Oare nu există metode mai bune de testare a medicamentelor decât păcăleala cu placebo?

Am gasit un articol bun legat de subiectul asta:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3844122/

TL;DR: sunt anuminte situatii unde se justifica folosirea placebo si probabil ca nu ar fi posibile altfel.

Problema este că până la aprobare substanță respectiva nu poate fi considerata medicament, ci un potențial medicament, care poate să te vindece sau nu, care poate să dea efecte secundare extrem de nasoale sau nu.

Articolul pleaca de la presupunerea că toate medicamentele care ajung la faza de testare pe oameni sunt eficiente și practic cei care nu primesc medicamentul sunt ghinioniști, deoarece pierd o șansă de vindecare – dar este posibil sa fie exact invers, medicamentul să aibă efecte secundare extrem de nasoale, astfel că cei care nu îl primesc sunt de fapt cei norocoși.

Eu sunt convins că dacă ar fi existat o procedura mai rapida de testare ar fi fost folosita, că nu are nimeni chef să facă 1-2 ani teste pe.oameni, toți ar prefera sa dureze mai puțin.

Cred ca e puțin greșita premisa de la care plecați. Scopul unui test de genul asta nu e sa vadă cine dezvolta simptome și mai grave pentru ca a primit placebo, ci cât de bine funcționează la cei care au primit potențialul viitor medicament.
Randomized controlled trial, cum se numește este printre cele mai bune metode disponibile pentru a testa medicamente.
Gândește-te numai la câte persoane ai auzit ca imediat după vaccinul anti covid 19 au avut simptome. Cu siguranta in multe cazuri chiar a fost un efect al vaccinului dar au existat garantat și efecte “placebo” la vaccin. Atunci când evaluezi un potențial tratament ai nevoie de cifrele reale, din care trebuie eliminate toate simptomele….subiective sa le zicem.
Sunt studii in care ambele doua grupuri au primit placebo dar strict pentru a studia efectele.

Nu vreau sa spun ca e moral sau imoral, este din păcate singura metoda adevarata disponibilă. Asta pana când vom descoperi o cale prin care mentalul uman sa nu afecteze rezultatele unui placebo.

Ca idee vezi toate “medicamentele” minune, cele homeopate (nu naturiste) sunt cel mai bun exemplu, unde producătorii fug ca de tămâie de astfe de teste (făcute by the book)…

Va trebui sa citesti mai multe despre cum se desfasoara un studiu clinic si ce presupune el.

In primul rand, toti pacientii sunt informati despre toate riscurile stiute la care se expun. Si sunt informati si ca pot exista riscuri nestiutie. Daca pacientii nu sunt de acord, ei nu vor participa in studiu. Lista de riscuri se culege in timpul fazelor de studiu, pornind din laborator (pre-clinical), apoi cativa oameni sanatosi care primesc doza mica (faza 1), apoi cativa oameni bolnavi care primesc doza marita (faza 2), apoi grup extins de oameni bolnavi care primesc doza ce se vrea a se pune pe piata (faza 3) si, la final, dupa ce medicamentul a fost pus pe piata, se urmaresc efectele pe termen lung de utilizare (faza 4). Alternativ, dupa faza 3, se mai desfasoara studii observationale sau non-interventional, unde doar se strang date.

Fiecare eveniment, de orice fel, se numeste efect advers. Indiferent daca in realitate efectul advers este datorat medicamentului sau nu, el se contorizeaza si, la final, se analizeaza daca intradevar are legatura cu medicamentul sau nu. Legatura este stabilita statistic, iar datele acestea le gasesti si pe prospect.

Revenind la subiectul articolului, big pharma nu stie imediat daca un pacient care a murit a primit placebo sau nu. Studiile comparative de cele mai multe ori sunt “blinded” (pacientul nu stie ce a primit) sau “double blinded” (nici pacientul si nici medicul nu stie ce a primit pacientul), adica exista un numar restrans de oameni care stiu cine ce a primit, tocmai pentru a nu influenta rezultatul studiului (ex. “am vazut ca o anumita categorie de oameni reactioneaza mai bine la tratament, hai sa inrolam cat mai multi din aceasta categorie, pe cand altii nu raspund asa bine, hai sa bagam mai putini dintr-astia”). Criteriile de inrolare sunt stabilite la inceputul studiului, aprobate de autoritati, si orice alta modificare pe parcursul studiului trebuie din nou aprobata de autoritati. Autoritatile majore care aproba sunt FDA in state, EMA in Europa, MHRA in UK si PMDA in Japonia. Daca vrei sa scoti un medicament pe una dintre pietele acestea, va trebui sa obtii aprobarea lor si, in marea majoritate a cazurilor, se construieste un protocol care sa satisfaca cerintele combinate ale tuturor).

Referitor la moartea pacientilor, nici un pacient nu e lasat “sa moara”. Cei ce au primit placebo si cei ce au primit medicamentul, sunt scosi imediat din schema de tratament “experimentala” si bagati in terapie aprobata. In cazul medicamentelor anti-covid, nu au murit 10 oameni care au primit placebo si 0 care au primit medicamentul, ci grupul placebo a “produs” 10 oameni care au ajuns in stare grava si au si murit, pe cand grupul ce a primit medicamentul nu a “produs” nici un pacient care sa ajunga in stare grava si apoi sa moara. Ca la vaccin, care nu impiedica imbolnavirea, dar ajuta la reducerea riscului de a ajunge la ATI.

Ca sa ating si subiectul Zolgensma, studiul clinic pentru acest tratament a fost open-label (toti stiau ce primeste pacientul) si nu a fost comparativ (nu a existat un placebo). Nici un parinte nu a trebuit sa stea ingrijorat fiindca toti participantii au primit tratamentul.

up vote pentru Andrei

Mi se pare interesant că ești în stare să citești cum funcționează NFT și alte mizerii și să faci un articol despre astea, dar despre cum funcționează lumea științifică medicală nu e timp. Cam tot ce se știe ca valid din punct de vedere științific măcar din sec. XIX încoace, medicina a tot înglobat, a adaptat și a revalidat metode și tehnici. Au apărut materiale noi, s-au făcut instrumente medicale, fire de sutură, ace, proteze, stenturi etc.

Eu ma intreb ce procent din aia carora li s-a administrat vaccinul au murit sau ce reactii adverse au avut…