doi termeni sunt mai ușor de înțeles, al treilea nu prea, dar să-i luăm pe rând oricum:

Environmental: se referă la modul în care compania acționează în raport cu mediul înconjurător. Cât de mult poluează, cât de mult reciclează, ce măsuri ia pentru micșorarea impactului dăunător în mediul înconjurător.

Social: se referă la modul în care compania interacționează cu angajații, partenerii și în general societatea în care activează. Cum sunt condițiile de muncă? Are un mediu în care încurajează egalitatea de șanse, promovarea cinstită sau învățarea? Oferă joburi normale oamenilor din țări subdezvoltate sau mai degrabă profită de ei?

Governance: guvernanța corporatistă se referă în general la un set de reguli auto-impuse pentru acele aspecte care nu au musai legătură cu business-ul principal al companiei, ci se referă la activități secundare sau indirecte și sunt un soi de reguli etice pentru companie. Pot avea multe forme, de la investiții serioase în asigurarea securității datelor private ale clienților (versus nepăsarea pentru riscul unor scăpări), politici clare privind nivelurile salariale, politici anti-mită, drepturi și obligații pentru management șamd. La modul simplist, G-ul din ESG se referă la “principii care ne fac să fim o companie etică și cinstită”.

ESG este un termen vechi, introdus de ONU prin 2004, dar în ultimii ani a apărut o presiune tot mai mare pe corporații de a fi mai 🌿 eco, mai grijulii cu mediul, mai cinstiți cu angajații și condițiile de muncă, astfel încât ESG devine treptat un criteriu de rating al companiilor.

Pot să vă dau un exemplu foarte clar din lumea bursieră, unde scorul ESG este acum afișat mare pentru o companie. Iată un exemplu din eToro pentru Google:

Practic, o companie era evaluată anterior în principal prin rezultatele ei financiare (venit, EBITDA etc), dar acum se face o evaluare și prin ESG. Tot ce intră în categoria ESG este la modul cel mai simplu exprimat printr-un scor (eventual defalcat pe cele trei categorii, precum mai sus), iar scorul îl determină o agenție de rating.

Așa cum se face audit financiar sau audit pentru a determinat îndeplinirea unor standarde ISO, există și firme care analizează compania și îi dau un scor ESG. Și, probabil la fel ca la auditul clasic, cu cât este mai de renume cel care dă scorul ESG, cu atât mai mare încrederea în acuratețea respectivei note.

O întrebare mai bună este de ce a ajuns în ultimii ani să conteze acest scor ESG încât a devenit și un indicator pe bursă, unde tradițional contează doar banii? Un răspuns l-am aflat dintr-un raport numit Samsung Innovation Raport pe 2022, unde scrie că 43% dintre consumator vor să cumpere produse de la companii care aduc beneficii societății, iar o treime dintre consumatori sunt dispuși să plătească mai mult pe servicii și produse sustenabile.

Treaba asta poate însemna multe lucruri. Unii comandă Uber cu mașini electrice, alții vor ca eMAG să le ambaleze comanda în mai puțin plastic, alții plătesc în plus pe un produs despre care știu că are o durată de viață mai mare sau care poate fi reparat ușor.

Privind însă din direcția opusă, înseamnă și că oamenii sunt mai atenți cu modul în care își cheltuie banii. Cumpărătorii vor să vadă că banii plătiți de ei pe un produs sau serviciu nu se duc direct pentru iahtul nou al patronului, ci o parte dintre ei se reîntorc în societate, în folosul vieții cetățeanului de rând.

Unele acțiuni micuțe pot avea un impact masiv. De exemplu, Samsung a introdus pe unele serii de televizoare telecomandă alimentată solar, fără baterii în ea. Se încarcă de la lumina ambientală, naturală sau artificială. Pare o chestie minoră, dar Samsung vinde multe televizoare anual și estimarea lor este că astfel se folosesc cu 140 de milioane de baterii mai puțin în fiecare an. Este un număr enorm, mai ales având în vedere că probabil 99,9% dintre ele ar fi ajuns apoi în gropile de gunoi, că puțini le duc la reciclat.

Tot Samsung mai dă și alte statistici despre business-ul lor cu electronice. Au scăzut cantitatea de plastic utilizată în monitoarele și televizoarele lor, iar o parte din plasticul folosit este de fapt plastic reciclat (în jur de 500 de mii de tone pe an, zice raportul). În plus, prelucrarea plasticului reciclat consumă mai puțină energie electrică și scade și nevoia generală de petrol, care este materia primă pentru plastic, ceea ce indirect duce la scăderea emisiilor poluante în alte industrii șamd. În plus, tot Samsung vrea ca până în 2030 să devină carbon-neutral și s-a alăturat inițiativei RE100, care înseamnă că tind spre a folosi energie 100% din surse regenerabile. Cum am zis mereu, soarele și vântul sunt infinite și gratuite.

Samsung Electronics are un scor ESG de 57, apropo.

O altă statistică foarte interesată și neașteptată este legată de industria de 👕 fashion. Raportul Samsung, care citează un studiu internațional al Euromonitor, zice că industria modei este al doilea mare consumator de apă la nivel global și că generează 8-10% din emisiile globale de carbon, mai mult decât zborurile internaționale și transportul maritim la un loc.

Producția de haine face asta. Și nu cred că astfel de statistici sunt știute de multă lume, dar este clar că în ultimii ani tot mai mulți oameni au intuit că este ridicol să arunci un obiect vestimentar doar pentru că nu-l mai porți, iar o economie circulară de amploare s-a dezvoltat în unele țări pe acest segment.

Există țări cu magazine online mari de haine second hand, plus multe magazine fizice unde îți poți vinde hainele pe care nu le mai vrei sau poți cumpăra din ce au lăsat alții acolo. Poate surprinzător, asta se întâmplă mai degrabă în țările dezvoltate, pe primul loc fiind America de Nord. Studiile zic că aceste principii de reutilizare nu țin musai de posibilitățile financiare, ci și de nivelul de educație și awareness la problemele de mediu.

Piața de haine SH a fost de 96 de miliarde de dolari în 2019, dar este în creștere atât de mare încât se estimează că va fi de 218 miliarde de dolari în 2026.

Asta mă face mândru că inclusiv eu și Matilda aplicăm pe cât putem de mult niște principii de economie circulară în domeniul hainelor. Majoritatea hainelor care au devenit prea mici pentru Alice le-am dat mai departe altor părinți cu copii mai mici. Câteva haine care erau mega-pătate sau tocite le-am dus într-o zi la H&M, unde Matilda a aflat că primesc haine la reciclat. Și noi, la rândul nostru, am primit o mulțime de haine pentru Alice de la prieteni cu copii mai mari, deci cel puțin în domeniul bebelușilor pot spune că am făcut parte din plin din economia circulară.

Ce facem cu hainele noastre de adulți, dacă nu le mai vrem? Le donăm celor care au nevoie de ele, iar pe altele le vom duce tot la reciclat, când se strânge o sacoșă. De asemenea, la început de decembrie mi-am cusut cu mâna mea un pulover (mâna Matildei aparent nu coase 🤣) căruia i se desprindea gulerul. Am făcut o treabă bună, nu se cunoaște reparația.

Un exemplu din domeniul tehnologiei legat de economia circulară este cel al reutilizării telefoanelor mobile. În România, de exemplu, Orange are un program amplu de telefoane recondiționate, la fel și Flip.ro. Nu știu despre Orange, dar raportul Samsung Innovation 2022 spune că Flip.ro a vândut de la înființarea din 2019 și până în noiembrie 2022 peste 180.000 de telefoane mobile către 100.000 de clienți.

Aici intră în ecuație un alt aspect care inițial pare un beneficiu pentru client, dar de fapt este benefic și pentru ideea de economie circulară. Mulți ani de update-uri contribuie de fapt la sustenabilitate. Poate mai țineți minte că prin 2021 Samsung a anunțat că va oferi 4 ani de update-uri de Android, iar mișcarea acesta i-a forțat pe majoritatea celorlalți producători să anunțe o politică similară (deși am impresia că inclusiv Google, OnePlus, Motorola și alții oferă doar 3 ani).

Pentru foarte mulți clienți, ideea că un telefon cumpărat astăzi va fi “la zi” și peste 3 sau 4 ani este foarte importantă în decizia de achiziție și astfel produsele unei companii devin mai atractive decât ale unui concurent care poate nu oferă un avantaj similar.

Pe mine m-a uimit și cifra următoare: piața de telefoane recondiționate este mai mică decât cea de haine SH. Mai exact, piața de telefoane refurbished a fost în 2021 de 50 de miliarde de dolari și se estimează că va fi de 144 de miliarde de dolari în 2031. Cea de haine o ia mult înainte. Ce-i drept, cred că statisticile nu includ și vânzările directe de telefoane pe eBay, OLX sau în talcioc, dar oricum, hainele rule.

În străinătate aproape toți operatorii telecom, marii retaileri și producătorii de dispozitive au programe ample de buyback și vânzări Re-newed. Tendința de creștere se vede și în România și nu m-ar mira să asistăm la lansarea unor astfel de servicii suplimentare în 2023.

Mai scriu câteva statistici interesante:

• 63% dintre europeni cred că pot fi rezolvate problemele climatice, iar o treime cred că tehnologia și inovațiilor pot face asta.
• 60% dintre europeni acordă atenție achiziționării de produse locale.
• 48% dintre tineri sunt foarte interesați de combaterea schimbărilor climatice.

Datele acestea îmi dau cumva speranță că poate lucrurile se vor îmbunătăți în viitor. Unde este voință, se găsește și o cale.

Există de fapt două concepte privind cum lucrurile pot fi schimbate, numite Re:boot și Rebuild.

Re:boot, care aparent se scrie în acest mod, presupune adaptarea stilului personal de viață pentru a trăi mai sustenabil. Cumperi produse mai bine construite, alegi produsul ambalat în carton, nu în plastic, nu mai iei pai de plastic dacă poți bea și din pahar, reciclezi etc. Dacă se strică prăjitorul de pâine, îl duci la reparat în loc să comanzi direct unul nou. Poate că are doar un fir desprins și în 5 minute este ca nou.

Altfel spus, schimbări mici de comportament, care sunt în puterea oricui. Noi, de exemplu, am început acum vreo trei ani și ceva să reciclăm deșeurile și întotdeauna sunt uimit de cât de multe plastice și cartoane se strâng din cumpărăturile uzuale în decurs de o săptămână. Văzând mormanele de ambalaje pe care le duc la reciclare mă încurajează și mai mult să continui să o fac.

Bine, bine, veți spune aici și de altfel același gând l-am avut și eu, dar cum poți influența problemele de amploare? Probabil că paiul meu de plastic poluează mult mai puțin oceanele decât o face o fabrică.

Așa este, dar aici intervine al doilea concept, cel numit Rebuild. Se referă fix la acest aspect: după ce fiecare persoană a luat măsurile aflate la dispoziția sa, în mod natural oamenii vor mai mult, vor următorul nivel. Atunci de obicei cetățenii se aliază, iau atitudine la comun, cer guvernanților măsuri de protecție a mediului, cer digitalizare ca să nu mai consume combustibil și hârtie cu dosare cu șină la ghișeu, cer right to repair, cer companiilor să lucreze mai sustenabil șamd.

Este clar că presiunea aceasta socială funcționează. Uitați-vă doar la ce discuție amplă este totuși în zilele noastre în jurul schimbărilor climatice și a protecției mediului înconjurător, față de acum 10 sau chiar 5 ani. Astfel de subiecte practic nu existau în atenția tuturor.

🌳🐿️🫶