Tehno-utopie, fundația unei noi revoluții industriale și alte asemenea elemente

Uitați o statistică supărătoare despre țara noastră: unul din cinci români nu a utilizat niciodată Internetul, zice un raport al Comisiei Europene. În altă parte: doar 10,1% din populația adultă are abilități digitale peste medie, cel mai mic procent din UE.

La polul opus sunt eu. Nu ca abilități, acelea sunt discutabile, dar ca speranță și încredere în tehnologie. Eu am mari speranțe că ne vom îndrepta spre un concept numit generic tehno-utopie, adică ideea că tehnologia ne poate îmbunătăți viața atât de mult încât să avem o societate utopică datorită ei.

La nivelul de bază, asta înseamnă că tehnologia ne face viața mai confortabilă. Suntem deja acolo, indiferent că vorbim despre comandat online mâncare, găsit o cazare mai bună pe Booking sau confortul pe care-l aduce o mașină de spălat rufe față de vremea când nu exista una în gospodărie.

La nivelul avansat, înseamnă o viață mai bună pentru toată lumea prin creșterea economică generată de tehnologie. Smartphone-ul în sine a creat o industrie de mii de miliarde de dolari, a creat mii de milionari și zeci de milioane de locuri de muncă în companiile acestora. Nu toată lumea poate avea o cotă egală din bunăstarea aceasta suplimentară, dar important este că toți cei implicați trăiesc mai bine decât ar fi făcut-o fără aceste noutăți. It trickles down inclusiv spre țările din lumea a treia, unde accesul la 3G, 4G și acum 5G poate aduce orice de la transfer de bani până la mici magazine online sau descoperirea exploatărilor ilegale de cobalt, cum arăta un reportaj acum vreun an.

La nivelul… utopic, visez la un viitor ca în cărțile SF near-future, unul în care tehnologia este utilizată pentru a curăța poluarea, unul în care deșeurile sunt trimise pe Soare, unul în care o viață confortabilă este la îndemâna oricui. De ce? Pentru că tehnologia poate ajunge suficient de ieftină pentru a fi folosită pe scară largă pentru asta.

Eu nu voi apuca un astfel de viitor, mi-e clar asta, orizontul de timp este prea mare pentru mine. Sunt însă încrezător că va exista, dacă nu apare ceva nefast în ecuație.

Bazele lui s-au pus deja. Încrederea vine din faptul că mă uit în urmă. Acum o sută și ceva de ani erau cai și căruțe pe șosele neasfaltate, dar astăzi vorbim de mașini care s-ar putea conduce singure. Mă gândeam zilele trecute la câte vieți o fi salvat tehnologia de frânare automată de pe multe vehicule din prezent, atunci când radarul mașinii detectează un obstacol. Sau pe câți bătrâni ajută WhatsApp să țină periodic legătura pe video cu copiii.

Lucrurile se schimbă, dar lent de la o zi la alta. Doar comparând perioade mai mari ne dăm seama cât de multe s-au schimbat în viața noastră și aproape toate schimbările sunt, de fapt, generate de tehnologie mai bună. În fiecare zi, însă, se fac eforturi pentru a dezvolta tehnologia—orice tehnologie—pe două direcții: vertical pentru a o îmbunătăți și orizontal pentru a o pune la dispoziția cât mai multor oameni.

5G-ul este un exemplu bun pentru ambele direcții. Dezvoltare continuă în sus, cu tot felul de aplicații care vor schimba lumea, dar și dezvoltarea treptată a acoperirii dinspre marile centre de populație spre zona rurală.

Poate tocmai datorită acestui potențial tot aici s-a format punctul unde mulți vor să lupte împotriva tehnologiei. De ce? Nu știu, poate teama de schimbare, teama că ar putea fi depășiți de prea multe noutăți într-o lume care se schimbă puternic spre digital.

Că o vrem noi sau nu, că acceptăm sau nu această idee, tehnologiile viitorului pe planetă se bazează pe existența unor rețele mobile performante, cu acoperire cât mai mare. Fundația viitorului, fundația unui nou salt industrial și tehnologic nu-l vor mai reprezenta corăbiile, căile ferate sau forța aburului, ci rețeaua de date. Operatorii telecom au realizat asta de mulți ani și își freacă mâinile de bucurie pentru că a venit vremea lor în noua revoluție industrială.

Unul dintre miturile ce circulă este legat de întrebarea “dar nu avem bandă destulă și pe 4G?” Majoritatea oamenilor nu mai țin minte că fix așa s-a zis despre 3G la lansarea 4G. Unde este astăzi 3G-ul? Nu știu, dar eu abia reușesc să încarc un site când văd simbolul H pe ecranul telefonului. Mulți nu realizează că 4G-ul și dezvoltarea digitală din ultimii ani permit acum ca vreo 15 milioane de români să aibă acces la Internet, față de mult mai puțini la momentul trecerii de la 3G la 4G.

Un raport Ericsson recent spune că traficul de date prin rețele a crescut de 300 de ori în ultimii 10 ani. De trei sute de ori! Nici nu trebuie să știi astfel de statistici pentru a vedea că 4G-ul este deja întins la limită. Îmi aduc aminte vremurile de început și vitezele de peste 200 Mbps disponibile oricând pe telefon. În prezent, Orange România are premiul Ookla Speedtest Award pentru cea mai bună rețea din România, dar uitați-vă în certificat pentru rezultate: viteza mediană de download este de 45,09 Mbps, iar cea mediană de upload de 13,73 Mbps.

Și scrie acolo mediană, nu medie. Asta înseamnă că nu se face media simplă, ci se ia mai degrabă valoarea din mijlocul intervalului de valori obținute în teste, eliminând vârfurile dar și rezultatele poate slabe din diverse zone care ar trage media în jos. Algoritmul precis este detaliat în raport.

Raportul dă și mediana pieței din România: 29,86 Mbps download și 9,36 Mbps upload. Oricând prindeți viteze peste așa ceva de la operatorul vostru, sunteți de fapt în jumătatea superioară a scării din România.

Față de anul trecut, rezultatele au scăzut un pic: în 2020, mediana Orange pe download era de 46 Mbps și 14,66 Mbps pe upload. Scăderea este probabil determinată de mai mulți utilizatori, mai mult video, mai multe podcasturi, mai multă muzică trasă direct din mobil șamd.

Am scos premiile Speedtest și pe 2018, când a câștigat tot Orange. Mi se pare că, analizând datele pe 2018, 2020 și 2021 (2019 nu era acolo), se vede de fapt cum intră un pic 5G-ul în funcțiune, în special în București. Uitați datele:

Ce s-a întâmplat între 2018 și 2020? Păi Orange a pornit rețeaua 5G în București și mi se pare că asta se vede în graficul respectiv atât pe download, cât și pe upload. Este un bump semnificativ acolo, 62% creștere de download din 2018 în 2020 în București și personal cred că majoritatea creșterii poate fi atribuită noii rețele 5G.

Datele sunt luate din testele făcute de utilizatori doar pe rețeaua mobilă, nu și pe cea fixă. Și sigur că o parte din creștere ar putea fi pusă pe seama statului acasă și deci a rețelelor 3G, 4G și 5G ceva mai puțin congestionate, dar asta demonstrează tot nevoia de bandă mai mare, în special în zone foarte aglomerate sau la evenimente foarte aglomerate, gen festivaluri și meciuri.

Alt mit este legat de 5G în particular și de ce este nevoie de un nou standard. Simplu, pentru că au apărut între timp alte nevoi în lume. Acum, dacă eu, Matilda sau voi avem sau nu nevoie fix de 5G poate fi un subiect de discuție, la fel cum poate fi și cel legat de Wifi 6 versus Wifi 5. Pentru prima oară, însă, rețeaua mobilă de date nu mai este în principal pentru oameni, ci intră în discuție și automatizările de toate tipurile.

Devine mai simplu și mai rapid să controlezi roboți industriali, mașini autonome, sisteme de securitate și multe alte aplicații care au nevoie de bandă largă și latență mică prin 5G decât prin servicii proprii bazate pe tehnologii gen wifi. Știu că sună neverosimil, dar se fac deja teste în multe fabrici și primele rezultate asta spun: că este mai ieftin și mai rapid să plătești operatorului telecom un slicing de 5G cu data center de procesare mutat “on-” sau “near-premises” decât să investești în propria rețea de date.

Nici nu mai zic de mașini autonome și alte aplicații de recunoaștere a imaginilor, care chiar au nevoie de bandă mare de oriunde din “teritoriu”, în caz că trebuie să trimită în cloud imagini cu o deviere de trafic pentru ca din cloud să primească înapoi instrucțiunile de navigare și ce înseamnă toate acele semne puse pe șosea. 5G-ul vine cu slicing, procesare tip cloud și latența mică necesară unei noi generații de aplicații și automatizări.

V-am spus, cred că acum vreo 13 ani a început o nouă revoluție industrială și în prezent suntem în plin având muncitoresc digital al ei, suntem la etapa de adopție pe scară largă pentru beneficiile din viitorul apropiat. Cum rezumă chiar Orange într-un slogan: “Facem tehnologia digitală accesibilă tuturor” și “#Pentrumâine”.

Personal consider că acest lucru n-a fost bine explicat omului de rând, dar știu din alte discuții că ele măcar au fost bine explicate marilor companii din industrie, care vor fi primele beneficiare ale acestei tehnologii. Cetățeanul uzual se va bucura că-i merg Twitch și Netflix fără lag pe tabletă și că poate pune pe net clipuri video filmate la meciul de pe Arena Națională chiar de acolo.  Poate că omul de rând ar trebui să știe un pic despre dedesubturile acestea, dar cred că le pasă cu adevărat doar acelor 10,1% din populația adultă care au deja abilități peste medie în domeniul digital și se întreabă ce altceva se mai poate face. (De fapt, nici nu știu, ar trebui să-i pese de detalii sau grija se oprește la un “it just works”?)

(Și în curând vine metaverse-ul de la Facebook Meta, dar asta e altă discuție.)

Pe lângă treaba cu “ce nevoie avem de 5G?”, am auzit-o foarte des și pe cea cu “o să ne iradiem prea mult”. În primul rând, 5G este doar un alt mod de a împacheta și trimite datele, un mod mai rapid, cu procesare în cloud (adică distribuit oriunde în teritoriu, nu doar în datacenter-urile din orașe cheie), cu bandă mare… în fine, adaptat pentru nevoi viitoare. Semnalele de bază nu sunt musai mai puternice sau mai slabe la ieșirea din antenă, ci doar de alt tip. Este ca atunci când n-a fost nevoie să-ți schimbi cablul tv pentru a prinde dintr-o dată și canale high definition.

Există însă teama că frecvențele ceva mai mari ce vor fi utilizate de 5G în viitor vor necesita antene mai multe și poate ne iradiază asta. Părerea mea este că acea densitate mai mare de antene va exista doar în locuri speciale precum la mall, la stadion, la plajă și alte locuri unde se adună foarte mulți oameni și toți au pretenția absolut normală ca live-ul de pe Instagram să le meargă fără cusur. Nu va împânzi nimeni fiecare colț al orașului cu ele pentru că sunt scumpe, necesită avize de construcție și, până la urmă, nu sunt justificate decât în acele locuri speciale.

Dacă însă chiar vreți să calculăm astfel de treburi, scoatem cartea de Semnale, Circuite și Sisteme a lui Adelaida Mateescu (sau whatever) și extragem formulele matematice. Nu mai este fun, dar calculele sunt precise. Se poate calcula foarte simplu cât de mult te iradiază o antenă telecom plasată pe blocul de vizavi, de exemplu.

Puterea efectiv radiată este un parametru specific antenelor și se măsoară în wați. Această mărime fizică este destul de abstractă și nu spune multe. Pe noi ne interesează, mai degrabă, puterea semnalului care ajunge pe o suprafață, de exemplu pe corpul nostru, pe casa noastră șamd, la o anumită distanță de antenă.

Mărimea aceasta se numește densitate de putere, se notează cu S și se calculează în watt pe metru pătrat (W/mp). Spune, la propriu, câtă radiație “lovește” fiecare metru pătrat la o anumită distanță de antenă, considerând că aceasta emite uniform în jurul ei, ca o sferă (adică este izotropă). Formula matematică este:

(mai este un pic din articol, nu renunțați acum :D)

adică puterea efectiv radiată împărțită la suprafața unei sfere de rază r. Observați că distanța este la puterea a doua, de unde și zicerea inginerească “puterea scade cu pătratul distanței”.

La modul cel mai simplu, la 2 metri de antenă, densitatea de putere a scăzut deja de 4 ori. La 10 metri de antenă, de o sută de ori!

De exemplu, dacă ai o antenă de 3000 W, atunci densitatea de putere la 100 de metri de acea antenă este de 0,0238 W/mp. Limita recomandată de Consiliul European și implementată și în România este între 3,5 W și 10 W, în funcție de frecvență.

Telefoanele ajung însă să lucrezi cu puteri de ordinul miliwaților și chiar mai puțin. Antenele performante și tehnologia tot mai bună permit astfel de reușite. Puteți instala un program care să vă arate puterea semnalului recepționat de telefon, sunt multe în orice store. Luați una ca să vedeți ce semnale slabe circulă prin atmosferă și sunt prinse de un telefon mobil, veți înțelege mai bine de ce uneori acoperirea nu este foarte bună în spatele unor pereți groși.

Acest material face parte dintr-o colaborare cu Orange România care a lansat campania Facem tehnologia digitală accesibilă tuturor, pentru a atrage atenția asupra importanței subiectului incluziunii digitale în România.