State of nwradu – ediția de ianuarie 2022

Până acum, ianuarie 2022 a fost o lună bună.

De la ultimul articol de acest tip, am trecut prin sărbătorile de iarnă. S-au dus și ele rapid. Într-o zi, când Matilda a ieșit la prânz cu o prietenă, eu am strâns toate decorațiunile din casă, plus că am demontat bradul, apoi am dat o oră cu mătura pentru că a lăsat un covor de ace în spate. Se și împietrise cumva bradul, m-a înțepat în timp ce-l transportam. Sunt convins că data viitoare trebuie să iau unul mai mic, mai ușor de cărat și aruncat.

Și s-au dus și sărbătorile. Mi se pare un mic demoralizantă senzația aceea din 2 ianuarie, când ieși din dezmorțeala de după Revelion și te gândești “de acum gata, s-a terminat cu astea, începe noul an și hai înapoi la griji despre muncă, bani, sănătate, criză, facturi, bitcoin” și din astea. Noroc că trecerea este totuși treptată.

Am intrat de fapt într-o perioadă foarte monotonă pentru că viața cu Alice este foarte repetitivă în această perioadă. Doarme de 3-4 ori pe zi, iar viața noastră cumva oscilează între momentele când este trează și trebuie întreținută și momentele când doarme mai mult și ne relaxăm cum dorim noi. De obicei are un somn lung între 13-17 și apoi se culcă de noapte pe la ora 20. Orele ei de somn au devenit momentele când ne relaxăm și noi cu adevărat, poate cu un vin și un film.

Perioada asta nu se știe cât ține. În curând începe așa-numitul “salt 4”, care este iar cu mai mult țipat și nedormit. Om vedea noi. Până acum este bine.

Alice, apropo, are acum 4 luni și 6 kg. Ne topim amândoi când ne zâmbește. Am mai spus și luna trecută: nimeni nu a fost vreodată mai fericit să mă vadă decât este Alice când apar în fața ei, așa tare zâmbește și gesticulează și scoate sunete de încântare. Și zâmbește și râde așa de fiecare dată, de 50 de ori într-o zi dacă așa se nimerește.

Eu am 88 kg. Am văzut și 86 kg cândva luna trecută pe cântar, dar apoi au venit sărbătorile și am descoperit și niște pâine foarte bună în comerț și cred că s-a cunoscut asta. Am făcut și mai puțină mișcare.

Luna aceasta, ca și președintele nostru, privesc cu multă îngrijorare creșterea cazurilor de covid. Mă așteptam la acest val. Mă întristează oricum că vine peste noi. M-am săturat de covid, limitări și discuțiile interminabile despre asta. Îmi plac discuțiile, dar revin periodic aceleași întrebări și contre ca la începuturile pandemiei, iar asta este obositor.

Din precauție pentru Alice ne ferim de aglomerații și nici n-am plecat mult de acasă. Acum ar fi fost perioada perfectă pentru mers la munte sau măcar ieșiri mai dese în oraș, că vremea este bună, iar Alice liniștită. Nu facem însă asta, deși acum jumătate de an așa îmi închipuiam această perioadă.

Am început însă anul cu chef de muncă și viață. Asta e important la început de an, zic eu. N-am pus “rezoluții”, de fapt planurile mele pentru acest an includ chestiuni banale precum să mă îmbrac ceva mai cool și să fiu tuns mai bine. O fi o criză a vârstei de mijloc sau ceva și poate așa se manifestă când nu ai bani de Porsche. Și Matilda, acum în cei doi ani de crescut copilul, caută să facă “ceva”, să aibă o activitate dincolo de crescut copilul, iar asta mi se pare foarte sănătos.

Optimismul a fost dat și de faptul că mama a trecut foarte bine printr-o intervenție chirurgicală. Nu ceva grav, dar na… după o vreme orice problemă medicală are riscuri mai mari și aș fi preferat să nu existe. A fost totul bine până la urmă. O să vă povestesc cândva, am râs la spital văzând că au trecut pe factură și 3 halate de vizitator. Am întrebat ce-i cu ele și mi s-a spus că sunt halatele cu care personalul medical a intrat în vizită la pacient. Dacă asistentele au folosit alt halat pentru fiecare rezervă cu pacient, eu sunt popă.

(Apropo de popă, ne-a ocolit cu Crăciunul și cu Boboteaza. Nu că aș fi avut chef să deschid, nu cred în magii din acestea, dar nici nu s-a venit.)

M-am jucat Surviving Mars din nou. Este un joc lejer, construiești o colonie pe Marte, domuri, oxigen, coloniști, nașteri… treburi de Elon Musk. Simt totuși că pierd prea mult timp cu acest joc, care este repetitiv ca unul de building, în loc să-mi văd de Deathloop sau altceva mai antrenant. Doom Eternal, poate. Din astea rămase din urmă, cumpărate și nejucate.

Am terminat de citit Hail Mary; bună cartea, mi-a plăcut. Am recitit apoi Rama a lui Arthur C. Clarke, că mi s-a făcut poftă de ea de când am aflat că s-ar putea face film și oricum nu mai țineam minte decât subiectul în mare. Este scrisă în 1973 și se citește ca și cum ar fi scrisă astăzi, ceea ce mi s-a părut mereu o caracteristică a unui scriitor foarte bun. Acum am trecut la Termination Shock a lui Neal Stephenson. Aceasta este uimitor de contemporană. Are loc în viitorul apropiat, dar Stephenson a apucat să introducă în ea covidul, măștile, aplicații de contact tracing șamd. Mi se pare ciudat să citesc deja despre astfel de treburi în cărți.

Am făcut o focaccia foarte bună. O să scriu mai multe despre ea. Probabil va fi mai go to pâine făcută în casă în perioada următoare, este foarte gustoasă. Mi se pare remarcabil că am ajuns într-un punct în care mă simt bucuros pentru că-mi cumpăr o oală bună de fontă, așa cum doream de ceva vreme.

Vreau să-mi iau un Samsung S22 Plus la lansare. Sunt curios dacă următorul state of nwradu mă va găsi cu el în mână.