State of nwradu – ediția de august 2022

The nwradu is feeling good. Este prima oară când încep pe un ton pozitiv în ultimele luni. Motivul? Ultima lună a fost mult mai bună pe toate planurile.

În primul rând, am terminat cu apartamentul nou. Am pus aici turul de final ca să vedeți cum arată. S-a închiriat în ziua doi după ce a pus Matilda anunțul pe net. Sper să nu mai fiu nevoit să trec pe acolo multă vreme.

Altfel spus, am eliminat un factor de stres și de oboseală, că am muncit și eu destul de mult pe acolo. Gata cu cărat materiale grele, gata cu asamblat mobilă și vopsit plinte, gata cu întreruperi de ritm pentru că la ora 10 vine mobila X și la ora 14 vine instalarea la aerul condiționat șamd.

Singura parte nasoală este că am făcut noi un calcul și nu o să vedem bani de urma lui încă mulți ani de acum încolo. Ne-am împrumutat ceva pentru achiziția apartamentului, așa că toată chiria încasată se va duce la plata împrumutului respectiv. A fost însă din start o investiție pe termen mediu și lung, deci mă așteptam la asta.

Am reținut și ce mi-ați spus mulți în articolul în care anunțam asta. Voi reveni cu o listă cu costuri detaliate și ce anume am cumpărat pe acolo. Încă nu am apucat nici eu să fac o centralizare a facturilor, iar la un moment dat am scăpat de sub control cheltuielile mici, după prea multe drumuri la Dedeman, Mathaus, IKEA, meșteri diverși șamd.

Altceva ce a mers bine a fost somnul lui Alice. Nu știu dacă a crescut ea sau daca au dat roade metodele aplicate de noi, dar doarme mult mai bine. Am citit o carte bună despre somnul copiilor și ne-am dat seama că Alice ar putea fi supra-obosită și de aceea doarme prost noaptea și se trezește de multe ori, așa că am încercat să o odihnim mai bine.

Ziua dormea de trei ori câte 40 de minute, adică puțin. Așa că, atunci când se trezea după cele 40 de minute, Matilda a început să o ia din nou în brațe și să o adoarmă din nou pentru incă un ciclu de 40 de minute. Alice a făcut singură și trecerea la doar două somnuri pe zi, că așa ar fi cazul la vârsta ei (face 11 luni mâine). După o vreme a început Alice să lege singură ciclurile de zi și deci acum doarme de două ori câte 80-90 de minute, cum este recomandat la vârsta ei.

Asta s-a cunoscut în somnul de noapte. Adoarme mai ușor, se trezește mai rar noaptea, au fost chiar nopți fără nici o trezire între 22 și 6 dimineața. Mai rare și miraculoase, dar nu mă deranjează o trezire noaptea, mă deranjau când aveau loc câte 5. Acum ținta noastră este să-i lungim ora de trezire, momentan în jur de ora 6, până spre ora 7 dimineața.

Alice, apropo, are deci 11 luni, vreo 70 cm lungime și cam 10 kilograme și un pic. Merge de rupe în patru labe, se ridică singură în picioare, dar stă așa doar dacă se ține de ceva, mai are de lucrat la echilibru și mușchi pentru viitorul ei mic pas pentru omenire, pas uriaș pentru familia noastră.

Acum este în ceea ce Wonder Weeks numește saltul 7, dar nu-i așa dur precum ne așteptam. Zice mai des “mama” și “tata”. A început să mângâie pisica, nu să înfigă mâna în ea și să tragă de parcă ar vrea să-i scoată pielea. Este mai domoale în gesturi și cu alți copii și interacționează mai bine cu ei.

I-am făcut botezul atât de târziu încât mi se pare prea devreme faptul că peste doar o lună trebuie să-i organizăm prima aniversare. Se taie moțul, se dă cu turtă în cap, este complicat. O să privesc asta tot ca pe o ocazie bună de a petrece cu prieteni și familie, nu ca pe încă ceva la care trebuie muncit.

Și, ca să fie luna bună după cum v-am spus deja că a fost, Summer Well ne-a prins foarte bine. Alice a stat seara cu bunicii ei, iar noi doi ne-am dus la festival. Au fost cele mai lungi ieșiri fără Alice din ultimul an și deci un adevărat concediu pentru noi doi. Ne-am simțit foarte bine.

Am vorbit însă apoi cu Matilda despre aceste seri și ne-am dat seama că la amândoi ne-a fost dor de Alice. Adică a fost foarte bine ca pentru câteva ore să fim doar noi, să nu ne mai uităm constant după ea, să bem și să mâncăm și să dansăm ca în vremurile pre-Alice. În același timp, însă, amândoi am ajuns independent la concluzia că ne-ar fi plăcut de fapt să fie și ea cu noi, să-i vedem fățuca entuziasmată de luminile colorate de la festival, de alți copii din jur, de iarbă (mă refer la pajiște), de muzică șamd. Și la anul probabil va fi alături de noi, ca o fetiță deja mare.

Într-o seară am mers chiar și la Origo, unde au program de cocktailuri gândite de ei, ceea ce pentru noi este o tradiție în fiecare an. După cum era somnul lui Alice, nu credeam că anul acesta vom bea acolo, că părea dificil să ieșim din casă după ora 20 sau 21. Somnul ei însă s-a îmbunătățit substanțial, bunicii ei au culcat-o de seară și apoi au intervenit și când s-a trezit după vreo oră și ceva pentru încă un legănat de 5 minute, iar noi am băut cocktailuri.

Ne-am programat și o vacanță reală. La final de august plecăm în Bulgaria, la mare, la un hotel all-inclusive pe plajă. Inițial ne gândeam la ceva în Grecia sau Turcia, dar ne-am dat seama că nu ne-am putea bucura de opulența de pe acolo cu Alice, că mai mult ca sigur am rata niște mic-dejunuri și cine și n-am mai bea ca altădată, așa că ne-am reorientat pe Bulgaria. Vom ajunge acolo cu mașina, mergem și cu prieteni cu copii, probabil va fi bine. Vă zic în următorul episod.

Nu totul este roz. Eu am în continuare insomnii. Uneori stau treaz chiar și mai mult de o oră în fiecare noapte. Îmi este somn, dar nu pot adormi. Creierul meu decide că are alte treburi de făcut, curg prin el sute de gânduri de toate tipurile, majoritatea prostești. Mi se întâmplă uneori să mă gândesc la plot holes în filme, la ce sandviș bun ar merge mâine, la o chestie făcută acum 3 ani și jumătate șamd. La un moment dat adorm, dar mă enervează aceste momente, mai ales că nu am găsit nici o metodă de a le elimina.

În practică, probabil sunt două motive: stres și oboseală. Stres din cauză de bani, în primul rând, că ne-a costat ceva amenajarea apartamentului. Ce-i drept, acum câteva zile am încasat niște facturi mega-restante, inclusiv din 2021, și practic mi s-au dublat banii din cont. Oboseală din multe motive înșirate mai sus. Încă nu mă simt confortabil cu situația curentă legată de ambele elemente, deși situația s-a îmbunătățit, dar n-am ce face. Subconștientul nu lucrează după cum am vrea noi să lucreze.

Am mâncat o pizza bună de la Fomizza. Voi mai comanda, este asemănătoare cu Zest și Pizzamania, stilul napoletan care-mi place mie. Acasă am făcut mai des sandviș cu roșii precum cel de aici. Ne-am dus chiar și am luat maioneză Kewpie de la un KJ Center pentru asta. Foarte gustos, acum este momentul pentru astfel de sandvișuri pentru că roșiile sunt perfecte.

Ne-am uitat la Desperate Housewives, că nu l-am văzut la vremea lui. Bun serialul. Mă așteptam la o telenovelă, dar a fost amuzant și bine scris și neașteptat de interesant de urmărit. Ne mai uităm la Only Murders in the Building, Orville și Boba Fett pe măsură ce apar episoade noi. Only Murders in the Building este foarte bine făcut.

N-am ascultat nimic de menționat în acest articol. Renaissance al lui Beyonce nu mi-a plăcut.

Am descoperit o cafenea bună pe lângă Șincai, se numește Erbario și este pe o stradă după Adesgo.

Am terminat de citit trilogia Unification War a lui Joshua Dalzelle. Este de fapt a treia trilogie dintr-o serie cu aceleași personaje, ceva military SF cu nave și invazii extraterestre. Este bună, probabil voi scrie un articol separat despre ea. Acum citesc Gareth Powell, seria Embers of War.

Am de testat un Fold4, un Realme GT3 Neo (încărcare la 150W!) și un mesh Mercusys, plus că vreau să scriu niște long-term reviews la S22 Ultra, iPad Mini și încă vreo două gadgeturi. Timp să fie.