Uber Files despre România: mă așteptam la mai mult decât pile și sabotări între angajații companiei

Până acum nu-i nimic spectaculos în Uber Files despre afacerile companiei în România, dacă nu apare altceva în plus față de ce-a raportat Rise Project. Mă așteptam la ceva mai scandalos, la corupție, șpăgi, întâlniri secrete noaptea în parcări de hipermarket, ninja cibernetici… lucrurile clasice.

Pe scurt, Rise Project spune despre Uber că în România că firma a folosit diverși oameni cu relații prin stat pentru ca reprezentanții companiei să aibă întrevederi cu funcționari de prin Ministerul Transporturilor sau alte instituții. Scopul era promovarea ride-sharingului și modificarea legilor pentru a include si această modalitate de transport, ceea ce s-a și întâmplat prin 2019, parcă.

Și nu știu, este cineva care nu credea că se întâmplă asta? Eu nu mă așteptam să aflu că au stat cu dosarul cu șină la ușa ministerului pentru programul de audiențe între 11:30 și 13:30. Este ceva ce se întâmplă peste tot în lume.

Eu mă așteptam să aud de șpăgi, de intrări unse și nu mă refer la WD-40, de bani în Panama, de legături cu primari și poliție șamd. Dacă ați urmărit știrile despre Uber la nivel internațional în ultimii ani, ați văzut probabil că prin SUA compania avea niște practici foarte dubioase și chiar ilegale, monitorizând ca nu cumva autoritățile să dea comenzi de mașini sau să vină în percheziție. Mai știți când Ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc, se întâlnea noaptea în secret cu fosta directoare TAROM după sabotarea unei moțiuni de cenzură? Credeam că așa ceva va fi și prin Uber Files. Până acum, nu este.

În România, lucrurile par mai degrabă amuzante. Articolul se deschide cu emailul cuiva din Uber România către HQ în care raporta că Peter Imre, consilierul Uber în România, este prea influent. Face lucruri și deschide uși, dar are ego prea mare, este periculos. Concluzia este că le-ar trebui un alt consilier, tot cu relații, dar poate cu mai puține relații.

În altă corespondență care mi s-a părut amuzantă, un email plecat spre HQ notează că Uber n-are cu cine dialoga în România, că prea mulți sunt arestați pentru corupție:

Mesajele lui Ionuț Lăcustă detaliază atât contextul politic în care decisese corporația Uber să își extindă activitatea la București, cât și modul greșit în care își alesese colaboratorii și politicienii:

„Până în toamna anului trecut, a devenit practic o glumă perpetuă că ar trebui să nu mai avem întâlniri în România pentru că oamenii sunt arestați:)”.

(…) Nicoleta își dorea câștiguri rapide și prieteni în funcții înalte, dar aceasta a fost o abordare greșită. (…) În ultimii patru ani, procurorii au pus sub acuzare sau trimis la închisoare trei din ultimii cinci premieri, 15% din parlament, peste 50% din cei 41 președinți de consilii județene, trei din ultimii patru șefi ai Fiscului și nenumărați miniștri. Avem nevoie de mulți prieteni „mici” și de comunicare bună, nu de „oameni care să rezolve rapid”. 

Prin comparație, în străinătate Uber îi lua la trei păzește pe Macron și pe Biden. Remarcabil și cum cei 5-10 oameni din biroul Uber din România au reușit cumva să se înjunghie perfect pe la spate între ei în anii anteriori. Poate și acum.

Sigur că poate vor apărea fapte ceva mai incriminante pentru Uber în România. Nu e clar dacă asta a fost tot. Politicienii români contactați de Rise Project au reacționat ca de obicei, declarând că nu-și aduc aminte de întâlniri, nu știu ce s-a discutat, nu s-au văzut niciodată cu Uber. Ei se uitau la Desperate Housewives sau ceva la ora respectivă, n-au fost ei! Asta bate mereu la ochi, mai ales când este și Tăriceanu implicat, dar na…

Citiți întreg articolul, este chiar amuzant, dar mă așteptam la altceva.