Producătorii mașinilor autonome vor fi responsabili pentru accidentele acestora, nu șoferii lor

Sunt două probleme filosofice legate de mașinile autonome și felul în care se vor comporta pe străzi. Prima problemă este legată de responsabilitatea în caz de accident: dacă mașina autonomă lovește ceva, un pieton, un alt autovehicul, cine va fi de vină: producătorul mașinii, care nu a făcut software bun de conducere autonomă, sau omul dinăuntrul mașinii, care poate se uita pe Instagram la femei sărind în piscină în loc să fie pe fază pentru a prelua controlul manual?

Și acum, în premieră, niște experți legali din Marea Britanie și-au dat cu părerea despre această situație. Specialiștii unei comisii care gândește legile pentru viitoare mașini autonome au concluzionat că șoferul nu va fi responsabil pentru cum conduce mașina, iar întreaga responsabilitate pentru orice incident aparține producătorului tehnologiei de condus autonome. Altfel spus, producătorul mașinii autonome va fi de vină.

Șoferul rămâne responsabil doar pentru alte aspecte: să aibă asigurările necesare, să fie mașina cu verificările la zi, să poarte ceilalți pasageri centura șamd.

Este o primă opinie, nici măcar o lege aprobată în parlament. Dar multe alte țări ar putea copia acest model legal, părerea fiind probabil similară și în alte țări.

Personal mi se pare că asta pune o opreliște mare în dezvoltarea mașinilor autonome. Dacă producătorii de automobile vor fi dați în judecată pe bani mulți pentru orice accident mai grav, nu mai rentează să producă astfel de automobile. Sau poate îți vor vinde chiar ei asigurarea auto, dar la un preț mult mai mare, sau își vor face singuri asigurări RCA, per companie, ca să facă față.

Și totuși, acesta este principalul motiv pentru care ai cumpăra o mașină autonomă: ca tu să stai în fotoliu, relaxat în ea, fără a mai fi atent la trafic. Câștigi acel timp, scapi de grija șofatului.

În plus, eu am gândit mereu că mașinile autonome ar putea reduce accidentele prin comunicație machine-to-machine și coordonare automată între ele. Adică n-ar trebui să detecteze cu senzorii proprii că în intersecție intră o altă mașină, ci și-ar raporta între ele pozițiile unui server și ar ști dinainte la ce să se aștepte.

Pentru asta, însă, este nevoie doar de mașini autonome pe șosea. În primele decenii, când vor fi alături de cele manuale, vor fi probabil mai multe accidente decât înainte când șoferii mașinilor clasice vor lua prin surprindere senzorii și algoritmii celor autonome. Și atunci producătorilor nu le va conveni să plătească despăgubiri mari pentru tot felul de erori software cu consecințe gravă.

A doua problemă filosofică este următoarea: dacă un accident nu poate fi evitat, pe cine alege mașina autonomă să accidenteze. De exemplu, dacă are de ales între a lovi un om care-i sare brusc în față și “a trage de volan”, ieșind în afara drumului și rănindu-și proprii pasageri, ce ar trebui să aleagă? Dar între a lovi 3 copii și a intra într-o zid, cu risc doar pentru șofer? Să zicem că îi taie brusc calea un alt autovehicul sau detectează o mare groapă în carosabil, iar mașina autonomă are de ales între a trage stânga de volan, lovind niște copii de pe trotuar, sau a trage dreapta de volan, lovind un zid cu viteză mare și risc pentru pasagerii săi. Ce ar trebui să aleagă?

Intuiția îmi spune că normal ar fi să aleagă bunăstarea proprietarului, că omul a dat bani pe mașină pentru a fi în primul rând el în siguranță. Dpdv etic, însă, se poate dezbate multă vreme această problemă.

sursa: Jalopnik.