Seriale: The Sandman (Netflix) este și bun și rău

The Sandman este adaptat după un comic book cu același nume scris de Neil Gaiman, care este un autor fantasy foarte bun. Probabil îl știți mai bine de la American Gods.

Ca serial fantasy, Sandman este bine făcut, spune o poveste interesantă și mai ales inedită. Personajul principal este Sandman sau Dream of the Endless sau Morpheus Regele Viselor, adică un conducător atot-puternic a lumii viselor, cea în care oamenii ajung atunci când visează. Este doar una dintre zeitățile universului, că mai sunt pe acolo și Lucifer, Moartea, Dorința și altele. Ca de obicei, Gaiman și zeii lui.

Serialul începe când Dream ăsta este de fapt capturat de un muritor, care află o vrajă ce putea face asta. Stă captiv vreo sută de ani, pierde niște artefacte ce dau puteri magice, plus că se întâmplă alte lucruri rele pe Pământ în absența unui șef al viselor. Așa că restul serialului arată cum evadează de acolo, cum își recuperează artefactele, cum se mai luptă cu alte zeități pentru putere și duce la loc în lumea lor niște “coșmaruri” scăpate de sub control. Pare pueril, dar mi-a plăcut.

Mi-a plăcut în special pentru anumite momente care poate nu au legătură cu acțiunea propriu-zisă. Este un episod în care Dream se întâlnește cu Death și vorbesc ei despre soarta oamenilor și filosofii de viață, în timp ce Moartea lucrează pe acolo și-i ia pe diverși. În alt episod, este arătat cu Dream se întâlnea la fiecare o sută de ani cu un om care era nemuritor și vedem cum a evoluat relația lor în acest timp.

Toate acestea, plus o mulțime de alte dialoguri din diverse episoade, sunt un prilej foarte bun pentru niște cugetări de valoare. Într-un episod se analizează cât de multe contează capacitatea oamenilor de a visa. În altul, dacă ar fi mai bine ca toți oamenii să fie super-sinceri între ei și de ce asta ar putea fi un eșec. Sunt cugetări despre nemurire, moarte, iad etc. Îi dă serialului o adâncime foarte mare. Practic, se cunoaște că Gaiman, un autor bun, a stat la baza lui.

Ce nu mi-a plăcut, atunci? Nu mi-a plăcut că este violent. Este exemplul perfect despre ceea ce ziceam aici, cum foarte multe filme și jocuri moderne duc violența la extrem, fără ca asta să fie necesar pentru poveste. Este doar gore pentru că așa este moda. Cadavrele explodează în draci și aruncă sânge și mațe peste tot. Un criminal scoate ochii victimelor sale, dar nu înțeleg de ce trebuie să-mi și arate respectivii ochi scoși în detaliu, puși pe masă de parcă ar fi cheile de la mașină.

În alte episoade vine ideea de autoflagelare, dar din nou nu înțeleg de ce trebuie să-ți arate de aproape cum își toacă unii degetele de la mâine sau își bagă șurubelnițe în ochi. Nu aduce nimic în plus decât scârboșenie. Așa o fi televiziunea modernă pe streaming, unde nu se aplică regulile uzuale de rating.