Telescopul James Webb face de fapt un soi de multi-frame noise-reduction

Eu de aici inteleg ca @finch. Pentru calibrare se ia in vizor o stea si se misca oglinzile pana cand pe senzor ajunge o singura imagine.
https://blogs.nasa.gov/webb/2022/02/03/photons-incoming-webb-team-begins-aligning-the-telescope/
In final cele 18 oglinzi vor actiona ca una singura.

@Alin, din filmuletul si articolul postate de tine eu inteleg exact ce au spus @finch si @alunelu.

Citat din articol:
“Aligning the primary mirror segments as though they are a single large mirror means each mirror is aligned to 1/10,000th the thickness of a human hair. What’s even more amazing is that the engineers and scientists working on the Webb telescope literally had to invent how to do this.”

In traducere, cele 18 segmente vor functiona ca si cum ar fi o singura oglinda mare, nu vor functiona ca 18 oglinzi individuale.

Explicațiile au ceva scapari de exprimare, care in afara contextului pot fi înțelese greșit, gen “the 18 mirrors act as 18 individual telescopes”… Toată explicația asta se referă strict la calibrare. De fapt este destul de clar, fac o expunere, apoi mișcă ușor o oglinda, văd care e imaginea reflectată de ea, apoi muta alta oglinda, încă o poza și tot asa, pina afla unde se reflectă pe senzor imaginea din fiecare oglinda. Pe urmă fac calibrări ale fiecărei oglinzi. Ce înseamnă calibrarea? Există 7 actuatoare la fiecare oglindă. 6 din ele se ocupa de rotirea/orientarea oglinzii, plus deplasarea perpendicular pe planul general al oglinzii mari, iar un actuator se ocupă de schimbarea curburii oglinzii. Da, oglinzile au o curbura inițială, dar poate fi reglata fin, astfel încît fenomenele optice de refracție sa fie compensate. Ideea este că pentru a putea regla fiecare oglinda în parte este necesar ca imaginea fiecăreia sa fie reflectată complet separat de celelalte pe senzor. Cum ziceam, nu ai cum acoperi pe celelalte 17. Abia după ce toate oglinzile sunt perfect calibrate la curbura/poziție în planul general, urmează rotirea fiecăreia pina cînd toate sunt aliniate ca o singură oglinda continuă.

Nu ai cum obține 18 imagini individuale ale celor 18 oglinzi, că nu există 18 senzori. Fiecare instrument de observație are un singur senzor mare, pe care este focalizată imaginea întregii oglinzi. Folosind o singură oglinda pentru a expune, ceea ce nu este posibil decit acoperind pe celelalte, obții o imagine corectă, dar lumina captată este 1/18.

Luind-o cît mai simplu, pentru toată lumea, dacă de la o stea vin 18 fotoni și fiecare lovește exact cite una din cele 18 oglinzi, toți vor fi reflectați după calibrare într-un pixel de pe senzor dacă toate oglinzile acționează că una mare perfect calibrata, pixel ce creează semnalul corespunzător energiei celor 18. Daca iei doar o oglinda, obții doar un foton in acel pixel. De asta sensibilitatea, ca și la lentilele foto, este data de suprafața pe care cade lumina.

Amintiti-vă de Hubble și de eroarea de vreo 60nm a curburii oglinzii. Imaginile nu erau focalizate, pentru că oglinda avea altă curbura decit cea proiectata. Au reparat problema prin înlocuirea reflectorului secundar cu alta oglinda cu curbura corectată invers, astfel încît să compenseze curbura gresita a oglinzii principale. Se pare că au învățat din acea greșeală și Webb poate fi reglat fin acolo pe orbită. Poate că la un moment dat e nevoie de schimbarea curburii oglinzii pentru a putea compensa vreun efect ciudat al unei lentile gravitaționale. Webb nu se uita la chestii din apropiere, ci la cele mai îndepărtate galaxii, a căror lumina trece prin diverse efecte de “gravitational lensing”.

Corecție: Hubble are de fapt 2.5 m diametru oglinda, dar aria colectoare este ca a unei oglinzi de 2.4m diametru fără gaura pe centru, de asta este menționat ca “oglinda de 2.4m”. Ok aria este 4.525 m pătrați.
Iar Webb are de 27/4.525=5.968, deci 6 ori mai mare oglinda. Scuze de calculul greșit.