Apple impresionează pe laptopuri cu arhitectură ARM, în timp ce zona PC-Windows-Intel stă în letargie periculoasă

Apple a anunțat acum aproximativ doi ani că trece la arhitectura ARM. În noiembrie 2020 au lansat MacBook Air și MacBook Pro cu chipset M1 la bord, pretinzând performanțe mult mai mari decât variantele cu Intel și autonomie crescută a bateriei ca principale avantaje.

Laptopurile au apărut rapid pe piață și au confirmat totul. Autonomia chiar este uimitoare. Performanța chiar este impresionantă, inclusiv pe un laptop fără ventilator. Până și procesarea grafică integrată în chipset este foarte performantă, chipseturile Apple putând rula o mulțime de jocuri.

Oamenii au fost impresionați. Arhitectura ARM își arăta avantajele față de cea x86, cea pe care PC-urile lucrează de câteva decenii. Și Apple a continuat să bată fierul cât e cald, lansând apoi M1 Pro și M1 Max, ba chiar și M1 Ultra cu două chipseturi unite printr-o magistrală foarte rapidă, un procesor mai rapid decât un Xeon cu 28 de nuclee și pe care poți edita simultan 18 streamuri video ProRes de rezoluție 8K codate 4:2:2.

Acum a venit M2, iar noul MacBook Air cu M2 se laudă cu performanță foarte bună și nici măcar nu are ventilator la bord.

Și ce s-a întâmplat de partea cealaltă a baricadei? Păi… nimic. Este o letargie care face rău la business, dar în primul rând oferă computere inferioare clienților de pe Windows, Intel și AMD. Îmi pasă mai mult de experiența mea de utilizare decât de business-ul lor. Problema vine și din faptul că Apple face hardware și software, în timp ce lumea PC-urilor depinde de mixul de Microsoft, Intel/AMD, producătorii de laptopuri și 3rd party developers de software.

Microsoft, care are un cuvânt greu de spus în domeniul acesta, a lansat Windows 11. Lansarea a stârnit un fel de “meh” colectiv, oamenii nefiind prea impresionați de noul sistem de operare pentru că și cel vechi funcționează foarte bine. Sau, ca să zic altfel, oamenii voiau și ei performanță dublă și autonomie dublă sau măcar stabilitate și securitate, dar au obținut doar altă interfață.

Rezultatele Windows 11 nu contează, chiar dacă adopția probabil este sub așteptările Microsoft. Problema este că Microsoft ar fi trebuit să scoată și o versiune foarte performantă de Windows pe arhitectură ARM, dar încă nu s-a întâmplat asta. Se lucrează la ceva, dar aparent nu cu mult spor, iar doi ani mai târziu după ce Apple a demonstrat ce performanță poate oferi arhitectura ARM în aplicațiile moderne, nu există nimic concret, nimic ușor accesibil de acest gen pe Windows.

Ah, iar MacOS oferă integrare aproape ideală cu telefonul sau tableta Apple, așa cum ar fi și cazul într-o lume mobile-first.

Intel nu știu ce face. Compania este blocată de ani de zile într-un impas privind dezvoltarea procesoarelor. Tot ce produc ei, inclusiv generațiile moderne, consumă multă energie și se încălzesc atât de repede încât intervine rapid limitarea performanței pentru a împiedica un incendiu.

Intel se laudă în reclame și lansări cu performanțe mari pe noile generații de procesoare, dar practica îi omoară. În practică, te lupți cu autonomie insuficientă față de Apple Silicon, te lupți cu thermal throttling, cu prea multe variante de procesoare din care să alegi, cu plăci grafice integrate care nu sunt suficient de performante, nici măcar suportate de majoritatea jocurilor sau programelor de editare foto-video șamd. De ce mai incluzi codor și decodor multimedia în procesor dacă nu poți convinge pe Adobe să-l suporte?!

În plus, sunt prea multe lansări. Intel a anunțat generația a 12-a de procesoare pe final de 2021 și le-a adus pe piață în primul trimestru din 2022. Producția de laptopuri a avut sughițurile ei în acest an, așa că primele laptopuri cu astfel de procesoare au apărut prin magazine chiar mai târziu. Există îmbunătățiri față de generația anterioară, dar nimic cu adevărat crucial, nimic wow, nimic care să te facă să zici “renunț acum la laptopul meu, deși încă este bunicel, și-mi cumpăr unul nou cu Intel Adler Lake”.

Intel a anunțat deja investitorii că generația a 13-a de procesoare, numită Raptor Lake, va fi lansată în a doua jumătate a lui 2022. Nici n-ai timp să o vezi pe una și deja apare următoarea!

Nici nu mai zic de sistemul confuz de nume. Apple are M1 și acum M2. Este simplu de ginit că M2 probabil este mai bun decât M1, nu? Sau că M1 Max este mai bun decât M1 Pro. Intel a lansat de-a lungul timpului Kaby Lake, Amber Lake, Whiskey Lake, Ice Lake, Comet Lake, Tiger Lake, Adler Lake, Raptor Lake, Meteor Lake. Cum le reții pe asta, după mărimea lacurilor?

Ah, iar mai sus am scris mereu Adler Lake în loc de Alder Lake, cum este corect, și nu cred că s-a prins nimeni de asta.

Ce altceva mai face Intel? Reclame amuzante despre cum laptopurile lor sunt mai bune decât cele Apple, deși vaporul acela a plecat de mult. Reclamele respective au fost primite de piață cu un râs ironic și trist și un strigăt unitar de “băi, dar niște procesoare bune mai faceți și voi?”

Nici AMD nu stă mult mai bine. Lupta lor în lumea procesoarelor se duce cu Intel. Este suficient să fie mai buni decât Intel la un aspect sau mai multe, ceea ce uneori se și întâmplă. AMD face procesoare bun, dar nu revoluționează domeniul PC-urilor.

Producătorii de laptopuri (Asus, Acer, HP, Dell etc) ar putea schimba multe, dar nu vor. În primul rând, sunt forțați să joace după cum le dictează Intel și Microsoft. Vine Intel și le spune “vreți procesoare mai ieftine cu 3 cenți per mia de bucăți? Atunci scoateți rapid pe piață laptopuri cu noua generație de procesoare și lăudați-le pe unde puteți!”. Vine Microsoft și îi forțează ca tot ce lansează să fie cu Windows 11. Nu mai rămâne loc pentru altceva.

Am bănuiala că producătorii de laptopuri nici nu îndrăznesc să scoată modele ARM pentru a nu supăra pe Intel. Contractele care se fac pe milioane de procesoare anual au tot felul de clauze pentru a obține preț cât mai mic. Nu m-ar mira ca una dintre ele să fie de “neconcurență”. Intel nu vrea să piardă monopolul în arhitectura x86 în favoarea celei dezvoltate de ARM.

Producătorii de laptopuri au și ei partea lor de vină pentru de ce zona x86 este văzută ca fiind interioară celei ARM. Când scoți 20-40 de modele diferite într-un an, nu ai timp să optimizezi nimic. Se lansează 20-30 de noi modele de laptopuri cu noul procesor, iar apoi trebuie deja pornită dezvoltarea pentru noua generație de procesoare.

Un laptop înseamnă vreo 10 componente hardware de la producători diferiți, fiecare cu driverul său, îmbinate pe grabă și făcute să meargă, dar nu să alerge. După lansare, nu mai stă nimeni să optimizeze drivere, să caute buguri, să elimine battery drain-uri și să verifice zeci de alte probleme minore de care se plâng cumpărătorii.

Ar mai fi în ecuație producătorii de software. Aici chiar nu cred că este vreo problemă. Apple a demonstrat că producătorii sunt dispuși să dezvolte versiuni ARM ale programelor populare. Apple mai are și avantajul că își produce singur o mulțime de software de calitate, dar oricum s-au mișcat foarte repede și ceilalți jucători din piață.

Per total, însă, doar se adâncește prăpastia dintre ARM, unde de facto doar Apple activează cu succes, și lumea Windows. Oamenii văd la Apple laptopuri care arată bine, au autonomie de 18 ore, nu trebuie resetate cu lunile, sunt mai stabile și mai lipsite de buguri decât cele Windows. Vor și ei asta. Microsoft și Intel și producătorii de laptopuri și drivere nu le pot oferi același lucru și nici măcar nu încearcă! Cele câteva încercări și ediții limitate din domeniu cu Snapdragon 8cx și alte chipseturi sunt apă de ploaie pentru că lipsește un efort de amploare al întregii industrii în acest sens.

Este o letargie periculoasă. Letargia asta, lipsa de adaptare la ceva nou și bun, a scos din business pe Nokia, pe Kodak și pe alții care și-au văzut afacerile mult reduse. Lumea PC-urilor este too big to fail, dar lipsa aceasta de adaptare, de trecere la o tehnologie deja dovedită ca fiind performantă, te lasă cu un gust amar.

Și, pe termen lung, te face să o părăsești. Noul MacBook Air este foarte atrăgător. Mă uit la laptopul meu din prezent, un model bun, ușor de 1,2 kg și mișto făcut, dar bateria n-a ținut niciodată cum se laudă producătorii, modul Sleep o consumă rapid, driverele sunt buggy, iar din când în când Windows are toanele sale, de exemplu nu pornește explorer.exe și deci nu ai nici o pictogramă pe desktop sau taskbar, dă-i reset din winkey+r, cmd și shutdown /r dacă știi cum. Stiva Bluetooth este proastă, integrarea cu telefonul se face prin software complicat, Windows are jumătate de cod legacy.

Mă uit la noul MacBook Air cu M2 și mă gândesc că este tot ce-mi trebuie de la un laptop. Ar merge chiar și niște jocuri pe el, cu siguranță ar rula orice prin GeForce Now la o adică. Se face până și pe culoarea albastră. Singura chestie este că n-am chef să învăț un nou sistem de operare și un nou workflow pentru ce fac eu uzual. Dar dacă lucrurile continuă pe această cale, o să fac și pasul acesta.