Primul vaccin din lume a fost transportat în corpul unor copii infectați intenționat pentru asta

Mi se pare uimitor prin cât chin a trecut omenirea pentru a inventa și distribui vaccinuri în secolele trecute. Astăzi trăim vremurile de aur ale vaccinării prin comparație cu trecutul.

Se vinde undeva la licitație o scrisoare a împărătesei Ecaterina cea Mare a Rusiei, scrisă în 1787. În acea scrisoare, împărăteasa îl îndemna pe un guvernator regional să înceapă rapid inocularea populației împotriva variolei, un virus deosebit de periculos, cu o mortalitate de 50% în acele secole.

Ecaterina cea Mare se zice că a fost prima persoană din Rusia vaccinată împotriva variolei. Metoda de atunci presupunea chiar introducerea virusului variolei în corpul pacientului, dar într-o metodă controlată (îi băgau în nas material luat din rănile altor bolnavi), astfel încât boala să fie mai ușoară. Odată ce treceai prin ea, deveneai imun.

L-a adus pe un medic britanic pentru asta și i-a pus la dispoziție inclusiv mijloacele de a fugi din Rusia în caz că vaccinarea ar fi omorât-o, mortalitatea în această procedură fiind de 2%. Nu a omorât-o, ba chiar ulterior împărăteasa și-a vaccinat și fiul, moștenitorul tronului. Amândoi au trecut printr-o febră de câteva zile, dar și-au revenit cu bine. Vestea aceasta a folosit ca exemplu pentru ca restul nobilimii și apoi populația să se inoculeze de variolă.

Dar asta este nimica toată. Am citit alt articol despre dificultatea de a transporta vaccinurile dintr-o țară în alta, odată ce erau descoperite, și apoi peste ocean spre America de Nord și cea de Sud.

Virusul variolei produce o boală grea, mortalitatea la finalul secolului 18 era de 50%. Nici în vremurile mai apropiate nouă nu era ceva ușor de supraviețuit. Variola a fost complet eradicată în 1977 printr-o campanie globală de vaccinare, dar în perioada 1877-1977, în acei 100 de ani, a omorât peste 500 de milioane de oameni.

În 1796, însă, când au loc evenimentele de mai jos, un medic britanic numit Edward Jenner observă că oamenii care făcuseră anterior o altă boală, numită variola vacii, erau imuni la variola mult mai letală. Motivul este mai simplu de înțeles acum: variola vacii era produsă de un virus din aceeași familie, cu caracteristici similare, dar mult mai puțin periculos. Corpul uman făcea anticorpi la acest virus și anticorpii respectivi combăteau și variola periculoasă.

Variola aceasta simplă producea pe corp niște erupții nasoale, niște bube umplute cu limfă, la fel ca și variola periculoasă. Medicul britanic Jenner scotea limfă din aceste bășiși, o injecta în alți oameni, le dădea astfel și lor variola vacii și, după ce treceau prin boală, deveneau imuni la variola periculoasă. A fost primul vaccin și o metodă mult mai simplă decât ce făcuse Ecaterina cea Mare cu vreo 10 ani înainte.

Problema a fost la transportarea acestei limfe într-o perioadă în care nu existau frigidere și congelatoare pentru răcire, iar transportul era făcut cu cal și căruță sau corabie cu pânze.

Metoda găsită era următoarea: doctorii deschideau bășicile bolnavilor înainte să se spargă singure, storceau de acolo limfa care cuprindea și virusul, puneau limfa aceasta pe pânze și o lăsau să se usuce acolo până ce devenea un fel de crustă pe acea țesătură.

Apoi, la destinație, puneau pânza în apă și limfa se reactiva. Metoda aceasta era bună pentru transportul “vaccinului” dintr-un oraș în altul, dar nu pe distanțe mai lungi.

(Limfa este acel lichid incolor pe care-l puteți vedea pe la răni sau julituri, ceva normal prin corp. Și să mă scuzați că este destul de scârbos acest text, dar aceasta a fost lumea în care trăim, astfel am ajuns astăzi aici și etapele fac parte, de fapt, din subiect.)

Spaniolii aveau o problemă: trebuiau să transporte cumva limfa aceasta tocmai în coloniile lor din America de Sud, ceea ce dura câteva luni cu corabia. Pânza îmbibată în limfă nu avea șanse.

Așa că spaniolii au găsit altă metodă: au transportat virusul în oameni. În copii. Au luat 22 de orfani dintr-un orfelinat din A Coruna și i-am pus pe o corabie către Caracas, Venezuela.

Expediția a plecat în noiembrie 1803. Dintre cei 22 de orfani cu vârste între 3 și 9 ani, doar doi fuseseră infectați cu virusul. După vreo 10 zile pe mare, când aceștia aveau bășici dezvoltate, medicii din expediție le tăiau, extrăgeau limfa și îi infectau cu ea pe următorii doi copii din grup.

Primii se vindeau de boală. La fiecare 10 zile, virusul viu era introdus în altă pereche de copii. De ce pereche? Pentru backup, în caz că nu prindea într-unul sau nu făcea bășici potrivite sau “pățea” altceva în voiaj.

Expediția a ajuns în Caracas în martie 1804, cinci luni mai târziu. Doctorul de pe corabie, Xavier de Balmis, a dus acolo un singur orfan care încă mai avea bășici, ceilalți vindecându-se de-a lungul voiajului.

A fost suficient. Din corpul acelui copil a fost extrasă limfă cu care a fost apoi multiplicat prin aceeași metodă vaccinul în rândul adulților din America de Sud. În 2 luni, Balmis a vaccinat 12.000 de oameni.

Un doctor trimis de acesta a plecat spre Columbia, Ecuador, Peru și Bolivia, vaccinând 200.000 de oameni în următorii ani. Balmis însuși s-a îndreptat spre Mexic, vaccinând peste 100.000 de oameni.

Din Acapulco a plecat spre Filipine. Filipinele erau colonie a Spaniei în acel moment, țara este numită după regele Filip. Balmis a plătit familiile unor copii din Mexic pentru ca mai mulți băieți să-l însoțească în expediția spre Filipine ca purtătorii vii ai virusului. Se pare că erau vremuri când puteai cumpăra astfel câteva perechi de copii.

Au ajuns în Filipine. Balmis s-a îndreptat de acolo spre China. Vaccinul a făcut practic înconjurul lumii în vreo 10 ani prin această metodă.

Nu mai contează astăzi cât de etică a fost metoda spaniolilor. Au luat cu forța copii fără părinți, i-au injectat cu un virus, i-au dus cu forța într-o expediție de câteva luni pe ocean și la o viață nouă în America de Sud. Nu știu nici de ce nu aveau direct virusul variolei vacii acolo în America de Sud, că doar vaci creșteau.

Operațiunea aceasta, care astăzi n-ar fi niciodată nici măcar propusă, darămite pusă în practică, a salvat atunci milioane de oameni. Și milioane au murit în continuare, dar milioane au supraviețuit în loc să moară și ei.

Nu știu ce s-a întâmplat cu acei copii folosiți ca purtători de virus. Poate au trăit fericiți în America de Sud după aceea. Cu siguranță au fost cu toții considerați eroi, atunci când corabia lor a tras în port.

Astăzi, însă, avem o altă pandemie și pentru ea avem vaccinuri puse gratuit la dispoziția oricui le dorește. N-a fost nevoie de sacrificii precum cele de mai sus pentru a le obține. N-au virus viu, nu te îmbolnăvesc întâi, ba chiar sunt mai eficiente ca orice alt vaccin din trecut. Pot ajunge în orice punct al globului în câteva ore. Pentru covid, 11 miliarde de doze au fost administate până acum și 4,5 miliarde de oameni sunt vaccinați cu schema completă. Uimitor, însă, că mulți nu le vor nici pe acestea moderne, spre deosebire de vremurile când astfel de sacrificii și călătorii erau necesare pentru a distribui un vaccin.

Variola a fost eradicată total în 1977, când a fost înregistrat în Etiopia ultimul caz. O campanie mondială de vaccinare a OMS a dus la acest rezultat notabil. Între 1900 și 1977 a omorât însă peste 300 de milioane de oameni. Iar termenul de vaccin vine de la variolae vaccinae, numele latin al virusului variola vacii.

sursa: The Atlantic, CNN, NIH.gov.