O poveste cu două mingi de fotbal și eu pe banca antrenorilor pe Arena Națională

Acum mulți ani am fost pe stadion la meciul Oțelul Galați cu Benfica, din Champions League. A fost o înfrângere, dar m-a dezamăgit mai mult numărul mic al celor prezenți pe stadion la o echipă românească în CL. Ocazia în sine merita mai mult.

După finalul meciului, eu și încă vreo 3 oameni am mai stat în fața stadionului vreo oră ca să iasă jucătorii. Eu—netangent în vreun punct cu fotbalul—am făcut asta. Am luat de la Dorinel Munteanu (care era antrenorul Oțelului) un autograf pe o mingiuță primită la intrarea în stadion.

Am ținut-o vreo 2 ani expusă aici pe o poliță, apoi i-am dat-o lui Cookie să se joace cu ea prin casă, iar vreo doi ani a fost foarte fericit să o tot alerge într-o parte și în alta. Băiețelul meu s-a distrat bine cu mingea aia.

Niște ani mai târziu, lunea trecută, am fost din nou pe stadion. A fost o conferință de presă, Oppo a semnat un parteneriat pentru doi ani cu Champions League, iar imaginea parteneriatului în România este Ilie Dumitrescu. Am plecat de la stadion cu o minge de dimensiuni normale, semnată de Ilie Dumitrescu.

Nu pot să vă zic bucuria din privirea lui Alice când i-am arătat acasă mingea. Îi plac mingile, are una mică și roșie cu care se joacă foarte des, o împinge spre noi și noi îi dăm pasă înapoi și se duce după ea când este nevoie și râde mult. Acum a început să râdă doar văzând această minge mare de tot (care cred că-i cea oficială Champions League?), iar când i-am dat-o pe jos a mers imediat de-a bușilea după ea, a ridicat-o, a împins-o, a mers după ea, a râs o grămadă și de atunci se joacă zilnic cu ea prin casă.

Istoria chiar este ciclică. După niște ani, iată că încă un copil de-al meu se joacă prin casă cu o minge semnată de un fotbalist al generației de aur. This is how we roll. La propriu. The ball rolls around.

A fost mișto la stadion. Am văzut o mulțime de fotbaliști din generația de aur. Ilie Dumitrescu a fost vedeta, dar au venit foștii săi colegi să-l susțină, au fost acolo Hagi, Răducioiu, Stelea, Gică Popescu și alții. Deși nu are legătură cu fotbalul, era și Mihai Leu acolo. Am fost prea timid ca să le zic un “felicitări pentru ce-ați făcut în carieră”, dar am remarcat faptul că toți păreau foarte în formă, se țin bine. E ca și cum ar fi făcut sport de performanță la viața lor!

Am intrat și pe gazon. De câte ori am ocazia să stau pe gazonul stadionului, nu? Ultima oară am făcut asta în august 2011, înainte de deschiderea oficială, când am avut o treabă pe acolo și am băgat un pic capul și în arenă.

Acum am intrat pe gazon, am stat pe banca antrenorilor (confortabile scaunele!), m-am făcut că dau indicații echipei, din astea.

Oppo a avut și un sondaj interesant. Un studiu de piață a arătat că 6 din 10 români s-au uitat la fotbal de pe telefonul mobil, iar 35% dintre români au văzut mai mult de 10 meciuri de fotbal de pe telefon în acest an. Topul sporturilor urmărite de pe mobile în România este Fotbal 60%, Formula 1 13,4%, Handbal 8,4%, Snooker 3,88%, Baschet 3,07%. Fără tenis, se pare, în top 5.

L-am văzut pe Ilie Dumitrescu și cu noul Oppo Reno8 Pro 5G în mână. Arată bine modelul, are un design aparte care-l scoate în evidență, e genul de telefon pe care-ți pare rău să pui husă. Dimensity 8100-MAX la bord, care-i super-performant, 2 camere foto, ecran la 120 Hz.