Ce lucruri începi să apreciezi când devii părinte

Suspensiile moi la mașină. Prima oară când am plecat cu Alice spre Galați avea vreo trei luni. Am plecat înainte de primul ei somn al zilei. A adormit la 5 minute după ce am ieșit din parcarea blocului. A dormit cele 15 minute cât ne-a luat să ieșim pe A2.

La primul pod de pe A2, un pic după ieșirea din oraș, mașina a sărit cam mult peste una dintre îmbinările podului, care în România sunt deseori brutale. Mergeam oricum mai încet, dar nu a contat. Alice a deschis ochii și a stat trează tot restul drumului.

Și culmea, am suspensii destul de moi, dar na… Tot felul de gropi, denivelări, speed bumps, îmbinări de pod și altele sunt dușmanul bebelușilor.

Un pat care nu face zgomot. Patul nostru trosnește un pic, cred că se așează stinghiile acelea de lemn de sub saltea de câte ori ne urcăm în el sau mișcăm prea mult. Nu știu ce să-i fac, că l-am strâns deja cât de bine am putut, îl și ridic din când în când pentru a elibera eventuala tensiune din lemn șamd. Tot trosnește când mă așez în pat.

Și seara, când mă duc acolo pe la ora 22-23 și mă așez în pat și acesta face mici sunete, o aud imediat pe Alice cum tresare în somn, oftează, se mișcă, se întoarce în pătuțul ei, care este lipit de al nostru. Doarme de 2-3 ore, dar mereu mă tem că o voi trezi eu urcându-mă în pat. De fapt, este foarte posibil să o trezim noaptea chiar noi, prin mișcări involuntare în somn.

Nu observasem niciodată că patul face astfel de sunete până nu am avut-o pe Alice. Nu ne-au deranjat niciodată.

Curierii care bat la ușă (sau măcar o sonerie reglabilă, dacă există). Prima oară când un curier a trezit-o pe Alice pentru că a sunat la sonerie am fost chiar nervoși. Nu pe omul respectiv, nu a fost vina lui că a livrat coletul, dar că nu poți face nimic pentru a preîntâmpina problema.

Soneria este în tabloul electric. Nu o pot dezactiva. Curieri vin des, uneori mai sună și alte persoane la ușă. Și în caz că nu aveți copii și nu știți asta, dacă se trezesc din somn este practic imposibil să adoarmă la loc imediat și cel mai probabil urmează măcar 1, 2 sau chiar 3 ore de copil nervos și supărat.

Mi-ar plăcea o sonerie reglabilă în mai multe trepte. Nu stau în Versailles, aș auzi-o de oriunde din casă chiar și la volum minim. Mi-ar plăcea și un interfon cu sonor reglabil, dar al nostru are doar trei niveluri: mut total, deranjant de puternic și megafon de trezit morții.

Pe interfon am lipit o mare cârpă ca să-i atenuez sunetul. Unii curieri sună la telefon sau la interfon întâi. Eu stau apoi pregătit la ușă, cu ea descuiată, ca să o deschid între momentul când curierul trântește ușa de la lift în spatele său de parcă ar urâ-o de moarte și momentul când se pregătește să apese butonul soneriei. Atunci de obicei deschid eu ușa cu o viteză super-luminică și șoptesc “daaa… bună ziuaaaa”.

Șoferii care nu claxonează, ba chiar încetinesc când trec pe lângă căruciorul de copii. Că poate doarme aia mică. Și eu făceam asta înainte să am copil, dar mai mult ca să le dau încredere adulților de pe stradă că i-am văzut, le-am văzut căruciorul și am redus viteza de deplasare pentru a preîntâmpina pericole. Acum îmi dau seama că e util și în caz că doarme plodul în landou.

Să nu ai vecini care dau cu flexul sau bormașina. Am avut noroc până acum. Deși copiii par capabili să adoarmă pe orice gălăgie, mai degrabă îi trezesc trecerile bruște de la liniște la zgomot sau invers.

Hotelurile adult-only. Croazierele adult-only. N-am fost niciodată într-unul până să avem copii. Probabil nici nu vom merge niciodată acum că avem.

Opțiunile do not disturb de pe telefon. Pe al meu se activează automat pe la ora 20 și se dezactivează la 7:30, ca să nu-mi sune telefonul în timp ce culc copilul, că nu vreau să o iau de la capăt cu 20 de minute de legănat. Matilda a mers pe simplitate, îl ține pe mereu pe vibrație, de nici eu nu pot să dau uneori de ea.

Trotuarele cu treceri la nivel bine făcute. Este jale prin cartiere. Chiar și atunci când un trotuar are o zonă cu rampă de urcare pentru cărucioare, de multe ori este prost făcută, tot sunt vreo 10 cm acolo. Am fost prin alte țări. Trecerile erau impecabile. Or fi așa greu de făcut de muncitorii români sau “las-o că merge și așa” a fost numele contractului la primărie? Și când găsești una, de multe ori este blocată de mașini parcate aiurea. Tot aici, multe trotuare au gropi mari și tot felul de obstacole care le îngustează.

Un cărucior de copii este ușor, îl iau oricând pe sus, nu-i bai. Dar ce-or face oamenii blocați în scaune cu rotile și care nu au alternative?

Tot felul de gadgeturi și software. Aparat de făcut zgomot. Un cărucior foarte ușor. Baby monitors. Moshi și Cocomelon. Livrarea de mâncare. Scutece de unică folosință și aleze. Am înțeles că unii oameni au chiar și aparat de încălzit șervețele umede.

Cred că va fi separat un articol despre ce lucruri nu apreciam suficient înainte de Alice și acum au dispărut sau sunt mult mai dificil de obținut. O să mă gândesc.