De ce România și restul țările europene nu pot renunța ușor la gazul rusesc

Am avut discuția asta de câteva ori în ultimele săptămâni cu diverse persoane. Părerea mea: problema este mult mai complexă decât pare. De altfel, dependența de gazul rusesc este unul dintre motivele pentru care toate statele europene s-au codit în a lua măsuri împotriva creșterii influenței rusești până ce s-a ajuns la un război.

Mi-ar plăcea mult să văd o astfel de măsură pusă în practică în România, să văd că nu mai importăm gaze din Rusia și, de altfel, din nici o altă sursă. Gazul, însă, trebuie să ajungă aici printr-o conductă și la prețuri rezonabile, iar rușii sunt bine poziționați pentru ambele condiții.

Așa că renunțarea la gazul rusesc înseamnă, de fapt, renunțarea la importul de gaze, adică micșorarea consumului de gaze în România.

Pe scurt, România importă între 20% și 50% din necesarul de gaze naturale, în funcție de sezon și nevoi, și sursa lor este Rusia. Fără mare legătură cu restul articolelor, dar mai mult pentru cei curioși, România importă gaze prin patru puncte—Isaccea (Ucraina), Negru Vodă (Bulgaria), Arad (Ungaria), Giurgiu (Bulgaria)—dar gazul care intră prin ele este de proveniență rusească, de la Gazprom.

Cum faci să scazi necesarul de gaze cu 20% și poate până la 50%, pe perioadă de iarnă?

Nu-i ușor. Singura soluție este să dezvolți sistemul energetic, să produci mai multă energie electrică ce ar putea înlocui gazul metan în anumite activități. Cel mai simplu se poate face asta prin construcția de reactoare suplimentare la Cernavodă (costisitor, de durată, single point of failure – mai mult despre acest ultim punct în continuare) sau prin energie regenerabilă (ieftin, distribuit în țară, dar cu o creștere lentă a capacității de generare pe măsură ce este instalat). Soare nu avem mereu, dar avem suficient prin poziția noastră geografică—puteți vedea aici o hartă a radiației solare. Eolienele sunt o altă soluție bună. În ultimele zile, eolienele din România au băgat vârfuri de 2.600 MW în rețeaua de electricitate din România, între o treime și o jumătate din consumul național.

Altfel spus, ar fi un proiect bun de țară să ne dezvoltăm sistemul energetic și mi-ar plăcea să o facem cu energie regenerabilă. Avem suficient soare și vânt pentru a fi independenți energetic și nepoluanți. Statul vrea pe nucleară, că acolo poți da contracte grase unor firme prietene, dar ce faci apoi dacă vin rușii, îți cuceresc nucleara și opresc curentul în jumătate din țară? În plus, ghiciți cine are rezerve mari de uraniu în lume! (răspunsul este Ucraina, nu doar Rusia). Ar fi însă un proiect bun de țară, nu prostii precum avioane.

Problema este că înlocuirea gazului cu electricitatea este costisitoare și uneori imposibilă. De exemplu, companii precum TransGaz sau Romgaz sau Petrom angajează mii de oameni, poate zeci de mii. O scădere a nevoii de prelucrare a gazului nu va duce doar la concedieri, ci vorbim de o reașezare a economiei în acest domeniu, de o schimbare a ponderii unor sectoare economice. Decizii de acest gen trebuie analizate de experți și bine simulat impactul lor, dar în comisiile de specialitate sunt politicieni care abia știu să pună corect cratima.

Un alt element de luat în calcul este că milioane de gospodării au centrală termică pe gaz și aragaz sau cuptor tot pe gaz. Nu le poți spune de mâine câtorva milioane de români că trebuie să-și schimbe centrala termică pe gaz cu una electrică, hai scoateți banii! Sau că trebuie să renunțe la aragazul clasic și să treacă la plită pe inducție și cuptor electric. Sunt cheltuieli pe care populația nu este pregătită să le facă într-un an sau doi.

Un alt element de luat în calcul este legat de consumatorii industriali. Instalații întregi sunt construite pentru a funcționa pe gaz metan și nu pot fi ușor trecute pe încălzire electrică, ca să nu mai zic că de multe ori produsele secundare obținute prin arderea gazului erau și ele captate și utilizate cumva pe platformele industriale. O schimbare aici ar atrage din nou cheltuieli de sute de milioane de euro și modificările durează ani de zile.

Cea mai complicată situație mi se pare a consumatorilor casnici. Pur și simplu este dificil să îi faci să înlocuiască gazul cu electricitatea, e nevoie de electrocasnice noi, centrale noi, instalații electrice mai bune șamd.

Se poate face o astfel de tranziție? Da, dar pe parcursul a mai multor ani și cu subvenții mari oferite de statul român. La propriu va fi nevoie de “vouchere pentru cuptoare electrice” și “rabla pentru centrale termice pe gaz”. Majoritatea românilor gătesc cu gaz și se încălzesc cu gaz și ar trebui apoi să treacă la plită cu inducție și centrală electrică. Probabil că gazul este folosit și în unele companii de termoficare de prin țară.

Un astfel de calcul fac și celelalte țări europene și își dau seama că sunt costuri mari, așa că de asta au ținut atâția ani de “prietenia” cu Rusia și au suportat inclusiv creșterile de preț ale gazului. Tot era mai rentabil economic decât să se certe cu rușii. Multe dintre aceste țări, însă, au investit treptat și în energie regenerabilă și au încurajat trecerea la consumatori electrici tocmai pentru un astfel de viitor de independență energetică. În România, treptat doar s-a furat, la ANRE s-au perindat prieteni politici, iar un plan de viitor n-a făcut nimeni, toți fiind preocupați doar cu ce pot face astăzi, cât ocupă acel post călduț. ANRE n-a fost în stare să anunțe liberalizarea pieței energetice așa cum trebuie, darămite să facă o strategie energetică a țării.

Există și alte variante. România are rezerve mari de gaze naturale. Unele sunt accesibile prin fracturare hidraulică, o tehnică de extracție foarte controversată la noi. Depozitele din Marea Neagră ar putea fi exploatate, dar cu costuri mari. O problemă aici este că această exploatare ar fi făcută de companii private, iar gazul poate fi vândut de acestea pe multe piețe cu preț mai bun, nu musai pe a noastră.

TLDR: să treci consumatorii de gaz pe electricitate ca să-ți micșorezi necesarul de gaze naturale al țării este un proces ce necesită ani de zile de investiții în generarea de energie electrică și apoi costuri mari de conversie inclusiv pentru consumatorii casnici. Vi se pare că România a fost sau este condusă de oameni cu astfel de viziune și intenții?