Metroul bucureștean nu-i deloc pregătit pentru cărucioare de copii sau scaune cu rotile

Teoretic, s-au montat lifturi prin stațiile de metrou. Până să o avem pe Alice trăiam deci cu impresia că gata, metroul bucureștean este accesibil acum pentru cărucioare de copii și, mai important, scaune cu rotile pentru persoane cu handicap. În fond, un bebeluș îl mai ții și în brațe, un cărucior îl mai urci câteva trepte și manual, dar o persoană în scaun cu rotile, mai ales singură, nu are cum să se descurce fără lift.

Și țeapă, evident. Metroul este foarte slab pregătit și accesibil pentru astfel de dispozitive. Acum că o avem pe Alice și că am început să mergem cu metroul cu ea, am putut și observa cât de slabă este situația din teren.

De exemplu, aici la noi la Tineretului există un singur lift, dar este undeva la shaormăria Dristor Doner. Dacă vii dinspre Tineretului, ca noi, ai de ales: cobori copilul în brațe și căruciorul cumva pe scări, pe două seturi de scări foarte lungi, sau mergi în plus vreo 10 minute până la acel lift.

Durează 10 minute pentru că trebuie să traversezi pe partea opusă a bulevardului față de direcția din care venim noi și să mai mergi apoi mai mult de o lungime de stație de metrou pe la suprafață până la acel lift. La propriu au făcut liftul în partea opusă gurii de intrare prin care intră 85% dintre călătorii de la acea stație.

Cum facem, deci? Păi Matilda o ia pe Alice în brațe și eu iau căruciorul în brațe și coborâm astfel în tandem. Doar unul dintre noi n-ar reuși pe scări normale să coboare cu Alice și cărucior.

350 de metri de mers în plus pe jos ca să ajungi la lift. 5 minute zice Maps, mai mult dacă prinzi roșu la pietoni.

Într-o zi ne-am dus la Dristor și am schimbat acolo la celălalt Dristor. Între cele două stații sunt vreo 3 rânduri de câte 10-15 trepte. Nu au rampă, nu au lift. Am luat eu căruciorul de la un capăt și Matilda de la celălalt capăt, că nu am mai dat-o jos pe Alice din el pentru 10 trepte, și le-am urcat așa.

În altă zi, am luat metroul de la Piața Muncii. Ne-am uitat după lift, nu l-am văzut. O problemă a metroului este că la intrarea în stație nu ți se spune unde este liftul, în caz că este la vreo altă gură de intrare. Măcar să știi unde să mergi.

Nu am zărit nicăieri liftul, deși am traversat intersecția ca să cercetăm și intrarea dinspre sud. Am luat-o iar la picior pe trepte cu 18 kg.

În altă zi am coborât la Aviatorilor. Aveam treabă la Herăstrău, dar ieșirea de la parc nu are lift, așa că am ieșit la fostul sediu Vodafone. Există lift de la nivelul peronului până la nivelul turnicheților, apoi urmează un set de vreo 20 de trepte. Lângă ele este o platformă pentru coborât și urcat scaune cu rotile. Am vrut să o punem în funcțiune, de curiozitate, și nu am reușit. Am apăsat toate butoanele posibile, apoi am plecat pe scări, că și așa pierdusem prea mult timp. Nici nu știu dacă funcționează acele platforme.

Mai urmează acolo încă un set de scări și apoi un lift către suprafață, la fostul sediu Vodafone. Ce faci însă dacă ai treabă pe partea cealaltă a bulevardului, la zona cu Steam și Bob? Păi bulevardul nu se poate traversa pe la suprafață, ci doar prin pasajul pietonal subteran, care are lift doar unde v-am spus eu, la clădirea Vodafone. În partea cealaltă o iei pe scări, vreo 40 la număr.

Iar când ieși la clădirea Vodafone și tu ai treabă la Herăstrău, trebuie să traversezi apoi întreg rondul de la Charles de Gaulle, adică traversezi Calea Dorobanți, Primăverii și apoi Aviatorilor. Semafoarele sunt lungi, durează vreo 10 minute treaba asta. Ne-a luat 15 minute în plus de la ieșirea din tren și până să ajungem la parc, pentru că am făcut acest ocol cu trepte, lifturi și traversări.

Piața Victoriei. Vedeam dinspre Kiseleff. Este gură de metrou chiar acolo la parc, lângă Guvern, dar nu are lift. Cum spuneam, semnele sau intrările nu îți spun în nici un fel unde este liftul, iar Piața Victoriei este o zonă extra-uriașă. Dacă nu știi că este lift în partea opusă, la intrarea pe Lascăr Catargiu la Europa House, nu ai cum să afli asta. Ca să ajungi acolo traversezi treptat toată piața, cu multe minute de așteptare la fiecare semafor.

Am întâlnit și stații bune. De exemplu, Timpuri Noi are liftul clar vizibil în centrul intersecției, apoi sunt lifturi către fiecare peron. Este o stație ușor de folosit. A fost ok și pe la Aurel Vlaicu.

Și nu È›in musai la lifturi pentru mine È™i căruciorul lui Alice. Mă descurc foarte bine È™i cu scări rulante. La urcare este cel mai simplu, propteÈ™ti căruciorul în scările rulante È™i îl È›ii cu mână la nivel, că nu-i vreun mare efort. La coborâre este mai complicat pentru că treptele au viteza lor măriÈ™oară È™i nu ai în ce “propti” căruciorul ca să-l pui bine pe o poziÈ›ie sigură. Eu cobor cu spatele, adică intru cu spatele pe scări È™i trag căruciorul, È™i el întors cu spatele la coborâre, pe trepte, apoi când acestea se separă am grijă să nu prindă roÈ›ile între trepte. Sper să nu cad într-o zi. Dar cu un scaun cu rotile ce faci? Sau altă problemă locomotorie.

Acum vreo 10 ani am fost în Londra. Un lucru care mi-a plăcut acolo era cât de bine marcate erau stațiile de metrou sau de autobuz. Adică în fiecare stație era și o hartă mică a zonei, pe care erau marcate restul stațiilor din acea intersecție, autobuzele și metrourile lor, intrările șamd.

De exemplu, la noi ți se poate spune că autobuzul X se ia din Piața Unirii, dar sunt 10 stații diferite acolo, pe toate părțile pieței. Dacă nu știi direct unde să te duci, poți pierde 20 de minute dând o tură a pieței ca să găsești de unde pleacă autobuzul căutat de tine. La alții s-a rezolvat asta din prima. S-a putut. Este simplu.

La noi nu are nimeni interes să facă asta. Nici un director de RATB sau Metrorex nu este plătit în funcție de indicatori care arată satisfacția clienților, care arată dacă a îmbunătățit sau nu ceva în stații, în circulația materialului rulant șamd. Este pus acolo de partid și prieteni și asta e tot. Poate nici să nu vină la birou, că nu-i ia nimeni scaunul de sub fund.

De trotuare cu zone de urcare sau coborâre la nivel cu strada nici nu vreau să vorbesc. O fi rocket science de-i așa greu să le iasă bine una.