Matilda: teste și analiză în sarcină

În ultima vreme mi s-a spus destul de des să scriu mai mult despre două subiecte: financiare și parentale. Despre financiare am început o rubrică lunară, vedeți ediția de februarie. Despre sarcină și creșterea copilului nu știu exact ce așteaptă lumea. Discutam cu cineva chiar despre aceste așteptări și spunea că nu vrea sfaturi—nici nu aș da, că nici eu nu le accept prea ușor de la alții—ci mai degrabă cuplul respectiv voia să citească despre ce fac alți părinți și cum au trecut ei prin diversele etape de părințeală mai degrabă din curiozitate despre cum este viața altora în această privință și cât de asemănătoare (sau nu) este cu a lor.

Alții mi-au spus că ar vrea să citească cât mai multe povestiri despre ce-i așteaptă și pe ei, ea fiind însărcinată (și în perioada aceasta natalitatea pare la vârf în România). Ceea ce, de altfel, mi s-a părut o dorință absolut normală.

Așa că o să mai scriu despre astfel de lucruri. Generația mea, prietenii noștri chiar, au în marea majoritate copii de maxim 2 ani sau urmează să nască în acest an. Cred că va trebui să facem credit pentru botezuri. Eu aș scrie mai degrabă despre cum am improvizat să leg o cameră video ca să putem supraveghea copilul în timp ce eram în jacuzzi în afara casei sau despre cum se descurcă pisicile mai nou. Matilda, însă, a scris trei articole din care primul este aici, iar al doilea mai jos.

Acum că am terminat cu sarcina pot să vă povestesc experiența completă cu testele și analizele din această perioadă. Noi am făcut și un podcast pe tema asta acum ceva timp, însă acum că baby Alice e aici, avem o viziune completă (n.R: ne vom deschide cabinet de parenting!). Sigur că fiecare persoană însărcinată are nevoi diferite, iar lista de mai jos îmi este specifică. Însă multe vor fi în comun și dacă planificați un bebe, poate vă ajută să vă faceți o idee despre ce înseamnă din acest punct de vedere.

Cam o dată la 2, 3 săptămâni ajungeam la doctor – fie la un control, fie la analize. Am fost mai mult la controale în ultimul an decât în toată viața mea dinainte adunat și triplat. Așa de analizați îmi imaginez că se simt oamenii răpiți de extratereștri (n.R: voiam să zic că extratereștri îți bagă chestii în diverse locuri și deci este mai rău, dar apoi am aflat cum se fac ecografiile în sarcină). Sunt recunoscătoare însă că am abonament la o clinică privată, altfel cele de mai jos m-ar fi costat o mană și-un picior.

Înainte de sarcină:

• Screening pentru cancer de col – Papanicolaul (oricum presupun că toată lumea îl face anual) (n.R: eu nu fac…)
• Hemoleucogramă completă
• Analize trombofilie – pentru riscul de cheaguri de sânge
• TSH – pentru că poți să ai probleme cu tiroida, chiar dacă nu ai nici un simptom. Iar orice valoare în afara normelor poate avea un efect negativ major asupra fătului.
• Vitamina D – pentru că mulți avem deficiențe aici (n.R: mi-am făcut și eu analiza asta, am “deficiență severă”)
• Anticorpi – pentru o serie de boli transmisibile sexual + hepatite, listeria, toxoplasma, citomegalovirus (n.R: citomegalovirus este cel mai tare nume de virus!)

Dacă oricare dintre analizele de mai sus nu iese bine, atunci vine o serie suplimentară de analize mai specifice sau direct tratament. Medicul meu obstetrician (Georgeta Miu – o găsiți la Regina Maria sau Medicover) e stilul precaut, ceea ce mie mi s-a potrivit perfect, și mi-a recomandat și un consult la hematolog. Așa am descoperit că am o formă ușoară de trombofilie ereditară – deci moștenită de la unul dintre părinți. Nici unul dintre ei nu știa că are așa ceva și numai bine că am aflat, pentru că hematologul le-a recomandat și lor să ia preventiv Aspenter doza minimă, până află care dintre ei are gena respectivă.

Dacă pot să vă fac o recomandare ar fi să nu ignorați analizele de trombofilie, chiar dacă par opționale. Șansele sunt ca și fără tratament ați putea duce sarcina perfect ok. Însă în cazul meu, probabil fără nu aș fi ajuns cu Alice la termen – și chiar cu tratament abia am prins săptămâna 37.

Trimestrul 1

• Analize: Grup sanguin și factor Rh – pentru ambii părinți, pentru a verifica compatibilitatea de Rh. Veți avea nevoie de rezultatele astea documentate și pentru medicul anestezist. Repetat multe din analizele inițiale: hemoleucogramă completă, verificat calciu, glicemie, magneziu, potasiu și altele în funcție de rezultatele inițiale, urocultură și sumar urină (scuze de atâtea detalii explicite, dar nu puteam să zic de toate, dar să le omit pe cele din urma din pudism). (n.R: asta cu Rh-ul este greu de explicat, întrebați-vă medicul despre necesitatea analizei, ideea fiind că Rh-uri diferite ale părinților pot provoca probleme sarcinii).
• Analize pentru a identifica anomalii genetice ale fătului: Non-Invasive Prenatal Test (NIPT) SAU Dublu-test – pentru a identifica riscul de sindrom Down, Edwards, Patau.
• Ecografia morfo-fetală de trimestru 1 – care confirmă că fătul se dezvoltă corect și posibil să vadă și sexul copilului, însă la vârstă asta e cam mic încă. Ecografiile morfofetale trimestriale sunt făcute pe niște aparate mai performante, care au un grad mai mare de precizie decât cele din cabinetele obișnuite. Iți spun lungimea tibiei copilului, circumferința capului, a stomacului, se uită la organele copilului, la nivelul de lichid amniotic, reușesc să măsoare chiar și circulația sângelui printr-un mic vas de sânge din capul copilului.
• Control (și ecografie) la fiecare 3 – 4 săptămâni.

Revenind la testele pentru anomalii genetice, standard la noi se recomanda dublu-testul (~300 lei) care caută doar de câteva afecțiuni. Noi am optat pentru un Non-Invasive Prenatal Test (2.800 lei versiunea aleasă de noi) în schimb pentru că rezultatele sunt mai sigure: la dublu test ai 5 – 10% rata de fals pozitive, pe când la NIPT ai sub 1% (n.R: practic zero, dar se acoperă ei cu un fel de disclaimer). Pe scurt, dacă la NIPT iese că fătul are acea boală, are acea boală. Daca la Dublu Test iese rău, sunt șanse ca analiza să fie de fapt eronată.

Noi avem o toleranță la risc scăzută și am vrut să dormim liniștiți. Un test NIPT analizează ADNul fetal din sângele mamei (mici porțiuni de ADN fetal ajung în sângele mamei începând cu săptămâna 10 de sarcină) și iți spune cu o probabilitate ridicată (pentru Down de ex, o probabilitate mai mare de 99%) dacă fătul are anumite afecțiuni. Sunt mai multe tipuri de non-invasive prenatal tests la noi în piață – important de știut e că toți trimit de fapt probele în afară (Italia, Germania, US etc.) pentru testare.

Pentru noi a contat mai puțin cine recoltează sângele, cât ce anume analizează fiecare. Sunt mai multe versiuni ale acestor teste – cele mai de bază se uită tot la Down, Edwards, Patau, ca și dublu testul, plus că-ți zic sexul copilului din săptămâna 10. Cele mai avansate se uită la o plajă mai largă de afecțiuni, care într-adevăr au o incidență mai mică în populație (n.R: și care îți dau coșmaruri când începi să citești despre ele). Noi am ales o versiune cumva de mijloc, vreo 20 de afecțiuni căutate. Acum privind în urmă regret că nu am mers din start pe versiunea “cu de toate”. Asta pentru că la naștere în maternitate am mai bifat o serie de screeninguri genetice, precum cel de fibroză chistică, pe care puteam să îl testez de la NIPT.

(nota Radu: Ce a uitat Matilda să zică aici: majoritatea acestor afecțiuni fac imposibilă ducerea sarcinii la termen sau oferă o speranță de viață foarte mică acelui copil sau îi vor face necesară îngrijirea permanentă de-a lungul vieții. O mică eroare genetică în anumite locuri poate determina o boală foarte grea. Cel mai bine este să aflați din timp despre ele, când încă există cele mai multe opțiuni pentru viitor.)

Trimestrul 2

• Analiză diabet gestational – pe stomacul gol, fară să fi băut apă, ți se oferă 75g de glucoză în 100ml de apă. Mie mi-a fost așa sete încât a fost cel mai bun sirop ever (dezgustător, dar hidratant). Ți se ia glicemia din deget înainte să ți se dea glucoza, că să verifice eligibilitatea pentru test – daca ai o glicemie din start ridicată, nu poți face testul. Apoi se iau 3 probe de sânge: una imediat înainte de glucoza, una la o ora după, una la 2 ore după. În tot acest timp veți aștepta în clinică, că să vă poată supraveghea o asistentă, să nu vi se facă rău.
• Repetat hemoleucogramă, TSH, urocultură și sumar urină
• Ecografie morfofetală de trimestru 2
• Control (și ecografie) la fiecare 3 – 4 săptămâni (n.R: practic puteam să conduc cu ochii închiși spre clinicile respective)

Trimestrul 3

• Screening MRSA și BLSE – o verificare pentru a vedea dacă ai bacterii rezistente la antibiotic
• Repetat hemoleucogramă, TSH, urocultură și sumar urină
• Ecografie morfofetală de trimestru 3
• Control (și ecografie) la fiecare 3 – 4 săptămâni în primele 2 luni din trimestrul 3. Și apoi la 1 – 2 săptămâni, în ultima lună.
• Non-stress test – se recomandă doar în anumite cazuri – constă în postarea unor electrozi pe burta mamei, pentru a monitoriza contracțiile împreună cu bătăile inimii copilului. În cazul meu, acest test a determinat internarea mea peste noapte, pentru supraveghere și programarea cezarienei pentru a doua zi.

(n.R: băi nene, ce an am avut! O mie de teste, toate cu clasica întrebare “e totul bine? ce-a zis doctorul?” când Matilda ieșea de acolo.)

Toate cele de mai sus sunt pe lângă costul nașterii și a altor costuri cu nou născutul, desigur – despre astea vă povestesc cu altă ocazie. Daca e să fac un calcul la toate ecografiile și analizele de mai sus, probabil ajung la 15.000 – 20.000 lei. Abonamentul ne-a scutit de mare parte din aceste costuri, probabil am plătit undeva la 25 – 30% din ele.

Ca să trag o concluzie, simt că toate cele de mai sus au fost necesare. Gândindu-mă în urmă nu pot spune că vreo investigație a fost inutilă. Cel mai încântată am fost de NIPT și de ecografii din perspectiva tehnologiei. Mi se pare fascinant că atunci când fătul are abia câteva săptămâni i se poate analiza ADNul, să afli dacă e fetiță sau băiat sau dacă are vreo problemă genetică. Sau că un medic își poate da seama dacă fătul suferă de anemie uitându-se ecografic la fluxul de sânge printr-o arteră din capul copilului. Sau că îi poți auzi bătăile inimii chiar începând cu săptămână 5 – 6.

Acum sunt niște amintiri foarte frumoase și ne bucurăm că totul a fost în regulă în final și atât Alice, cât și eu suntem bine. M-am simțit super bine îngrijită și sunt recunoscătoare atât medicului meu, cât și în general că trăiesc într-o lume în care toate aceste investigații sunt posibile. Daca planificați un copil, sper că articolul asta să vă ajute să vă faceți o imagine de ansamblu apropo de investigațiile în pregătirea sarcinii și nașterii.

(n.R: mă așteptam să detalieze treaba cu trombofilia și nașterea imediat după săptămâna 37, dar poate în episodul următor. Am zis eu ceva despre asta aici.)