La Visualfest m-am gândit la situația dificilă a blogurilor

Ieri am dat o fugă la Visualfest, conferința despre comunicare vizuală. Dimineața m-am uitat online, dar apoi am trecut pe la Marriott ca să mai schimb o vorbă cu cumetrii și alți oameni. Am ajuns pe sfârșite, dar am apucat să-i spun Andreei Retinschi că-mi plac fotografiile ei. Mi-ar fi plăcut să pot spune acelasi lucru în persoană și Andreei Balaban, dar a fost în sesiunea de dimineață, am văzut-o online.

Am mai auzit într-o prezentare și de BeReal, o aplicație a cărei idee mi-a plăcut: la un moment random al zilei, îți trimite o notificare și apoi ai două minute să faci o fotografie bună și să o uploadezi în aplicație. Prietenii tăi primesc notificarea în același timp cu tine, așa că vezi ce fac și alții în același moment.

Îmi place ideea, mă gândesc să o instalez și eu. Problema este că, având în vedere că n-am o viață prea aventuroasă, probabil ar fi ca în meme-ul de mai jos, o poză cu tastatura.

Am avut din nou senzația că blogurile au rămas cumva la coada clasamentului în termeni de orice. De exemplu, Marian și Georgiana au spus în panelul lor că ei sunt creatori de conținut de nivel mediu, ca număr de urmăritori, și mă gândeam “cum mediu boss? Ai 179.000 de subscriberi pe YouTube și alte zeci sau sute de mii pe alte platforme vizuale (Insta, TikTok etc), în condițiile în care este foarte greu să câștigi încă un subscribe”.

Și totuși, după ei a urcat pe scenă Mimi, care are un milion de subscriberi pe YouTube. Înțeleg că s-a lăsat de YouTube (n-a mai postat nimic acolo de un an), dar are 1,1 milioane de fani pe Instagram și 760.000 pe TikTok. Mă uitam în paralel că Andra Gogan are 10 milioane(!) de urmăritori pe TikTok, 1 milion pe Instagram (eu acolo o urmăresc) și 1,32 milioane pe YouTube. Este deja un domeniu în care milioanele sunt ceva uzual.

Blogurile? Ne bucurăm la mii sau zeci de mii de unici pe zi. Și sigur că se poate spune că un articol bun pe un blog rămâne pe vecie și este indexat și poartă mult mai multă informație în plus față de o fotografie sau un clip video. Sunt de acord cu asta, deși în curând YouTube va indexa și transcrie cuvintele din orice limbă. Și se mai poate zice și că numărul acela de fani arată doar că, la un moment dat, o persoană a trecut pe acel canal și a zis “mi-a plăcut ceva” apăsând un buton, pe când pe bloguri nu există această posibilitate. Asta este o idee auzită prima oară la Hoinaru și în principiu are dreptate.

Problema este că toate aceste platforme (Instagram, TikTok, YouTube etc) fac o treabă din ce în ce mai bună pentru a scoate în atenția fanilor conținutul nou de la creatorii pe care-i urmăresc aceștia. Un buton simplu de “am trecut pe aici și mi-a plăcut” permite apoi platformelor să îți readucă în atenție conținutul nou de la cei urmăriți. Nu există un astfel de mecanism pentru bloguri.

Sistemul centralizat este în avantajul popularității creatorului de conținut, chit că se tot spune “dar platforma deține tot conținutul tău și poate face oricând ce vrea cu el”, pe când bloggerii s-au lăudat mereu cu independența lor, cu faptul că articolele lor sunt doar în serverul lor și fac ce vor cu ele. Asta e viața, sunt medii diferite cu caracteristici diferite și moduri diferite de funcționare, dar diferența la care s-a ajuns între ele este fantastic de mare.

M-am simțit cum probabil s-au simțit Nokia sau Kodak văzând cifrele brandurilor mai moderne.