Topul meu de 10 filme SF din ultimii 10 ani

Topul meu, desigur.

Interstellar (2014, Netflix)

Interstellar mi se pare și acum un film excelent și îl revăd cu plăcere când îmi vine cheful. Poveste bună, actori de top, bine filmat, coloană sonoră foarte bună. Are și întorsături de situație neașteptate, țin minte reacția întregii săli când s-a zis “au trecut 23 de ani”.

N-avea cum să fie altul pe primul loc. Nolan a făcut o treabă excelentă.

Blade Runner 2049 (2017, Netflix)

O capodoperă. L-am văzut de două ori și prima oară nu m-a impresionat, că l-am văzut cu coada ochiului în timp ce făceam și altceva. Apoi am revăzut primul Blade Runner, cu Harrison Ford, că Matilda nu-l văzuse. Am intrat în atmosfera sa și 2049 a mers bine la câteva luni după acela.

Filmul este excelent. Scenariul este foarte bun, SF adevărat, dar și o continuare bună a poveștii replicanților și se integrează bine cu ce s-a întâmplat în primul film. Scena când o aduc înapoi pe Rachel pentru Harrison Ford, dar acesta nu se dă bătut, este excelentă. Ryan Gosling își joacă magistral rolul de “robot” care prinde speranță că ar putea fi mai mult de atât, iar ideea de hologramă ca partener de viață este foarte mișto realizată.

Imaginea este extraordinară. Sunt tot felul de scene care-ți arată lumea înconjurătoare, cu tot cu muzică gravă, ce arată foarte spectaculos. De asta trebuie văzut cu atenție filmul, ca să nu ratezi astfel de momente ce te transpun în atmosfera distopică a viitorului. Am remarcat și privit cu plăcere toate aceste scene, după care am văzut pe IMDB că filmul a luat Oscar pentru cea mai bună imagine și pentru efecte speciale. Dennis Villeneuve a fost maestru aici și înțeleg că a continuat la fel și în Dune.

Mad Max (2015, Netflix)

SF-uri nu sunt doar cu nave și lasere. Mad Max este acțiune de la cap la coadă, probabil cel mai intens film SF, este spectaculos, arată bine, a creat scene memorabile.

Țin minte următoarea fază: am fost, alături de vreo alți 10, să vedem noua sală de cinema 4DX în Mega Mall. Ne-au pus 15 minute din Mad Max, scena cu urmărirea care se termină cu intrarea în furtuna de nisip. La început lumea era cu glume, câte o vorbă, câte un mișto între noi, dar acțiunea tot continua și la un moment dat s-a făcut liniște și nu puteam să ne luăm ochii de la ecran. Când s-a terminat scena și s-au aprins luminile, ne-am ridicat toți încetișor și am zis un “băi băiatule, cum a fost asta!”. Mi-am rezervat biletele pentru întreg filmul în aceeași zi.

Rogue One (2016)

Singurul Star Wars din listă. Rogue One a fost un film SF de acțiune foarte bun care a avut loc în universul Star Wars, eu așa îl văd. A spus o poveste cu început și sfârșit bine definite și s-a abținut de la clișeele clasice din restul Star Wars. A fost povestea unor oameni care, împotriva unui adversar puternic, reușesc să-i dea o lovitură serioasă, practic varianta SF a lui Tunurile din Navarone sau orice alt film similar de acțiune.

Rogue One a fost mai bun decât toate filmele din trilogia nouă Star Wars, apărută tot în ultimii 10 ani și ea.

Edge of Tomorrow (2014, Netflix)

Un alt film SF clasic. Extratereștri, invazie, exoschelete, plus clasicul plot legat de retrăit la nesfârșit aceeași zi până ce o termini cu succes. Și merge, merge bine pentru că a avut un scenariu bun, cu un echilibru bine găsit între dezvoltarea personajelor și acțiune, iar Tom Cruise și Emily Blunt și-au jucat foarte bine rolurile.

The Martian (2015)

Matt Damon rămâne abandonat pe Marte și trebuie să se descurce acolo pentru o vreme. Duce aproape singur întreg filmul și o face bine, fiind palpitant de la cap la coadă și probabil va intra pe termen lung în lista SF-urile bine făcute și mai “liniștite” ca scenariu.

V-am zis că am citit și cartea? Este practic identică filmului și o lectură plăcută.

Arrival (2016)

Nu știu cât de popular a fost acest film, dar mie mi-a plăcut. A avut o idee mișto în spate, a explorat domenii SF noi precum lingvistica și a avut niște plot twist-uri legate de îmbinarea poveștilor din trecut cu cele din viitor. Parcă i-a lipsit ceva pentru a-l face mai bun de atât. La final am avut impresia că s-a terminat timpul sau bugetul și au închis-o brusc.

Gravity (2013, Netflix)

Sandra Bullock încearcă să supraviețuiască unui accident spațial și să ajungă la sol. Atât. Simplu. Totuși, l-am apreciat fix pentru simplitatea lui. Nu-i ușor să faci un film cu un singur actor care duce singur totul.

Ad Astra (2019, HBO Go)

Avea potențial de mai mult, așa că intră în top tocmai aici. Tema filmului este bună, povestea are potențial, Brad Pitt joacă bine și duce singur filmul. Cu ceva fine tuning ar fi putut fi mult mai bun. În schimb, pare că au fost doi scenariști, unul care a vrut să facă un film SF memorabil, altul care a vrut să facă un film de acțiune cu toate clișeele ilogice posibile.

Nu mi s-a părut rău, doar că la final îți dai seama cât de bun ar fi putut fi de fapt cu ceva muncă suplimentară și idei mai bune la mijloc.

Space Sweepers (2021, Netflix)

Un film coreean mai puțin cunoscut. Nu-i vreo capodoperă, dar este o poveste SF clasică, scurtă, fără pretenții de a fi memorabilă. Mi-a adus aminte de tot felul de alte cărți care au o poveste asemănătoare ca amploare, adică nu foarte mare, dar au rămas totuși cunoscute în istoria SF-ului.

Filmul urmărește echipajul unei nave spațial de gunoieri, care primește un pasager neașteptat și foarte căutat de autorități deoarece ar putea fi cheia salvării bla-bla… Ajunge pe ultimul loc deoarece are un plot hole mărișor, zic eu: dacă omenirea ajunsese să aibă tot felul de stații spațiale de mare amploare și mii de nave spațiale pe orbită, cred că ar fi avut și tehnologia de a scoate planeta din mizerie și poluare. Poate o să elaborez altădată subiectul acesta, dar tehnologia poate transforma planeta într-o utopie, de exemplu mutând toate fabricile poluante în spațiu, trimitând deșeurile în Soare șamd.

Încă n-am văzut Dune.

Mențiuni speciale: sunt două filme cu super-eroi. Teoretic SF, practic au genul lor separat, nu le-aș include la SF direct.

Man of Steel (2013, Netflix)

Singurul film cu super-eroi din listă este acesta, deși a fost plin de DC și Marvel în ultimii ani și sunt SF-uri și ele. Mie Man of Steel mi-a plăcut de la cap la coadă. Henri Cavill este excelent în rolul Superman. Generalul Zod este un personaj negativ lipsit de ciudățeniile uzuale ale altor eroi negative, la fel și femeia aceea de-l ajuta.

Acțiune multă, efecte speciale foarte bune, un final interesant pentru Superman, dar care mie mi s-a părut modern și făcut cum trebuie.

Logan (2017)

OK, al doilea film cu super-eroi. Acesta este mai liniștit, mai trist, mai distopic. Îți vezi eroii murind în bătrânețe și neputință. Asta l-a făcut remarcabil pentru mine.

Să fac un top și cu seriale, mă gândesc.