Un punct forte și două probleme ale noului laptop pliabil Asus Zenbook 17 Fold

M-am jucat zilele trecute un pic cu Asus Zenbook 17 Fold OLED, care-i laptopul acela nou-lansat al cărui ecran se pliază pe din două.

Ecranul are 17 inci în diagonală. Dacă-l îndoi, partea de sus rămâne ecran de 12,5 inci, iar ecranul de jos, cel pus pe masă, poate fi tastatura virtuală. “Laptopul” vine și cu o husă stand, plus o tastatură wireless ce se poate prinde magnetic pe jumătate din ecran, caz în care arată aproape ca un laptop.

Este și destul de performant, are Core i7-1250U la bord, 16 GB RAM, 1 TB stocare pe PCI-Express 4.0, două porturi Thunderbolt 4, webcam, patru difuzoare și patru microfoane, plus baterie mărișoară la 75 Wh.

Ecranul în sine, care este fabricat de BOE, are 17,3 inci și rezoluție 2560 x 1920 px, 500 nits, 1.000.000:1 contrast, tehnologie OLED. Nu-i rău deloc ca specificații.

Întrebarea este dacă prefigurează cumva un viitor pentru toate laptopurile, dacă acest segment al laptopurilor pliabile va crește precum cel al telefoanelor pliabile, sau rămâne doar o demonstrație tehnologică.

Eu i-am găsit un punct forte și două puncte negative. Nu mă așteptam să aibă puncte forte înainte să-l văd. De asemenea, din punctele negative, unul îi aparține, al doilea este mai degrabă cauzat de situația generală a pieței.

Pe scurt, mi-a plăcut ecranul. Este mare, are culori bune, suportă și HDR. Este un OLED de 17,3 inci pe care ți-l poți amplasa în fața ta, ca pe o tabletă, distanță de la care te impresionează și mai mult.

Realist vorbind, este și cel mai portabil laptop de 17 inci. Adică inițial ai spune că de fapt lucrurile se așază împotriva lui Zenbook 17 Fold. Îl iei în mână și te surprinde pentru că-i greu (are 1,5 kg fără tastatură, 1,8 kg cu tastatura), tu așteptându-te totuși la o tabletă. Îl pliezi și, cu ecran pe din două, plus tastatura care intră în mijlocul său, este gros cam cât trei telefoane mobile, are vreo 3 cm.

În practică, însă, este printre cele mai ușoare laptopuri de 17 inci. Și printre cele mai portabile, de altfel. Până la urmă, cari un laptop de 17,3 inci ca și cum ar avea doar 12,5 inci în diagonală, că-i pliat, iar când îl desfaci ai un big ass screen în fața ta, plus tastatură cu touchpad, plus hardware bunicel și este și bine construit, materiale premium și certificări de rezistență.

Așa că, măcar din această privință, vine cu avantaje. Așa cum este acum, se adresează oricum unei nișe a unei nișe, unor early adopters care vor să se laude cu o astfel de jucărie cu aspect incredibil. Nu suntem în vreun pericol de a dispărea laptopurile clasice din piață.

Ce nu mi-a plăcut la acest model este că se cunoaște că este o primă generație și poate a fost scoasă în grabă pe piață sau Asus nu a avut inspirația de a-l rafina. De exemplu, balamaua este destul de dură, tragi mai tare ca să o desfaci, iar laptopul nu are o formă care să te ajute să faci asta. Efectiv bagi unghiile și buricele degetelor între ecrane și tragi cum poți de acolo. O streașină de 2-3 mm ieșită în relief, indiferent pe care parte, ar fi făcut minuni, așa cum multe laptopuri au o zonă de care poți trage mult mai ușor în sus capacul monitorului.

Tastatura ar fi fost mai utilă dacă ar fi fost teșită în partea ei superioară. Acolo vine taskbar-ul din Windows și este destul de greu de apăsat cu degetul în zona imediat de după tastatura fizică.

Piciorul îți permite să-l rezemi în poziție landscape pe masă, dar nu și portrait. Există, de asemenea, un singur unghi pentru piciorul său. Și cum are 1,5 kg greutate, nu-i ceva ce poți propti pe un pahar de pe masă în caz că vrei un unghi mai relaxat.

Genul acesta de optimizări ar fi fost binevenite pe un produs care costă 3.900 de euro (în curând și în magazinele noastre, de altfel).

Mai spuneam de un al doilea dezavantaj, unul care nu ține musai de Asus, cât de restul lumii. Intel nu este în stare să facă nici astăzi un procesor care să nu necesite ventilație, nici măcar un procesor low-voltage precum acesta din Zenbook 17 Fold.

Te uiți în tabăra cealaltă la Apple. M1 rupe orice Intel ca performanță, iar procesorul lucrează foarte bine fără ventilație în MacBook Air și în iPad Pro. Ce bine ar fi mers un procesor performant și care nu necesită ventilator pe un astfel de dispozitiv! Zici că a fost creat pentru așa ceva! Dar Intel nu are.

Dezavantajul real este că astfel de dispozitive rezolvă prea puține probleme curente prin noua lor formă. Rezolvă de fapt o singură problemă: fac mai ușor de transportat un laptop de 17 inci decât până acum. Mie mi se pare o problemă destul de mică, iar în plus îți cer să accepți și multe alte compromisuri pentru rezolvarea ei. De exemplu, tastatura trebuie încărcată separat, iar de procesorul Intel mi-am spus mai sus of-ul.

Eu cred că un dispozitiv total diferit are succes pe piață atunci când rezolvă mai multe probleme ale celor curente, nu doar una. Una-ish. Și nu când prețul urcă 200% din acest motiv.

O comparație simplă ar fi cu telefoanele mobile pliabile. Acolo de cele mai multe ori chiar vrei ecran mai mare sau dimensiune mai redusă în buzunar. În plus, un telefon foldable costă cu vreo 50% mai mult decât flagship-ul non-foldable comparabil, nu cu 200%. Poate chiar mai puțin de 50% în acest an. O fi ceva și cu aceste laptopuri pliabile, dar atunci când vor costa cu doar 50% mai mult decât unul normal.