Cum mi-au scos o măsea de minte, mi-au pus plasmă în loc și m-a durut doar trei zile gura

În noaptea de după conferința de la Brașov m-a luat o durere de măsea, mai exact măseaua a doua din capăt de sus dreapta, numărul 16 pentru cunoscători. Era 2 noaptea. Am zis că o fi pedeapsă divină pentru că, după ditamai masa și băuta la un restaurant, am mai mers și la o shaorma. Am luat un Advil și m-am culcat la loc. Dimineața eram ok.

La finalul acestui articol este o fotografie cu măseaua mea însângerată, plus niște unelte de stomatologie. Dacă sunteți mai sensibili, nu o priviți. Iar dacă tocmai vă pregătiți să dați scroll acolo, reveniți ulterior aici pentru a citi și restul.

Morala este să aveți mereu Advil sau Nurofen sau alte medicamente analgezice în casă sau cu voi în deplasare. Totuși, mi s-a părut ciudat să mă doară măseaua la care am  plombă stabilă de ani de zile, iar a doua zi pe la prânz oricum a revenit o durere destul de puțin intensă, ca un reminder că da, probabil este o problemă acolo.

Încă o zi și m-a durut suficient de tare încât să zic “bork this, mă duc de urgență la stomatolog să-și dea cu părerea, să facem o radiografie, ceva”. Și am fost la un cabinet din cartier, Eurodent BP, de fapt un soi de spital de stomatologie pentru că sunt vreo 15 cabinete acolo. Mi-au spus să vin la și 45 de minute ale oricărei ore, că de obicei se găsește vreun medic disponibil să mă vadă.

Medicul care m-a văzut m-a dus și la o radiografie totală, că au acolo aparat. Pe măseaua indicată de mine drept suspectă în incident nu apărea nimic ciudat, dar mi-a spus că uneori se poate “strica” nervul sub plomba și poate că acesta generează durerea și va trebui extras.

Totuși, recomandarea lui a fost alta. Măseaua mea de minte din partea de jos-dreapta este de foarte mulți ani ieșita pe jumătate de sub gingie. Nu m-a deranjat niciodată, nu am mers niciodată să mi-o scoată cineva. Pe radiografie se vedea și că este crescută și un pic strâmb, oricum îmi înghesuia restul dinților.

Recomandarea medicului a fost să-mi scoată întâi acea măsea de jos, deși pe mine mă durea sus. Ideea a fost următoarea: uneori măseaua de minte poate produce durere în alte zone ale gurii și spre ureche, deci era o șansă ca de fapt ea să fie de vină. În plus, oricum trebuie scoasă, pe termen lung produce doar probleme în gură. Și, dacă durerea persistă, umblăm atunci și la măseaua de sus. În schimb, daca umblăm direct la măseaua de sus și nu aceasta era de vină, tocmai am stricat de pomană o plombă foarte bine pusă.

Am fost de acord cu acest raționament. Mi-a zis să revin peste o oră și jumătate pentru extracție. Omul era destul de glumeț. L-am întrebat “contează dacă mănânc între timp?” și mi-a răspuns că pentru el nu, dar pentru mine probabil că da, ca să nu-mi fie foame după operație. I loled all the way home.

Din motive care-mi scapă, la Eurodent aici în cartier toată lumea vorbește cu accent moldovenesc—de Republică, nu de regiune—și au și nume specifice țării de peste Prut. Mi s-a părut un centru stomatologic curat și cu prețuri bune, am plătit 70 de lei pentru radiografie și încă 350 de lei pentru extracție. Voi reveni acolo. Singura parte ciudată este că în marea zonă de așteptare au tot felul de portrete și hărți patriotice cu personalități ale României Mari, plus, și aici este partea ciudată, un puzzle foarte mare cu pictura Bombardamentul Algerului de Chambers, un pictor britanic, înrămat și cu explicații ca în muzeu lângă acesta. Dar na, măcar am aflat ceva nou.

M-am prezentat la extracția măselei. Mi s-a făcut anestezie, plus din nou câteva glume bune de genul “și acum vă leg de masă și începem”, care chiar mi-au plăcut pentru că mă gândeam fix la același lucru. Apoi medicul a scos un set cam numeros de unelte de stomatologie din pungile lor sigilate, tot felul de dalte și leviere și pensete, și le-a pus pe măsuța de lucru exact ca în scenele în care personajul rău se pregătește să tortureze pe cineva.

În paralel, o asistentă mi-a scos trei fiole de sânge. Am fost întrebat dacă doresc ca după operație să-mi pună plasmă de-a mea în gingie, în locul măselei, deoarece aceasta va proteja mai bine zona de infecție și va grăbi vindecarea. Mai auzisem eu că plasma ajută în astfel de cazuri (uitați aici detalii), plus că m-am gândit că astfel voi slăbi și mai mult pentru că nu pierd doar masa unui dinte, ci și niște mililitri de sânge, așa că am acceptat. Mi-au fost scoase trei fiole de sânge și puse într-o centrifugă din cabinet, că plasma se obține prin centrifugarea sângelui.

Extracția a fost banală. N-am simțit nimic, anestezia a fost rock solid. Dintele meu n-a fost rock solid. Medicul s-a urcat un pic pe mine cu cea mai mare daltă pe care o avea, a robotit câteva secunde la mine în gură, apoi am auzit un fel de crack de os spart pe care mai mult l-am resimțit în cap decât să-l aud cu urechea. Încă o robotire de câteva secunde, încă un crack în creier și gata măseaua. A ridicat-o cu o pensetă din “slotul” ei și asta a fost tot.

Probabil că fix la fel s-a simțit și Matilda la cezariană. Chiar sunt convins că a fost o experiență foarte similară, că doar am asistat la naștere și am văzut ce se întâmplă. Ea s-a uitat un pic ciudat la mine când i-am spus asta, o zi mai târziu, dar n-a comentat, ceea ce mă face să cred că am avut probabil dreptate.

Anyway, măseaua pe masă, plasma mai avea vreo 3 minute de centrifugat. Mi-am făcut selfie-urile de mai jos cât așteptam.

Plasma aceasta arată ca o bucată moale și albă de slime. Știți cum arată grăsimea de porc sau vită caldă, așa mai moale și ușor translucentă? Cam așa arăta și plasma. Medicul a pregătit unul sau doi boți pe care i-a înfipt acolo în măsea, apoi mi-a cusut gingia.

Cusăturile acestea au fost mai nașpa pentru că începuse să treacă efectul anesteziei și, ca un bărbat adevărat, am zis să continue așa la întrebarea “mai vrei anestezie?” Am fost idiot. Nu refuzați niciodată anestezie în plus! Aș putea spune că o lemă a vieții este “mai bine să nu te doară decât să te doară!”

Și după ce m-a cusut acolo cu un an rotund și care mie mi se părea foarte gros, am fost trimis acasă cu o rețetă de medicamente. Măseaua a rămas la ei. M-au întrebat dacă o vreau, dar părea cam mică pentru a mi-o pune pe un lanț la gât și să zic că este de la vreun crocodil vânat de mine sau ceva.

Pe drum deja mă durea tot mai tare partea dreaptă a gurii, iar acasă am luat direct un Ketonal din stocul propriu. S-a dovedit ulterior că era un Ketonal cu eliberare treptată, ceea ce a fost o idee proastă pentru că vreo oră m-a durut foarte tare totul, chiar cred că am suferit mai mult decât Matilda la și după cezariană. Ea zice că nu, dar nu o cred.

A doua zi m-am dus să-mi iau medicamentele de pe rețetă, adică antibiotic pentru câteva zile. Să iau între 3 și 5 zile, mi-a spus medicul. Am luat 4 zile. Primele două zile m-a mai durut gura din când în când și am mai luat câte un Advil. Am mâncat și băut ce-am vrut eu. Cică se recomandă să nu bei lactate după o astfel de intervenție, că pot avea bacterii dubioase, dar eu oricum jucam la siguranță și nu beam lactate în general (decât în cafea, dar nu se pune). M-am spălat pe dinți în zona operației fără a pune presiune mare. M-am văitat însă mult prin casă, ca să pară că mi-e greu și mie.

După vreo două zile deja totul părea vindecat. În ziua trei m-a durut doar ușor gura și, din păcate, tot mai degrabă la măseaua de sus, nu prin zona operației. În ziua patru nu m-a mai durut nimic, nici măcar în partea de sus. Parcă simt o mică jenă acolo, dar nu i-aș spune durere. Este posibil să nu fie nevoie de o intervenție și la măseaua 16.

Peste o săptămână merg să-mi scoată firele. Încă nu știu dacă de fapt s-a rezolvat sau nu durerea din partea de sus a danturii, dacă era cauzată de măseaua de minte sau nu. Dar veți afla.

Vedeți unealta numărul 2 din stânga, cea cu mâner de zile mari? Cu aceea a fost extras molarul.