State of nwradu – ediția de martie 2022

Din lac în puț, așa voi prefața această lună. Adică în februarie mă temeam de covid și vorbeam de anxietatea legată de venituri, că începutul de an este mereu lent. Apoi a venit un război în țara vecină. Ce să mai zic acum? Mi-e rușine să mă plâng de probleme ce par mărunte atunci când te gândești că o sută de mii de ucraineni au trecut granița noastră cu doar ce pot căra în mână, lăsând în urmă tot ce-au adunat până acum în viață. Așa că voi încerca să țin asta la minim.

Luna aceasta a fost un rollercoaster. Din fericire, eu și Matilda suntem calmi, nu ne temem de un război aici, nu am făcut nici provizii de ulei sau drojdie. Ne temem însă de o criză financiară, de fapt de scumpiri pe toate planurile, iar în plus anxietatea legată de venituri pe care o simțeam luna trecută s-a continuat acum din plin, poate și în aprilie. Aveam o campanie în lucru, dar a intrat pe hold din cauza războiului. Este un început prost de an.

Poate părea deci surprinzător când voi spune că în această lună cumpărăm un apartament nou. Unul de două camere, este pentru închiriat—este practic o investiție—, în complexul Core de pe lângă Timpuri Noi. Acum câteva zile am semnat ante-contractul și am plătit un avans modic. Urmează actele finale.

Așa că s-au dus grijile legate de bănci și cum să-ți ții mai bine banii în caz de război. Noi nu vom mai avea bani. Vor fi toate conturile pe zero, am lichidat majoritatea economiilor noastre, ba chiar ne împrumutăm de un alt teanc de bani ca să-l cumpărăm.

Peste câteva zile voi scrie și articolul despre finanțe, acțiuni și fonduri – ediția de martie, așa că voi zice acolo mai pe îndelete despre decizia de a cumpăra apartamentul. Pe scurt, însă, noi nu credem că va urma o criză imobiliară și o ieftinire semnificativă a apartamentelor în particular. Și chiar dacă acum nu pare cel mai bun moment să rămâi fără bani în cont, în practică noi studiem de câțiva ani piața imobiliară, iar numărul apartamentelor care îndeplinesc simultan condițiile noastre (bine compartimentat, zonă bună cu metrou, bloc nou și practic finalizat – asta ca să se închirieze cu o sumă mai mare) este de fapt mic. Dacă nu-l luam pe acesta, n-am fi avut de unde alege altul peste jumătate de an, să zicem.

Dar cum ziceam, revin mai pe larg cu acest subiect, hold your horses. Data viitoare când intru în el voi face și un clip video, ca să vedeți cum arată.

După ce semnăm actele și primim cheia, urmează mobilatul și dotatul cu electrocasnice. Am văzut ieri că s-a blocat zona Shenzen din cauza covidului, iar jumătate din electronicele lumii acolo sunt produse. Sper că nu va apărea o mini-criză și în acest domeniu.

N-am făcut multe alte lucruri. Am donat niște bani, 1.000 de lei în total, unor oameni și asociații care duc direct provizii refugiaților din Ucraina. Ultimele mele rude din Cernăuți au venit apoi în România, la fel ca bunica mea acum 82 de ani. Sunt de fapt urmașii rudelor care n-au făcut acest drum cu bunica mea pentru că părinții lor erau pe front sau deja deportați spre Siberia și n-au vrut să plece fără ei în 1940 sau după aceea. Stau undeva lângă Brașov acum, în gazdă la rude de acolo. Matilda le-a trimis și lor un pachet, inclusiv cu niște dulciuri pentru că era 8 martie, și sper că asta i-a făcut să zâmbească un pic.

În rest, vremea rece ne-a cam ținut în casă parcă mai mult decât în februarie. Am ieșit de câteva ori la plimbare prin oraș, eu ținând-o pe Alice în ham, la piept. Îmi place mult să o plimb așa, iar recordul este undeva la 10.000 de pași cu 7 kilograme de Alice la piept. De obicei doarme, dar când se trezește se mai uită în sus la mine și mormăie fericită. Am scos-o și pe ninsoare așa, dar n-a fost prea impresionată de faptul că pică apă din cer în formă de fulgi.

La finalul lunii februarie a fost ziua mea. N-am făcut ceva special, a fost weekendul când m-a lăsat bateria la mașină și oricum era frig, așa că am stat în casă. Am băut un vin cumpărat acum doi ani special pentru un astfel de moment. Anul trecut Matilda era gravidă, așa că l-am amânat pe 2022. A fost un Kendall-Jackson alb Vintner’s Reserve Chardonnay din 2010, unul dintre vinurile mele preferate și incredibil de gustoase și parfumate. Am avut noroc cu el. L-am luat dintr-un Selgros, sticla de 2010 era la raft printre cele de 2017 și la același preț. Oamenii aceia n-au știu ce vând acolo.

Alice împlinește 6 luni peste exact două zile. Nu-mi vine să cred că a trecut deja jumătate de an. 6 luni de la sperietura cu covid, cu nașterea neașteptată, (cu iPad Mini), cu vizita la maternitate când am văzut-o pentru prima oară. Am scris aici cum mă simt acum cu ea în brațe.

Are 7,2 kilograme și 64 cm lungime, cifre în medie. Incredibil ce rapid cresc copiii. Mă uit la fotografiile din prima lună cu ea și era atât de mică și ușoară pe când acum pare o lungană și are mai mult decât dublul greutății de la naștere. Weekendul trecut am ieșit în oraș cu Mariciu și Georgiana. Mă uitam la Noel că, deși doar cu 4 luni mai în vârstă decât Alice, are mobilitate mult mai mare, mănâncă de toate și este mult mai activ decât Alice. Se vede că înțelege ce se întâmplă în jurul lui, pe când Alice se uită uimită la tot ce-i nou și le procesează mai greu.

Am început de trei zile diversificarea. Primul lucru mâncat de Alice a fost dovlecel fiert. Pare că i-a plăcut, deci seamănă cu maică-sa, că eu n-aș mânca dovlecel fiert, fără condimente, decât silit. Este amuzantă cum stă în scăunelul ei ca un căpitan de vapor și molfăie la câte un morcov sau dovlecel, deși de cele mai multe ori îi cad din gură pe bavețica (cu buzunar de recuperare) de pe piept. Se murdărește singură așa tare încât mă gândesc să o înfoliem întâi.

Cum Matilda se ocupă de ea mult mai mult decât mine în timpul zilei, în unele dimineți o iau eu la ora 7, când ne dă trezirea, și Matilda mai doarme o oră. Îmi plac acele momente. Sunt vreo 90 de minute în care sunt doar eu cu Alice și o iau cu mine prin casă și îi vorbesc cât timp îmi fac o cafea și știrile zilei. Uneori nu mă lasă și tot vrea atenție, alteori se joacă lângă mine cu ceva. Un bigudiu mov și moale și flexibil de-al Matildei este acum jucăria ei preferată.

Ieri i-am făcut pașaport, după cum am scris aici. Este gata de luat în vacanțe pe care nu și le va aduce aminte când va fi mare.

Am refuzat două deplasări pentru că nu voiam să risc covidul. Paris și Barcelona. Oricum nu-i sezon bun pentru astfel de orașe.

Plăcerea mea secretă în ultima perioadă a fost Elden Ring. Am cumpărat jocul în ziua lansării și este extraordinar, unul dintre cele mai bune făcute vreodată. O să scriu un review. N-am mai văzut niciodată așa peisaje de high fantasy decăzut si nici așa varietate mare de monștri și boși. L-am jucat o grămadă și sunt pe la jumătate. Este și foarte dificil, dar asta doar mă ambiționează.

Din lista de aici, am comandat la Tacos Factory. De fapt nu fac tacos, ci mai degrabă un soi de burrito. Mie mi s-a părut o shaorma cu alt nume, că are în ea pui și cartofi prăjiți. Data viitoare o să iau direct shaorma. Oricum, aviz amatorilor: un “taco” mărimea L ajunge la două persoane.

Ne uităm acum la Drive to Survive sezonul 4 și așteptăm cursa de Formula 1 de duminică, din noul sezon. Matilda încă înjură modul în care a câștigat Verstappen campionatul trecut. Trebuie să-i pup cândva pe realizatorii serialului Drive to Survive. A transformat-o pe Matilda din “cum te poți uita la mașini care se învârt în cerc?” în fan înfocat Formula 1, știe acum echipele, piloții și rezultatele din ultimii doi ani la fel de bine ca și mine.

Ne-am uitat înainte de asta la niște reality show-uri din Netflix care sunt la modă acum, unele legate de relații și dating: Too Hot to Handle, Love is Blind, Dating Around, Single’s Inferno. Mi s-au părut foarte interesante, în special edițiile din Japonia sau Coreea de Sud, când vezi cât de diferite sunt regulile sociale de acolo. Ăia în Brazilia făceau sex din prima zi. În Japonia, unii urmau să se căsătorească și abia se țineau de mână, nu se priveau în ochi și le era teamă să-și spună ce-i deranjează pe unul la celălalt.

Luna trecută reciteam Ringworld, de Larry Niven. Am citit volumele 1 și 2, dar am abandonat volumul 3 pentru că este prea plictisitor. Oricum știu cum se termină, că le-am mai citit acum mulți ani. Am recitit apoi Lord of Light de Roger Zelazny, romanul meu preferat. Cred că l-am citit de 15 ori până acum, dar niciodată în ultimii 7-8 ani, așa că l-am redescoperit cu plăcere. Un artist, acest Zelazny, genul de scriitor care nu doar vine cu imaginație din plin și acțiune plăcută, dar fiecare frază arată și cât de bine a stăpânit limba engleză. Foarte mulți scriitori sunt plictisitori în exprimare, chiar dacă povestea este bună. Cei geniali fac magie și din arta cuvintelor.

Apoi am citit Artemis a lui Andy Weir, probabil cea mai slabă carte a sa în comparație cu The Martian și Hail Mary. Acțiune neinteresantă, personaje neverosimile. Acum am trecut la seria Quilifer a lui Walter Jon Williams, care-i un scriitor excelent. Am citit seria sa The Praxis de cărți SF și vi le recomand din plin, sunt foarte, foarte bune. Dornic de mai mult, am trecut la seria Quilifer, care-i fantasy, dar pare asemănătoare în ideile generale și până acum îmi place.

Nu-mi vine să cred că peste vreo lună este deja Paștele.