Câteva idei și comentarii despre design-ul auto

După câteva sute de voturi, sondajele cu BMW-ul au ieșit mai rău decât mă așteptam. Credeam că va fi un 50-50. A fost un 75-25.

Și, zic eu, am avut un ton echilibrat în articol. Dacă amorsezi oamenii spunându-le “uite ce mașină urâtă în fotografia următoare din motivele X și Y, ție cum ți se pare”, atunci vor avea opinia parțial formată încă dinainte de a vedea fotografia. Mie mi se pare că am exprimat într-un mod mai neutru problema și totuși acestea au fost rezultatele.

Merită discutate însă niște comentarii de la articol. Trecând peste cele de la oameni care par mai degrabă supărați că alții își permit BMW și ei nu, am văzut câteva idei ce merită dezbătute.

De exemplu, mai mulți au spus că sunt importante doar părerile celor care își permit să își cumpere acel autovehicul. Cu asta nu sunt de acord deloc din trei motive mari și late.

Întâi, o mașină premium este și un simbol social. Dincolo de scaunele confortabile și direcția bine reglată și motorul puternic, o mașină premium este și un obiect cu care te dai mare în fața celorlalți. Iar dacă ceilalți o consideră urâtă, atunci nu obții acel statut social pe care ți-l doreai, ci doar comentarii de genul “dar… de ce ai luat-o pe asta?”

Al doilea motiv: cei care nu-și permit acum mașină și-ar putea permite peste câțiva ani. Puțini s-au născut cu banii în chiloți. România este o țară în care oamenii cu bani erau relativ săraci acum 33 de ani, iar acum mulți au Mercedes, BMW, Audi, Jaguar, Range Rover. Acesta este un exemplu prea lung, de fapt. Ideea este că mulți și-au cumpărat o anumită mașină pentru că visau la acel model de când erau mici, de dinainte să aibă permis. Au crescut cu ideea “o să am BMW” sau “o să am Porsche”. Pe aceștia îi alienezi dacă nu le mai plac modelele mărcii tale și apoi, când fac 18 ani, își iau CLS.

Al treilea motiv: există și o piață second-hand. Nu-i ceva ilegal. Nu-i vreo rușine să iei mașină second-hand. Majoritatea dealerilor și chiar a producătorilor au canale de vânzare SH. Așa că mașina de astăzi ar putea fi vândută SH peste 5-7 ani, să zicem, la un preț mult mai mic, accesibil muuult mai multor clienți. Prin urmare, nici un brand nu poate spune “doar 3% din oameni își permit produsele mele, deci de restul nu-mi pasă”. Îți pasă de toți, că vrei să crești baza de clienți și să le iei bani pe service.

Altcineva (Add) a spus “inovatia in design nu se face venind cu mici retusuri si ajustari la solutii care au functionat pana acum. Asa s-a spus despre multe designuri initial.”

Din ce-am mai vorbit eu cu reprezentanții producătorilor auto de toate tipurile, se pare că în industria auto fix aceasta este ținta: să schimbi ceva pe la mașină, cât să se vadă că este o nouă generație, dar să nu schimbi prea multe pentru că vrei să păstrezi liniile tradiționale ale brandului, vrei să existe o continuitate de-a lungul anilor în imaginea mărcii.

Dacă unui om îi place produsul tău de astăzi, dar nu și-l permite acum, atunci peste 20 de ani, când poate și-l va permite, trebuie să găsească în el măcar o parte dintre elementele care l-au impresionat înainte. De asta de obicei modificările de la generația T la T+1 sunt mici. Într-una ai angel eyes de formă rotundă, în următoarea devin hexagonale, în următoarea niște hexagoane incomplete șamd. În cazul altor mărci, se face chiar o întoarcere la design-ul mai vechi, precum a făcut Porsche când a revenit la farurile mult mai cilindrice. Așadar, e cu inovație, dar ținută sub limite.