Ne plac multe lucruri, dar care este pasiunea pe care o duceți la extrem?

Un om poate avea multe pasiuni. Poate le numim hobby-uri. Uneori, însă, există una sau mai multe pasiuni pe care le duce la extrem.

Dusul la extrem al unei pasiuni este mai greu de definit. Să zicem că ar fi cea în care ai băgat foarte mulți bani, dar pentru că-ți place, nu pentru că obții în vreun fel bani înapoi. Sau poate fi cea pe care ai aprofundat-o sute sau mii de ore și care îți mănâncă mult timp. Na, prima pe care ați trece-o într-o listă în oracolul unei fete sau al unui băiat, la această întrebare.

De exemplu, poate fi alergatul pe la maraton. Cere sute de ore de antrenament, pantofi speciali, poate călătorii pentru a participa la evenimentele din alte țări. Poate fi origami și împăturiți hârtie acasă, în liniște, dar faceți asta de mulți ani și mai aveți un pic și terminați diorama cu lupta mare din Lord of the Rings făcută din origami, nu știu.

M-am gândit la această problemă într-un moment de-al meu de introspecție și de realizare că unele hobby-uri sunt mai hobby-uri decât altele.

Primele două care mi-au venit mie în minte sunt mai degrabă culinare. Aș vrea să zic că este vreun sport extrem sau ceva îndrăzneț, dar nu este cazul.

Primul ar fi prepararea cafelei. Am citit o mulțime de materiale și am urmărit sute de ore de clipuri video pe subiect. Știu cum se cultivă cafeaua, cum se recoltează și tratează boabele, ce procese chimice au loc în interiorul cafelei când trece apa fierbinte prin ea la preparare șamd.

Am investit mult în aparatură, că espressorul n-a fost deloc ieftin (Lelit PL62S), nici râșniță, nici alte accesorii necesare, dar de-a lungul timpului cafeaua în sine a costat cel mai mult. Și laptele, al naibii, e tot mai scump, și cred că tocăm un litru la fiecare două zile.

Cred că numai pentru a face o floare sau altceva din latte art am urmărit peste o sută de ore de clipuri video în ultimii ani. Nimic nu poate bătea experiența, însă, așa că atunci când faci 2-3 cafele pe zi, ca mine, progresezi lent în domeniu. Momentan sunt la nivelul dintre “nu mai seamănă a penis” și “parcă arată a lalea, da. Sau a iepure strâmb.”

Anyway, cafea!

Al doilea ar fi prepararea unei fripturi de vită. Când m-am gândit la asta, mi-am dat seama că am petrecut mult prea multe ore (tot sute) citind și urmărind clipuri video despre cum să faci o friptură bună.

Cut-uri. Reacție Maillard. Cum faci mai bună friptură, în unt, în maioneză, în ulei? De care ulei? Ce punct de ardere au? Searing, reverse searing, sous vide, fontă și atât etc. Cum să îți dai seama doar din pipăite dacă o friptură este făcută rare sau mediu, dar în funcție și de ce bucată este, ca un rib-eye se apasă altfel decât un mușchiuleț.

Sau folosești termometru de carne, desigur. Eu am două. Și am și seringă de injectare a cărnii, de altfel.

Am aparat de sous vide, am fontă, uneori îmi fac și un sos chimichuri bun pentru pus pe friptură sau măcar un unt cu ierburi. Noroc că-i scumpă carnea și nu mai cumpăr atât de des, deși de când cu Save Me de la Freshful uneori zici că-i Black Friday la vită. Mai trebuie să ajung și la Metro Băneasa, am înțeles că și-au luat dreptul de feliere și acum vând cut-uri bune porționate la 300 de grame.

Ar fi și o a treia chestie, cea cu avioanele. Am citit o grămadă ca să învăț să le recunosc. Am abonament la Flightradar24. Mă uit ce mai zboară pe deasupra României și de ce. M-am jucat sute de ore de Flight Simulator. M-am prins că poate duc asta la extrem în momentul când am fost foarte încântat să descarc manualul de pilot automat de pe Airbus A320, când îl citeam și luam notițe. Măcar treaba asta nu mă costă mult.

Într-un fel îi invidiez însă pe oamenii are ar spune “eu fac ski extrem, mă arunc din elicopter pe versantul unui munte și cobor printre brazi până jos” sau “eu fac scuba-diving”. Mi se pare important însă să ai măcar o astfel de pasiune dusă la extrem. Parcă este mai frumoasă viața când simți că aprofundezi ceva.