Am băut Carpathian Single Malt, primul whisky românesc (varianta maturată și în butoaie de Pinot Noir)

Am băut whisky-ul românesc Carpathian Single Malt, lansat recent pe piață. Este bun, chiar foarte bun, chiar dacă și destul de scump. O să vă spun direct concluzia: mi se pare un whisky de care poți fi mândru că este românesc și pe care l-aș da oricând unui pasionat de whisky să-l bea, ca să mă laud că uite ce produs bun se face și în România.

Iată un video despre toată șmecheria, dacă nu vreți textul plictisitor:

Iată textul, care de fapt este foarte mișto!

Whisky-ul acesta este cât se poate de românesc în acest moment, chiar dacă metoda de a-l produce este cea tradițional scoțiană. Orzul este recoltat din România în 2016 și distilat în 2017. Apa este din zona Carpaților. Orzul malțificat a fost dublu-distilat în distileriile Alexandrion Saber 1789 din Prahova (localitatea Pleașa, zice pe etichetă), unde whisky-ul a fost apoi maturat pentru câțiva ani.

Fiind vorba de metoda scoțiană, a fost maturat în butoaie de bourbon importate din Kentucky, cum fac și scoțienii cu whisky-urile lor. Carpathian nu are age statement pe etichetă, dar a stat la maturare vreo 4 ani în aceste butoaie, după socoteala mea, înainte de o perioadă mai scurtă de finish în alte tipuri de butoaie.

Aici lucrurile devin interesante. Multe whisky-uri sunt ținute suplimentar în alt tip de butoaie, uneori vreo 6 luni sau un an, pentru a mai lua în plus câteva arome de la acestea. Poate știți deja că whisky-ul meu all-time preferat, Kavalan Oloroso Sherry Oak, a fost maturat la final în butoaie de oloroso, care-i un vin dulce spaniol. Adaugă exact o urmă de dulceață, de miere, care îmi place mult.

Și Carpathian a fost ținut pentru finish în diverse tipuri de butoaie. Două expresii sunt 100% românești, whisky-ul a fost ținut în butoaie de Fetească Neagră și de Pinot Noir, butoaie ale unor vinuri românești. Eu am băut ediția Pinot Noir. Sunt foarte curios cum este și cea Fetească Neagră, un soi foarte bun și popular în România. Împreună, aceste două ediții de Carpathian mi se pare că reprezintă perfect ideea de single malt românesc.

Pe lângă acestea, mai sunt alte 7 expresii: Oloroso, Madeira, Pedro Ximenez, Tawny Port, Commandaria, Burgundy și Cognac. Prea multe? Poate că da. Primele 5 enumerate sunt toate vinuri dulci fortifiate. Cred că majoritatea oamenilor ar avea dificultăți în a descrie mari diferențe între Oloroso, Pedro Ximenez și vin de Porto, de exemplu. Burgundy este un vin franțuzesc, iar coniacul știți ce este, tot o tărie franțuzească.

Generează 7 whisky-uri cu arome diferite? Probabil că da. Sunt și bune? Probabil că da. Încă sunt ofticat că mi-am scos măseaua de minte fix când avea loc Whisky Fest, unde Carpathian era disponibil pentru degustare în toate variantele sale, ceea ce mi-ar fi plăcut mult să fac. Cred totuși că sunt prea multe variante și pot crea confuzie în rândul unui consumator care vrea să încerce ceva.

Așa că recomandarea mea este simplă: alegeți unul românesc până la capăt, precum ediția Pinot Noir sau cea Fetească Neagră. Iar dacă vreți altceva, oricare dintre Oloroso, Madeira, Pedro Ximenez, Port și Commandaria ar trebui să fie un whisky ceva mai dulce și plăcut aromat. Eu probabil că aș lua Oloroso doar ca să am un fel de comparație cu alte whisky-uri similare din piață maturate în astfel de butoaie (Aberlour, Glenmorangie The Accord, Kavalan Sherry Oak etc). Cel ținut în butoaie de coniac sună de asemenea interesant.

După acest finisaj în butoaie speciale, Carpathian este îmbuteliat fără filtrare la rece la o tărie de 46% și pus la vânzare, momentan doar pe site-ul oficial al Alexandrion, IconicDrinks.shop. În noiembrie era anunțat că va intra la vânzare și în alte magazine, dar încă nu l-am văzut în alte locuri.

Eu am băut Pinot Noir-ul. Sticla îmi place, are câteva motive românești pe etichetă, iar pe a mea scria că este sticla numărul 21 din 395 îmbuteliate din butoiul 2.897. Pe spate are o altă contra-etichetă ce-i explică originea, plus o etichetă destul de românească pe care scrie, printre altele, și Ingrediente: whisky, apă demineralizată, ceea ce mi s-a părut funny.

Carpathian-ul ținut în butoaie de Pinot Noir a fost foarte bun. După aromă se vede direct că se duce în zona de condimente, nu de băuturi fructate. Miroase plăcut, iar la culoare este destul de închis, probabil datorită butoiului de vin.

Are și gust bun, desigur. Mie mi s-a părut că simt vanilie, poate și niște alune sau genul acela de… fructe? nuci? Matilda a zis miere și citrice când l-am degustat apoi și împreună. Oricum ar fi, este bun.

Este comparabil la preț cu whisky-uri similar de plăcute ca experiență, gen Glenfiddich 15 ani sau Balvenie 12 ani. Uneori este mai scump decât altele similare (ca nivel de plăcere oferit, că Talisker 10 ani la care mă refer este totuși ușor spre mediu afumat), alteori mai ieftin. Problema este că alte whisky-uri au age statement, ceea ce le oferă un soi de respect suplimentar, sau că prețul lor include și branding și marketing făcute în întreaga lume. Ce-i drept, este și alt nivel de producție în astfel de cazuri.

Oricum, asta nu mai contează așa mult. Carpathian este bun. Dacă vă place whisky-ul, încercați-l și pe cel românesc.