De ce unele țări preferă autoritatea, iar altele nu o vor deloc

Vă spuneam că am fost săptămâna trecută la conferința IQ Digital Summit de la Brașov. A fost axată pe business în lumea digitală, au fost invitați de top (au vorbit șefii mari din BCR, eMAG și Vodafone, primarul Brașovului și alții). Mă uitam în notițele mele de acolo că, dacă fac o listă cu sfaturi pentru start-up-uri auzite de la diverși vorbitori, iese ceva foarte bun.

Întâi, însă, o altă idee: autoritate versus anti-autoritate în lumea modernă.

Mai exact, unul dintre vorbitori a fost Andreas Ekström (autorul The Google Code), un suedez care a ținut o prezentare foarte bună despre probleme actuale ale Internetului. De exemplu, spunea că Internetul a pornit de la ideea de surfing, întâlnire cu alți oameni în mediu digital, pasiuni comune șamd, dar apoi s-a ajuns la o puternică centralizare. Principalele servicii de Internet sunt controlate de câteva mari companii, în practică de câțiva oameni: Zuckerberg pentru FB/WhatsApp/Instagram, Bezos, Musk, Pichai, Nadella.

Inițial omul părea cam anarhist, dar de fapt prezentarea lui era despre cum există mereu un middle ground și scopul ar trebui să fie căutarea lui. Și apropo, zicea asta nu doar pe Internet, ci și în orice alt scandal, conflict la muncă șamd. Pur și simplu oamenii au perspective diferite și interese diferite și nu există întotdeauna un adevăr suprem.

Și ca parte din treaba asta (hang in there, acum ajung la subiectul acestui articol, că știți că eu scriu succint totul), Ekström a vorbit despre câteva conflicte false din societatea de astăzi, genul de discuții care țin de ani de zile și adună milioane de oameni în fiecare tabără. Un exemplu a fost freedom vs regulation, o discuție care pare că mereu polarizează oamenii într-o extremă sau alta. De fapt, adevărul este la mijloc, ai nevoie mereu de niște reguli, că suntem așa mulți pe net sau în economia digitală încât fără reguli s-ar ajunge mereu la haos în cel mai bun caz și la exploatare și pericole în cel mai rău caz (de exemplu dacă autoritățile n-ar reglementa cumva munca anumitor categorii din gig economy șamd).

Cel mai bun punct mi s-a părut cel despre autoritate vs non-autoritate. Știți genul de subiecte uzuale pe net, pot varia de la “de ce mă obligă să port mască?” la “de ce limitează fumatul sau zahărul?” la “de ce vrea CNA să controleze YouTube?” și whatever, orice scandal în care autoritățile vor să controleze sau să impună niște reguli și alți oameni nu vor asta.

Ce este interesant și logic și de altfel intuit de foarte mulți oameni este că astfel de discuții au de fapt caracter național, zicea Ekström. Spunea că în țările fost-comuniste și în general în țările care trec printr-o dictatură apare un astfel de curent puternic anti-autoritate. Oamenii vor să facă ce vor ei, să nu perceapă că cineva îi supraveghează și stă să-i pedepsească atunci când calcă pe bec.

Ekström, ca suedez, spunea că la ei în țară este fix invers. Suedezii vor autoritate și nu contestă deciziile statului sau primarului din următorul motiv: au o cultură puternică de public servant, serviciu public în adevăratul sens, o cultură în care funcționarii lucrează cu adevărat în folosul cetățeanului și suedezii au deci încredere că deciziile luate de autorități sunt bune pentru cetățeanul de rând. Asta se întâmplă pentru că au o istorie de multe decenii, dacă nu chiar mai mult, în această direcție și încrederea în autorități a fost stabilită în timp și rareori zdruncinată.

Altfel spus, n-au corupție sau au foarte puțină. Asta înseamnă că funcționarii nu lucrează pentru propria îmbogățire sau cu sictir, ci își iau munca în serios. Probabil că au și un sistem de evaluare a muncii, a îmbunătățirilor aduse de fiecare în domeniul său (“a scăzut criminalitatea sub mandatul noului șef al poliției”, “este mai curat în spital cu noua firmă de curățenie?” etc) și probabil după câteva decenii în acest sens au și mândria de a face bine treaba, ca să nu fii sub colegi sau sub omul care a ocupat anterior acel post.

Este suficient ca o generație să facă treabă bună și apoi cetățenii așteaptă același lucru și de la noua generație, care oricum a avut un model bun de la care sa învețe.

A mai dat un exemplu în care spunea că, după niște alegeri parlamentare din Suedia, a fost greu de format o coaliție și vreo 5 luni de zile au stat fără un guvern. Totuși, suedezii de rând nu au simțit asta. Interimarii sau ce-or fi fost în acea perioadă și-au făcut treaba foarte bine. Nimic nu s-a blocat. Nicăieri nu s-a zis “nu e votat bugetul, că n-a avut cine să facă asta, și s-a blocat totul”. Țara a funcționat foarte bine în continuare, asta și pentru că la nivel local au oameni care își fac bine treaba, în interesul cetățeanului, iar guvernul poate că se ocupă mai mult de relațiile externe sau strategia de termen lung decât de administrarea de zi cu zi a țării.

Simțeam în sala conferinței că se făcuse mai liniște în timpul acestor explicații. Cred că toți cei prezenți și-au spus “băi ce bine ar fi să fie așa și la noi!”. Cred că este ideal să știi că poți “externaliza” complet către autorități funcționarea statului și tu să nu-ți mai faci nici o grijă în acest aspect, să nu te mai preocupe subiectul, știind că autoritățile vor face treabă bună.

Poate știți de pe la muncă acest gen de situații. Eu, ca manager de proiect în trecut, aveam colegi despre care știam că își vor îndeplini cu brio niște task-uri date. Dacă ei îmi spuneau “eu mă ocup de asta până la data X”, atunci știam că așa va fi și că la data X treaba va fi bine făcută. În același timp, aveam alți colegi care mereu erau depășiți de task-urile pe care și le alegeau ei sau care făceau parte din munca lor uzuală și mereu trebuiau ajutați.

Ce bine ar fi să avem o astfel de țară, nu? Dacă vă gândiți un pic, am senzația că ultimii ani în România au fost unii în care societatea a trebuit mereu să stea cu ochii pe autorități. Amintiți-vă de Ordonanța 13 și cum, vrând-nevrând, a trebuit să învățăm cu toții despre legi, ce face Curtea Constituțională, ce implicații au anumite decizii și cum se dau ele.

A venit apoi o pandemie în care deciziile autorităților au fost mereu contestate de la cap la coadă. Nu cred că-și dorea nimeni să știe atât de multe despre vaccinuri, mRNA, măști și altele, dar cumva am fost siliți pentru că există o neîncredere în autorități și deciziile lor.

O neîncredere bazată în realitate, de multe ori. Este o incompetență generalizată în foarte multe instituții. Și apoi din lipsa de profesionalism vine și o lipsă de comunicare bună dinspre autorități spre populație, așa că nici deciziile bune nu sunt bine explicate, ca să prinzi încredere măcar în anumite persoane de decizie.

Există însă și neîncredere în autoritate ca intelect, nu ca poziție de putere. Dacă un doctor îți spune că lucrurile stau într-un fel, o mulțime de oameni vor considera că ei știu mai bine, deși nu se pricep. Dacă un fizician îți spune că 5G-ul nu este periculos sau că buletinele cu cip nu-l atrag pe diavol, o mulțime de oameni nu îl vor crede, că știu ei mai bine.

Varianta din Suedia este o simplificare a vieții pe care eu unul mi-o doresc și cred că ne-o dorim cu toții: să știm că autoritățile, fie ele centrale sau locale, lucrează cu adevărat pentru binele nostru în schimbul banilor publici primiți. Să fii deci convins că deciziile lor sunt cele corecte sau măcar bine-intenționate, eventual însoțite de explicații simple și bine formulate despre de ce s-au luat acele decizii.

Cu alte cuvinte, tu ca cetățean să te preocupi doar de viața ta, de cum poți fi tu mai bun, nu să afli zilnic sau să te stresezi zilnic despre cum te fură ăia pe care i-ai votat, despre lehamitea din “sistem” și despre indolența celor plătiți din ban public. Iar când în sfârșit te lovești de “sistem”, fie el la spital, la primărie, la minister etc, să meargă totul bine și să simți că oamenii chiar vor să te ajute din simplul motiv că asta este treaba lor și nimic mai mult.

Pentru un moment i-am urât pe suedezi. Driving their Volvos, mâncând chifteluțe cu dulceață și probabil având chei imbus la breloc, ca să asambleze câte o mobilă la nevoie. Ieșind nefrustrați de la Poștă și Primărie și din astea. Doar pentru un moment i-am urât, că apoi i-am admirat. Probabil de asta țările nordice ies frecvent în topul celor mai fericiți oameni. De fapt, nu au atâtea surse de stres.

Și sunt sigur că lucrurile nu stau de fapt așa bine în Suedia cum am zis eu mai sus. Sigur s-ar putea găsi cineva să comenteze de la fața locului și sunt sigur că ar avea dreptate, că tot oameni sunt și acolo. Eu compar însă cu România, că de acolo plecase ideea de autoritate versus anti-autoritate. Aici cred că în fiecare zi sunt cel puțin 10 știri despre cetățeni tratați în sictir, ba chiar poate omorâți de “sistem”. Diferența este uriașă.

BTW în acest slide de mai sus era soluția lui Ekström pentru Internet, viață, start-ups, misterele Universului și orice altceva. Să răspunzi întrebărilor clientului tău (indiferent de ce înseamnă “client” pentru tine) si apoi să îi rezolvi problemele. Și dacă toată lumea face asta, băgați Hi-Q pentru că totul va fi bine!