State of nwradu – ediÈ›ia de noiembrie 2022

The nwradu is a bit sick. Sau under the weather, cum ar spune alții. Luna aceasta a fost o înlănțuire de probleme medicale minore, dar enervante.

ÃŽn primul rând, am făcut covid practic imediat ce-am publicat articolul lunii trecute. Asta n-a fost ceva grav È™i de fapt nu sunt 100% sigur că am avut È™i eu covid pentru că toate testele mele au fost negative, nu ca la Alice È™i Matilda. TotuÈ™i, mi-a curs un pic nasul, am tuÈ™it două zile, deci probabil au avut È™i eu the ‘rona.

Cred că n-am tratat responsabil acele simptome pentru că apoi am făcut o uÈ™oară infecÈ›ie în gât, aÈ™a că am tratat-o È™i pe aceea câteva zile. Colac peste pupăză, acum o săptămână a început să mă doară o măsea, ceea ce m-a surpins. S-a rezolvat cu Advil Ultra 400mg, dar durerea a revenit, m-am dus la stomatolog, acesta a spus că ar putea fi de la o măsea de minte ieÈ™ită pe jumătate (stă aÈ™a de când mă È™tiu) sau de la un nerv “nasolit” sub o plombă într-o măsea alăturată. Mi-a recomandat să scot întâi măseaua de minte, că oricum ar trebui făcut acest lucru, È™i dacă revine în continuare durerea să umblăm abia atunci la ceea ce pare o măsea cu o plombă foarte bine pusă.

Așa că, după o ușoară anestezie și niște glume privind legarea mea de scaun, mi-a scos măseaua. Anestezia a trecut exact când îmi cosea gingia după ce-mi băgase și niște plasmă acolo (laser frate!). A fost o seară dură. Anyway, acum când scriu sunt la 2 zile după operație, încă doar un pic zona, iau antibiotic preventiv și peste câteva zile merg la scos firele. Am senzația că nu voi scăpa însă de desfăcut încă o măsea.

(Aici eram între scoaterea măselei și cusutul gingiei, era totul bine anesteziat. Am și fotografie cu măseaua lângă un soi de daltă mare metalică ce a fost utilizată, dar am zis că poate sunteți fricoși de sânge.)

Dar ce am făcut în ultima lună, în afară de a boli? Păi în zilele de izolare n-am făcut nimic notabil, doar am muncit la diverse și am stat în casă. Nimic memorabil, aș spune, chiar nu știu ce am făcut jumătate din luna octombrie, dar țin minte că a fost o perioadă deprimantă, more on that later.

Apoi a venit perioada cu Black Friday. Am vizitat depozitul eMAG (È™tiu, oribil filmat), au mai fost È™i alte conferinÈ›e. Pentru mine a fost un Black Friday bun, am cheltuit mai mulÈ›i bani ca niciodată, cu excepÈ›ia anului în care am cumpărat maÈ™ina. O să revin cu un “cum mi s-a părut mie BF”, ca în fiecare an, dar pe scurt a fost bun, mi-am luat ce căutam, îmi vin bine toate hainele căutate, sticlele de alcool arată bine È™i ele…

Ce mi se pare ciudat este că în acest an livrările par mai lente. În alți ani, eMAG îmi livra până luni comenzile de vineri. Acum am primit grosul până miercuri, dar încă nu au sosit berea, Pepsi-ul, niște pahare și alte chestii. Mai exact, la 9 zile după BF am două comenzi cu produse încă nescoase din depozit și una cu produse predate curierului. Două sunt cu livrare acasă, una la easybox. Mai rău, am mai comandat ceva pe 15 noiembrie și estimarea de livrare este 26 noiembrie. Weird year.

Recent am fost și la Brașov, la conferința IQ Digital Summit. A fost bună, mai bună decât mă așteptam. Mă gândeam că scriu un articol după ea, dar am notat atât de multe idei bune pe acolo încât momentan am vreo 5 în plan. Știu că multă lume zice că astfel de conferințe sunt timp pierdut, dar din experiență proprie am observat că la cele unde vorbesc oameni de top din diverse domenii și străini care au experiență mare în prezentări am întotdeauna ceva de învățat. Cine ar fi crezut că oamenii care au ajuns sus de tot au ce povesti din experiența lor, nu?

Și de ce ziceam atunci că a fost o perioadă deprimantă pentru mine? Pentru că n-am apucat deloc să mă distrez. Am avut, din nou, senzaÈ›ia că doar muncesc È™i nu mă bucur de folosul muncii, de banii făcuÈ›i. Muncesc luni-vineri, de la 9 la 21, poate cu pauze de culcat pe Alice sau de o scurtă plimbare pe afară cu ea. Muncesc È™i în weekend, de obicei pentru că este la îndemână È™i, cu un copil mic, nu mai ai libertățile de altă dată. ÃŽn majoritatea serilor, Alice adoarme pe la ora 21, Matilda mai rezistă o oră È™i apoi eu am de ales, mă culc È™i eu sau mai muncesc ceva, pentru că “ceva” găsesc întotdeauna de făcut.

Per total, însă, am senzația că nu fac mare lucru ca să mă bucur de rezultatele muncii, iar acest aspect contează mult pentru mine. Muncesc pentru a trăi, nu trăiesc pentru a munci, that sort of thing.

Așa că o vreme am fost destul de deprimat de faptul că au fost multe zile la rând când nu am găsit nici măcar 15 minute de timp pentru mine sau pentru noi. Este doar work work work. Nu pot să zic că am trecut cumva peste această problemă, dar momentan am înlocuit-o cu o durere mare de măsele, așa că măcar am uitat de ea.

Așa că am nevoie de mai mult entertainment. Mai mult gaming (de exemplu cu noul meu Gran Turismo 7 de la PlayStation Black Friday), mai multe ieșiri cu prietenii, mai multe weekenduri în care să nu mă gândesc la chestiile urgente de rezolvat luni. Matilda a ieșit de mult mai multe ori în oraș decât mine, de altfel.

O zi bună a fost la început de noiembrie. Noi am lăsat-o pe Alice acasă cu bunicii, care o pot culca seara, Ioneștii l-au lăsat pe Noel cu bunicii pe același principiu și am ieșit împreună la băut. Și la mâncat cea mai picantă pizza din București, dar și la băut de cocktailuri. Doar la Origo s-au consumat 11 cocktailuri în acea noapte, de exemplu, și apoi am mers în Oficiul 1 ca să continuăm.

În altă seară a făcut Matilda un platou de brânzeturi, niște fructe și covrigei și 2 pahare de vin și ne-am uitat la un film întreg și lung. Frumos!

Ce urmează? Nu am plănuit ceva special. Bănuiesc că urmează intrarea in decembrie, când de obicei noi amenajăm casa de sărbători. Abia aștept să fac asta pentru că va fi primul Crăciun cu Alice conștientă de ce se întâmplă în jurul ei. Și, dacă apuc în acest an, aș vrea să scriu mai multe articole cu topuri de 2022: tehnologie, localuri, evenimente, de toate. Eu îmi fac în minte astfel de totaluri la final de an și mi-ar plăcea să le pun și pe hârtia digitală.

Că tot am zis de Alice, ea este foarte bine. Pe 20 octombrie a făcut primii ei pași, doi pași de la masă până la o jucărie de-a ei. Am aplaudat-o amândoi. A doua zi a făcut alți doi pași. Apoi nimic timp de 2 săptămâni. Apoi a reînceput să meargă zilnic, recordul curent este pe la 8 pași micuți.

I-am făcut până la urmă și analizele de sânge, la un an. A ieșit bine la toate, inclusiv fier, deci nici măcar o ușoară anemie nu are. Semnalmentele ei sunt 74 cm înălțime și 9,5 kilograme. A stagnat la greutate în perioada covid, că nu prea voia să mănânce, dar apoi a reînceput să baloteze. Nu s-a mai trezit în nici o noapte în ultimele 60 de zile, cu excepția a maxim 5 nopți în care oricum s-a culcat singură la loc după 2-3 minute.

Este tot mai interesată de obiectele din jur, ne arată mai multe lucruri și ne cere să-i spunem cum se numesc. A început să se încrunte, ca atunci când studiezi cu atenție ceva. Într-o zi a râs în hohote vreo 2 minute, cu capul dat pe spate, de am crezut că face și poc de la atâta amuzament. În fine, pare o progresie normală a unui copil.

Am schimbat anvelopele cu cele de iarnă încă din 3 noiembrie. Unde le depozitez eu, la Nexxon, este acum cu programare online pentru schimbare. Am preferat să mă duc când pot eu, decât când se face coadă pentru că dă prima ninsoare. Am stat 30 de minute pe laptop în showroom-ul lor. Mai nasol este că mi-au spus că anvelopele de vară sunt ușor crăpate, se vor crăpa și mai mult în depozit, ar fi bine să iau altele la primăvară. Great, alte 3000 de lei sau cât o fi!

Luna aceasta am plătit din nou RCA și CASCO, am făcut și revizia, a fost o lună plină de cheltuieli pentru Jeep.

Mi-am luat MacBook Pro cu M1 la Black Friday. Încă n-am avut timp să fac trecerea la el, dar sunt curios și eu cum mă voi descurca cu MacOS.

Ne-am uitat cu mare plăcere la noul sezon din Crown, un serial Netflix care ne place mult. Mă așteptam să trateze și moartea prințesei Diana, dar se pare că este în sezonul următor. FIFA Uncovered a fost bun, dar nu suficient de bun. Tot vorbeau de 1-2 milioane de dolari transferați ca mită, dar alte anchete vorbesc de sute de milioane de dolari și astfel de sume știam și eu din știrile altor ani. Oricum, mișto de văzut ce sistem crease FIFA în vreo 40 de ani timp în care nu i-a deranjat nimeni și nu i-a întrebat nimeni cum alocă totuși campionate de multe miliarde de dolari ca importanță economică.

Pepsi, where’s my jet? este de asemenea bine făcut. Este povestea unei campanii publicitare Pepsi care spunea că, dacă bei destule sticle, ai putea strânge puncte chiar È™i pentru un avion de vânătoare. Ei au dat asta în glumă, că trebuia să bei 190 de Pepsi zilnic pentru 100 de ani ca să faci punctele respective. Ghici ce, un tânăr a găsit o altă metodă de a strânge punctele È™i apoi È™i-a cerut avionul de vânătoare.

Un nou sezon de Love is Blind a fost bun, ca de obicei. Au fost tipologii amuzante pe acolo și ceva scântei în episodul reuniune. Eu m-am uitat și la Andor, care este bun, dar timpul m-a făcut să rămân cu vreo 4 episoade în urmă.

Am ascultat Vintage Culture, care a ieșit cel mai bine în topul house din Top 100 DJs. Se pricepe la asta.

Am învățat un cocktail nou, New York Sour. Whiskey, sirop de zahăr, zeamă de lămâie, shake really well, iar la final torni ușor o măsură de vin roșu deasupra, ca să rămână ca un strat separat în partea de sus a cocktailului. Este ușor acrișor, cum sunt cocktailurile noastre preferate. Am făcut de vreo două ori acasă.

Trebuia să merg la Whisky Fest și n-am mai ajuns, că mă operasem de măsea cu o zi înainte și eram pe antibiotice și în general nu-mi ardea de băut mult. So sad.

Am făcut o tocană bună acasă. M-am simțit foarte mândru când m-a sunat și tata apoi (a văzut că mă laud pe Facebook cu asta) ca să-mi ceară rețeta și i-am explicat-o pe îndelete cu micile trucuri care îi dau arome în plus. Am mai făcut și pulled pork la slow cooker. Am comandat mult din Freshful, cred că de 6 ori în 4 săptămâni.

Prin oraș, în afară de cea mai picantă pizza, nu țin minte ceva memorabil. Ah ba da, am fost la MOM în Centrul Vechi și am mâncat midiile în sos de vin alb și au fost excelente. Pentru alte preparate nu garantez, dar midiile au fost super. Este însă tot mai greu de ieșit cu Alice in oraș pentru că majoritatea localurile sunt înghesuite, iar ea vrea să se târască printre mese. La MOM, de exemplu, ne-am chinuit cu ea să o ținem calmă pentru că nu puteam să o punem jos din lipsă de spațiu, apoi am mâncat cumva chinuit pe un colț de masă pentru că erau multe farfurii și nu viam să ajungă Alice la ele, că le-ar fi tras pe jos. Aș vrea să revin când nu e weekend, ca să fie mai liber.

Am fost la Sera Eden și a fost dezamăgitor. Acolo este un loc excelent pentru copii, este spațiu mare, sunt mulți clienți cu copii. Problema este ca au scos din meniu pizza excelentă, care era ușor de împărțit cu alții de la masă, și au trecut la niște preparate gourmet care, în practică, nu-și merită prețul. În plus, am așteptat vreo 50 de minute mâncarea, iar eu am stat 20 de minute pe ceas în picioare la coadă ca să iau un suc și un cappuccino. Munceau de zor oamenii acolo, dar poate că este nevoie de mai mulți oameni, pe măsura numărului de clienți.

În total, din 2 ore petrecute acolo, eu am stat vreo 40 de minute singur la cozi și am mâncat și prost, ceea ce m-a enervat pentru că anul trecut a fost localul nostru preferat, dar acum i-au dispărut o parte din punctele sale forte.

Acasă am mai comandat Toan’s È™i ZenSushi, mereu bune.

În Brașov am mâncat o shaorma bună la Anatolia Food, în centru, iar la plecare am luat câteva prăjituri de la Delicii Kronstadt, pe unde mai trec când ajung prin acel oraș. Este o cofetărie care face prăjituri ca de casă, rețete și aspect ca la bunica, foarte bune.