Review Philips 50PUS8807: televizor LED cu panel 4K 120 Hz și preț bun pentru calitatea imaginii sale

Philips a lansat recent seria de televizoare The One 8807 gama Performance. Performance pentru că panelul este unul 4K cu refresh maxim la 120 Hz, adică bun și pentru gaming câtă vreme îl conectați cu o placă video performantă sau o consolă modernă de jocuri.

Eu am testat modelul 50PUS8807, pe diagonală de 50 de inci. Costă 3.300 de lei în varianta de 50 de inci (eMAG), 3.500 de lei pentru 55 de inci (eMAG). Poate și mai ieftin în viitoare oferte și reduceri. L-am folosit câteva zile și mi se pare că aduce valoare bună pentru acest preț.

Seria 8807 are un panel LED și mi s-a părut că Philips scoate untul din această tehnologie, în sensul că imaginea era de bună calitate și televizorul s-a descurcat bine în jurul limitărilor uzuale ale tehnologiei LED. Mai are și Dolby Vision și Dolby Atmos, iluminare Ambilight pe 3 laturi cu mega-show de lumină în cameră, rulează Android TV și asta vine cu niște integrări utile cu servicii Google. Două dintre cele patru porturi HDMI sunt versiunea 2.1 cu variable refresh rate compatibil cu Freesync și auto low-latency mode pentru gaming, are și conectivitate DTS Play-Fi pentru difuzoare wireless compatibile cu acest standard. Specificațiile complete sunt pe site-ul oficial Philips.

Mi se pare genul de televizor de care probabil 80% dintre oameni vor fi mulțumiți pentru filme și gaming, un model care împinge la maxim cam ce se poate obține în acest buget. Pentru restul, există gamele superioare cu panel OLED, dar și preț mai mare.

Televizorul este ușor de instalat, piciorul său se asamblează din două bucăți și 7 șuruburi. Având Ambilight, trebuie poziționat aproape de un perete pentru a beneficia de show-ul de lumini al acestui sistem (sunt o mulțime de LED-uri pe trei laturi ale televizorului care pot proiecta spre spate diverse culori, în funcție de ce este afișat pe ecran), așa că aș spune că nu contează prea mult că nu este un televizor subțire precum alte modele premium. Nu-l vei instala în centrul camerei ca să conteze atât de mult aspectul său.

La inițializare ar fi de notat că știe operatorii de cablu Digi și Vodafone pentru tuning mai rapid al canalelor de cablu. Apoi, sistemul smart TV este asigurat de Android TV, adică te loghezi cu contul Google în televizor și aplicațiile se instalează din Google Play Store pentru televizoare. Asta mai vine cu niște avantaje, de exemplu nu a trebuit să introduc emailul și parola de la Netflix pentru că Google o știa deja și mi-a sugerat-o direct.

Calitatea imaginii mi s-a părut foarte bună. Culorile sunt foarte plăcute ochiului. Luminozitatea maximă este destul de ridicată pentru gama televizorului, sunt vizibile diferențele de la 800 la 1000 de nits în unele teste. Mai important, problemele uzuale ale tehnologiei LED, adică bloomingul de lumină (un mic halou la trecerea între zone albe și negre, de exemplu) sau bandingul vertical (întâlnit de obicei tot în situații de forme luminoase pe fundal întunecat) sunt ținute la minim.

Eu a trebuit să le caut intenționat în diverse clipuri și sunt destul de dificil de identificat. Cred că majoritatea privitorilor acestui televizor nu le vor remarca de la sine, de asta am și zis că pe partea de calitate video, Philips pare că a scos untul din tehnologie LED.

Există o funcție Micro Dimming Pro care își face bine treaba și stinge diverse zone de iluminare pentru a împiedica “revărsarea” de lumină în alte zone. Panelul pare și bine asamblat. De obicei, dacă privești o imagine gri închis pe full-screen, începi să observi diverse zone pe marginea televizorului pe unde parcă scapă mai multă lumină în ecran. Pe modelul testat de mine, cel puțin, asta nu s-a întâmplat. Am avut, mai degrabă, o situație inversă cu o ușoară vignetare pe cele patru colțuri, adică erau un pic mai întunecate decât restul ecranului atunci când priveai un ecran alb full-screen. Per total, însă, sunt mici probleme ce nu se fac observate în modul normal de urmărire a televizorului, când te uiți la un film sau la știri și nu stai să cauți astfel de lucruri pentru review.

Panelul este compatibil Dolby Vision, care este cel mai complex standard HDR acum. În unele filme, de exemplu în From Scratch pe Netflix, imaginile sunt incredibil de frumoase, este eye-candy cum se zice. Astfel de filme sau seriale bine filmate demonstrează de fapt ce poate 50PUS8807.

Panelul este și 4K la 120 Hz, deci bun pentru gaming. După cum spuneam, două porturi HDMI sunt versiunea 2.1 și suportă variable refresh rate și ALLM pentru un input lag cât mai mic (cam 16 ms pe 4K, zic testele altora). Asta înseamnă că poți conecta un PC rapid sau o consolă modernă de jocuri pentru a te juca la refresh mare și variabil, prin compatibilitate cu Freesync. Practic televizorul mi s-a părut foarte similar cu modelul de anul trecut The One 8536, dar cu panel la 120 Hz.

Pe partea de sunet, televizorul decodează Dolby Atmos și unul dintre porturile HDMI 2.1 are și ieșire eARC, standardul care transmite sunet Atmos spre un sistem surround sau un soundbar compatibil. Are și Dolby Play-Fi, care este un standard de conectare a televizorului la difuzoare wireless compatibile, ca să nu ai nevoie de cabluri.

Televizorul îți spune practic să investești și într-un soundbar sau alt sistem surround bun pentru a avea sunet de calitate, pe măsura imaginilor de care este capabil. Face asta și pentru că difuzoarele sale interne sunt destul de slabe, practic singurul punct slab al acestui televizor. Are un sistem audio 2 x 10W, dar problema și mai mare este ca difuzoarele nu redau bine frecvențele joase, nu au bass, ceea ce face ca sunetului să-i lipsească o rotunjime care l-ar face mai plăcut.

Sistemul smart TV funcționează foarte bine. Android TV este cuplat cu un procesor care face ca toate meniurile să se învârtă rapid, aplicațiile să se deschidă rapid și în general să ai parte de o experiență foarte bună. Aplicațiile se iau din Google Play Store de televizor, dar nu vă așteptați să găsiți acolo aceleași aplicații ca pe un telefon uzual. Ai însă tot ce-i nevoie în mod uzual pe un televizor, adică YouTube, Netflix, Disney+, Amazon Prime, HBO Max, Focus Sat, NVIDIA GeForce Now, Spotify, Deezer, YouTube Music, chiar și Stadia. Mai sunt multe altele, desigur, plus thumbnails pentru acces direct la programe din anumite servicii de streaming.

Mai mult, televizorul suportă fără probleme funcția Cast, ba pare chiar extinsă. Știți cum nu poți da Cast din browser decât pe anumite site-uri, gen YouTube? Ei bine, cu Philips 8807 am reușit să dau Cast unui tab oarecare, site-ul Fashion Days de fapt, și mi-a făcut un mirroring rapid al laptopului pe televizor.

Televizorul integrează și Google Assistant. Ai chiar un buton pe telecomandă și microfon în aceasta pentru a da comenzi vocale rapide. Asta are utilitatea sa, că de exemplu poți întreba cum este vremea mâine și ea va fi afișată pe televizor. Sau poate că te uiți la un film cu Julia Roberts, vrei să afli ce vârstă are și întrebi asta direct pe Google, nu mai cauți telefonul tău mobil.

Un avantaj mai mare este însă în faptul că poți controla diverse aplicații prin televizor din voce. Poate ați observat ce dificil este search-ul în YouTube când nu ai la îndemână decât telecomanda televizorului. Până tastezi ceva, navigând între litere pe tastatura de pe ecran, ia ceva vreme. Ei bine, este mai simplu să dai prin voce ceea ce vrei. Poți apăsa butonul de Assistant de pe telecomandă, spui “play Linus Tech Tips” și se deschide aproape imediat cel mai recent clip video de pe acel canal.

Sistemul Ambilight mi se pare un punct forte al televizorului. Mi-ar plăcea așa ceva și pe televizorul meu pentru că îmi plac jocurile de lumini ambientale, dar nici o soluție 3rd party nu funcționează la fel de bine precum Ambilight.

Pe scurt, pentru cei care nu-l știu, sunt câteva zeci de LED-uri multicolore pe trei laturi ale televizorului și acestea proiectează pe peretele din spate o lumină similară cu ce se află pe ecran în dreptul lor. Este un adevărat spectacol de lumină, de altfel. Are și un avantaj pentru ochi. Nu-i chiar sănătos să te uiți în beznă la un ecran dreptunghiular și foarte luminos, iar o lumină similară cu acesta, difuzată pe perete în jurul ecranului, asigură un mediu mai confortabil.

Avantajul adevărat este însă în spectacolul de lumină, care este foarte plăcut. Ambilight se adaptează rapid la schimbările de pe ecran, face o atmosferă mai plăcută pentru un film bun, îți dă impresia că “fereastra” ta spre acea lume nu este un dreptunghi bine delimitat, ci ceva mai mare. Are tot felul de reglaje de intensitate, viteză de sincronizare, dacă să se sincronizeze cu sunetul sau cu video și multe altele. Poți să-i spui ce culoare are peretele din spatele televizorului pentru a adapta culorile la acesta. Este bine gândit, un sistem matur pe care Philips îl integrează de mulți ani în televizoarele sale.

Nici cu telecomanda acestui televizor Philips nu m-am înțeles bine. Este foarte lungă, dar butoanele sunt totuși cam mici și înghesuite. Ai butoane separate de Play și Pause, deși ar putea fi combinate în același buton. Pare un design old-school, pe când telecomenzile altor televizoare sunt mai mici, cu o formă mai adaptată mâinii și butoane mai mari sau măcar cu spațiu mai mare între ele, ca să le nimerești bine pe întuneric.

Trăgând linie, însă, rezultă un televizor foarte bun pentru un model LED și un buget de 3.000-3.500 de lei. Calitatea imaginii în filme 4K HDR este foarte bună, suportă standardele moderne de imagine și sunet, are panel la 120 Hz pentru gameri și Ambilight ca bonus de aspect. Android TV se mișcă bine, s-au rezolvat problemele de acum câțiva ani. Sunetul putea fi mai bun, deci poate luați și un soundbar, indiferent de model, pentru a rezolva această problemă.

Per total, însă, 50PUS8807 și mai ales varianta mai mare 55PUS8807 oferă o valoare bună pentru prețul lor. Cred că cei care vor un televizor în acest buget (și probabil la preț și mai mic în diverse oferte) vor fi încântați de alegerea făcută.