Bucureștiul nu are destul loc pentru câți oameni vor să iasă la o simplă plimbare

Căldura asta mă debusolează. În București au fost 16 și respectiv 17 grade Celsius în zilele de 1 și 2 ianuarie. De atunci o ținem cu 9-10 grade Celsius. Este atât de cald încât de pe 2 ianuarie am închis caloriferele în două camere (erau 25 de grade la Alice în cameră), iar noaptea trecută am dormit cu fereastra parțial deschisă.

Și mi s-a confirmat din nou în acele zile că bucureștenii au chef de plimbat prin oraș, dar nu prea au pe unde. Era o înghesuială mare pe Calea Victoriei și în parcuri. Am dat și noi o tură cu Alice și era om lângă om, ca în zilele de vară.

Câteva localuri erau deschise, în special cafenele. Erau cozi până afară din local, ceea ce la o cafenea de specialitate care face de fiecare dată râșnire, tamping, extracție de 30 de secunde și preparare de lapte înseamnă mult timp de așteptare. Chiar m-am uitat la vreo 2 astfel de cozi și am estimat că ultimii de la coadă vor avea de așteptat cam 30 de minute—pentru o cafea!

A fost probabil deja cea mai bună zi din an pentru unele cafenele și pizzerii, că n-am văzut astfel de cozi lungi nici în zilele de vară. A fost și foarte multă muncă încă din prima zi a anului.

Și culmea este că probabil au fost de 10 ori mai mulți oameni care, la fel ca noi, nici n-au încercat să cumpere ceva din cauza cozilor. Am văzut și mulți turiști în plimbare. Păreau genul care au făcut Revelionul în București și apoi erau la plimbarea de a doua zi, fotografiind statui și Ateneul.

Acum câțiva ani avea Bucureștiul niște planuri mărețe. Zona fântânilor trebuia reabilitată, transformată într-una cu localuri pe acele trotuare ample, în paralel cu restrângerea traficului pe acolo. Un fel de zonă de distracții backup pentru Centrul Vechi, care la un cutremur mai mare probabil va dispărea cu totul. Nu s-a făcut nimic.

Am fost prin Cișmigiu. Arată infect parcul și-mi pare rău să îl văd așa pentru că am făcut liceul Lazăr și parcul Cișmigiu era un element zilnic în viața mea. Acum sunt alei întregi acoperite cu găinaț. Este un covor de găinaț, mulțumim șobolanilor zburători.

Calea Victoriei și-a cam atins limitele. Nu mai încap și mai mulți oameni pe trotuarele de acolo la orele de vârf, trotuare care sunt și destul de înguste în multe zone. Traficul ar fi trebuit închis pe 1-2 ianuarie prin acea zonă, că nu erau oricum multe mașini, iar cele puține doar făceau curse.

Noi ne mai plimbăm prin multe alte zone, de exemplu prin zonele de case vechi cu arhitectură frumoasă de prin Floreasca sau Kiseleff. Este doar de mers pe acolo. Uneori mai ai nevoie și de o bancă, un local, o țintă dincolo de “ne învârtim în cerc prin cartierul acesta”.

Orașul are nevoie de noi zone prin care oamenii să se plimbe alături de prieteni sau copii, eventual să poată cumpăra și o cafea sau un covrig. S-a văzut asta și în faptul că, la casa Mița Biciclista sau cum se numește, se stă la coadă ca să-ți faci selfie cu clădirea în fundal.

Și totuși, nu pare a fi un plan de dezvoltare, de deschidere a unor noi zone care să atragă localnici și turiști. În lipsa lor, bucureștenii se înghesuie în principal în mall-uri, blocând traficul în acele direcții și frustrându-se căutând parcare sau o masă la food court. Autoritățile par a fi fericite cu situația aceasta, deși o deschidere mai mare a unor astfel de zone pietonale sau măcar comerciale ar face minuni pentru mici business-uri și pentru turism.