Doar până la 25 mai puteți redirecționa 3,5% din impozitul pe venit (eu trimit banii pentru salvarea bebelușilor)

Vedeți că 25 mai este termenul limită până la care puteți completa formularul 230, cel prin care obligați statul să redirecționeze 3,5% din impozitul pe care vi-l ia către un ONG sau o fundație sau altceva ales de voi. Dacă nu faceți asta până la 25 mai, statul ia toți banii din impozitul pe venit.

Nu ratați ocazia de a face un bine prin redirecționarea banilor! Acum poate fi un moment bun să căutați o asociație într-un domeniu care vă place vouă. Poate fi SMURD, poate fi Recorder, poate fi ceva legat de pisici sau câini. Majoritatea vă permit să completați online formularul respectiv cu câteva date și îl depun ei la ANAF în numele vostru, ceea ce înseamnă că în maxim 2 minute ați rezolvat de fapt problema. Înțeleg că puteți face același lucru și din Spațiul Virtual Privat al ANAF, dacă aveți cont acolo, prin declarația unică.

Eu o să-mi trimit cei 3,5% la Fondul Viață pentru Nou-Născuți. Este o inițiativă dezvoltată de Fundația Vodafone. România are în continuare cea mai mare mortalitate infantilă din Uniunea Europeană (aproape dublu față de media europeană), iar un motiv este lipsa unui număr suficient de secții de neo-natologie bine dotate. Fundația Vodafone va dona 4,5 milioane de lei pentru dezvoltarea de astfel de centre în vreo 7 orașe din România.

Puteți să donați și voi câte 2 euro pe lună trimițând mesajul “RITM” prin SMS la 8845 sau alocând 3,5% din impozitul pe venit prin formularul de aici. Banii se duc la ONG-uri din țară care lucrează pentru dotarea spitalelor cu echipamente moderne.

Am auzit în fiecare an din ultimii statistica asta despre cum România are cea mai mare rată de mortalitate infantilă. După ce ai un bebeluș, însă, îți dai seama cât de mult efort înseamnă o sarcină și apoi fiecare zi din viața micuțului. Realizezi cât de multe speranțe ai pentru el sau ea. Speranțe de sănătate, de viață bună, de fericire, i le transferi pe toate de câte ori îl ții în brațe și îi vrei tot binele.

Te doare și pe tine când plânge ea de durere. Plângi când îți zâmbește prima oară, apoi când zice “ta-ta”. Te bucuri când se târăște fericit pe jos și se joacă cu orice trăsnaie găsită pe acolo, iar jucăriile reale stau ignorate. Zici de nenumărate ori “nu contează, important este să fie sănătos”. Când aud acum că în România mor atât de mulți copii înainte de vârsta de un an… Nici nu vreau să mă gândesc ce înseamnă asta pentru toți acei părinți, refuz chiar și exercițiul de imaginație.