State of nwradu – ediția de aprilie 2022

The nwradu is busy. Sau quite busy-ish, aș spune. Este o lună foarte agitată și probabil așa va fi și următoarea. Noul apartament (vedeți aici cum arată) este parțial responsabil pentru asta, că e mult de muncă pe acolo. Întâi a fost agitație cu semnarea actelor, apoi a început finisarea lui. Bunica lui Alice a stat cu ea în timp ce noi ne-am dus aproape zilnic prin magazine în explorare după faianță, gresie, parchet, mobilă pentru fiecare cameră în parte șamd. Online-ul funcționează doar până la un punct în acest domeniu.

Drumurile acestea sunt o cursă prin oraș, de fapt. Putem lipsi de acasă vreo maxim 4 ore, iar în acest timp trebuie să rezolvăm cât mai multe, de preferință să alegem produsele și să plătim un avans, ca să bifăm deja un capitol din lista de to do.

Apoi a început treaba efectivă acolo. Parchetul s-a montat într-o zi de sâmbătă. Schimbări de contracte de utilități. În altă zi au venit oamenii să instaleze Internetul; două ore mai târziu au venit cei care măsoară bucătăria pentru mobilier. Du-te acolo, deschide, stai, revino acasă, repeat. Multe ruperi de ritm care îmi cam dau peste cap ziua.

Mi-am semi-rupt și spatele cărând câteva sute de kilograme de gresie și faianță. Am cumpărat o liză micuță, dar de fapt la hernie de disc cel mai rău este când ridici pachetul de pe aceasta, ceea ce se întâmplă de câteva ori. A doua zi m-am trezit simțindu-mi toate picioarele. I called that a win.

Pe 4 aprilie am făcut cel mai mare transfer bancar din viața mea, plătind o mare parte din factura pentru apartament. Am completat contul și suma, apoi am chemat-o pe Matilda să apese butonul final de Trimite. Ne-am pupat și m-am simțit mult mai săraci, conturile noastre având 0 lei în ele. De acum va trebui să trăim o vreme doar din vânzarea de obligațiuni, bitcoin și obiecte de artă (glumesc… or do I?)!

Îmi pare rău că nu am apucat să sărbătorim cumva această achiziție și faptul că devenim moșieri. Pur și simplu n-a fost timp de o ieșire la un restaurant sau măcar de o vită de la Vaca Muuu acasă. Poate o vom face cândva cu întârziere, deși nu văd cum ar fi posibil decât mult după Paști.

Alice, care a împlinit 6 luni pe 17 martie și săptămâna aceasta face deci 7 luni, trece printr-o perioadă mai agitată. De vreo lună se trezește pe la ora 23 pentru un plâns ușor. Înainte o culca Matilda pe la ora 19 și nu deranja până pe la ora 3 noaptea. Acum are 3-4 treziri pe noapte, dar este o perioadă normală pentru ceea ce se numește uzual regresie de somn. Probabil se va îmbunătăți situația.

Am început să-i dăm și mâncare (diversificare, cum se numește asta). Aplicăm o metodă prin care îi punem în față niște mâncare fiartă și alege ea ce bagă în gură și molfăie acolo ca un rozător blond cu ochi albaștri. Îi plac morcovul și ardeiul gras, urăște broccoli-ul, deci este clar fiica mea. Îi place și banana. Dovlecelul este tolerat. Eu n-aș putea mânca dovlecel fiert și atât, fără nici un condiment sau măcar sare, dar copiii nu știu încă ce-i bun. După câteva săptămâni am început și cu carne fiartă de pui și pare a fi carnivoră.

Până acum nu credeam că seamănă cu mine. Pur și simplu nu vedeam exact unde seamănă, deși mulți mi-au spus asta. Apoi mama a scos la iveală fotografia de mai jos în care mi se pare că este leit eu la vârsta aceea.

Mi-au dat lacrimile când am văzut-o. Nu îmi pasă așa tare cu cine seamănă, dar parcă este o mulțumire că, indiferent ce va face în viață, măcar câteva trăsături tot le are moștenite de la tatăl ei.

A început și să se târască rapid pe jos. A trecut în termen de o lună de la rostogoliri în direcții aleatorii la târât ca un soldat pe front, cu o direcție clară de deplasare. Se duce de la o jucărie la alta, vrea să muște din papucii noștri și îi tot ascundem din acest motiv.

Regresia de somn s-a manifestat și altfel. Ziua doarme reprize de 20-30 de minute, inclusiv dacă o scoatem la aer în cărucior. Dacă o pun în ham la piept, însă, doarme aproape continuu. Într-o zi a dormit 3 din cele 4 ore ale unei plimbări. Odată venită vremea bună, asta ne-a permis să ne plimbăm mult cu ea prin oraș, în special pe Calea Victoriei. Am descoperit acolo o cofetărie foarte bună, OhLala, care rivalizează în rețete și arome cu Liberte, tot din zonă. Apoi o cafea la Sloane, o pizza la PizzaMania șamd. Mai am să încerc Shaorma La Băiatu’ din Piața Amzei.

În fiecare astfel de plimbare am făcut minim 9.000 de pași cu 8 kg de Alice la piept. Simt deci că fac și eu sport și consum calorii, deși per total nu m-am reglat cu mâncatul așa cum mi-aș dori eu.

Acum că vine primăvara vreau să aplic cu Matilda o idee pe care am pus-o în practică parțial și anul trecut: cel puțin o zi pe săptămână să mâncăm vegetarian. Aș vrea chiar două zile pe săptămână. Mie nu mi-au plăcut niciodată rețetele clasice românești “de acasă” de mâncare fără carne. Nu sunt genul care să mănânce ghiveci sau ciorbă de lobodă. Am gătit însă de câteva ori vegetarian anul trecut diverse alte rețete și ies preparate excelente, de exemplu paste carbonara în care pui ciuperci trase în tigaie în loc de guanciale sau tot felul de salate sau sandvișuri cu legume și salată de ou.

O zi sau două “vegetariene” pe săptămână ne-ar forța (o să folosesc chiar termenul “ne-ar provoca”) să găsim și să învățăm și astfel de rețete. Cărți de gătit avem destule (52 de rețete de post cu Gina Bradea este foarte bună), iar Internetul este mare. Per total am mânca mai sănătos și am deveni mai inventivi cu mâncarea noastră.

BTW, așa se mănâncă din picioare cu protecție peste Alice, ca să nu-i curgă muștar în cap:

Am spus la început busy pentru că, pe lângă treaba asta cu finisajul apartamentului și găsit banii pentru așa ceva (mă simt ca un director financiar care nu are bani de toate proiectele în derulare și trebuie să rezolve cumva asta), au mai apărut campanii pe blog. Pare că seceta de început de an și apoi de la începutul conflictului ucrainean au trecut, cel puțin în acest domeniu. Am făcut diverse oferte, am proiecte confirmate, am deadline-uri pentru unele și timp prea puțin pentru tot ce vreau să fac. Dar se rezolvă toate cu putere de muncă.

BTW, vreau să zic aici mulțumesc tuturor celor care în ultimele luni mi-au spus că apreciază mult acest articol lunar și că-l citesc cu plăcere. Mă bucură asta. Mi se pare și mie blogging personal 100%, așa cum ar trebui să fie, și îmi place că și lumea îl apreciază.

În ultima vreme am reconfigurat canalele de YouTube, adică l-am înviat pe cel personal, care stătea neutilizat. YouTube nu apreciază conținut de mai multe tipuri pe canal, că nu știe ce să recomande mai departe. Așa că pe cel personal vor fi clipuri personale: o plimbare, turism, niște gânduri fără legătură cu tehnologia. Vreau să fac în format video inclusiv acest articol. Am observat că, pe măsură ce stăpânesc tot mai bine Premiere Pro, îmi este mult mai ușor să editez clipuri, ceea ce ajută.

În ultima lună l-am dus și pe Dobby, motanul nostru portocaliu, la veterinar. Avea o rană ciudată pe la fund, vomita mai des, ni se părea nouă că a și slăbit. S-a dovedit că rana aceea este o glandă ușor infectată care era deja pe vindecare și i-a trecut ulterior. N-a slăbit. Adică are 3,5 kg, și-ar lua haine skinny fit dacă ar purta unele (și dacă ar avea bani de shopping), dar așa a avut întotdeauna. Ecografia de aparat digestiv i-a ieșit bine. Analizele de sânge au fost și ele bune. Nu are probleme cu tiroida, ceea ce uneori se întâmplă la pisici de 10 ani vechime. Nu are pancreatită, a zis altă analiză. Așa că este doar suspect de IBD, infectious bowed disease, un soi de colon iritabil, și va primi un tratament și un regim pentru asta.

Pe celălalt motan l-am tuns, că începuse să semene a oaie. Acum este mai jucăuș și mai vesel, cum se întâmplă după fiecare tuns. Din păcate n-am nici o poză bună.

În perioada aceasta se împlinesc 10 ani de când mi-am dat demisia din compania în care lucram. Știam că va veni o pandemie, eu m-am pregătit de work from home cu 8 ani înainte, cum ar veni. Ce să zic, nu regret alegerea, am avut astfel parte de multe experiențe foarte plăcute și lucrurile au mers bine financiar. Uneori însă mă întreb cum m-aș fi descurcat într-un mediu corporatist modern, cu Agile și ședințe scurte și task-uri clare și promoții și din acestea. O să detaliez toată treaba asta în alt articol filosofic despre ultimii 10 ani.

Mă joc tot Elden Ring. Jocul este extraordinar. Am decis să-l iau mai lent, să fac cât mai multe în el înainte de a-l termina, pentru că este atât de bun. Am jucat în jur de 150 de ore, zice Steam, și tot n-am ajuns la un moment în care să pară plictisitor sau în care să nu fiu uimit de priveliști și varietatea inamicilor. Voi scrie un review, chiar este remarcabil.

De citit n-am mai citit decât puțin. În general mă pun în pat și adorm rapid de oboseală sau cel mult ascult 15 minute de muzică în căști. Așa că tot la seria Quilifier sunt, a lui Walter Jon Williams, care-i foarte bine scrisă și cu acțiune interesantă. Acum că vine Paștele plănuiesc să o termin, între două bucăți de drob și cu mai mult timp liber la dispoziție.

Ne-am uitat la Inventing Anna. Bunicel serialul, dar prea lung. Ne-am uitat apoi la The Gilded Age, pe HBO, care-i un soi de Downton Abbey în New York-ul revoluției industriale, și apoi la Bridgerton sezonul 2, care a fost parcă și mai amuzant și interesant decât primul. Vi le recomand pe toate trei, sunt o pauză bună de la filmele cu violență, dar au o poveste interesantă care te face să apeși Next Episode.

În ce privește muzica, am descoperit recent un chillout ceva mai activ, un pic mai trance-y decât leșinătura care este de obicei muzica chillout. Vorbesc despre albumul Cafe del Mar – Terrace Mix 11. Văd că au scos câte unul în fiecare an, cel de anul trecut se numește Terrace Decade Mix. Sunt bune în mașină și ca background prin casă.

Sunt un pic stresat că vine Paștele. Eu sunt stresat de câte ori vin marile sărbători pentru că reprezintă o rupere de ritm semnificativă și un moment în care mi se pare că doar mănânc și aștept să revenim la ce făceam înainte. Mereu îmi spun că voi lucra mai mult în perioada aceea, că voi recupera sau voi avea timp de niște idei mai vechi de-ale mele, de articole despre călătorii sau ce subiecte mai am eu notate într-o listă foarte lungă. În general nu se întâmplă așa pentru că mă apucă și o moleșeală cruntă, poate de la prea multă mâncare. Vă voi spune luna viitoare pe vremea aceasta cum a fost de data aceasta.