Ghost town Pipera ep 2, zona de dincolo de bulevard

V-a plăcut turul foto prin zona de birouri Pipera? A trezit nostalgia pentru vremurile când mergeați la birou pe acolo, era coadă la Stradale și oamenii zburdau pe pajiștea din Oregon Park?

Am dus-o pe Matilda la niște analize pe acolo și, cât o așteptam, am dat o tură și de partea cealaltă a Dimitrie Pompeiu, ca să văd cum arată și partea dinspre vest a bulevardului. Și arată la fel de rău. Clădiri moderne, cei mai mulți bani din București, dar aspect de sat.

În primul rând, tot plin de mașini parcate pe trotuar este și pe acea parte a străzii. Culmea, în acest timp parcările de suprafață ale clădirilor de birouri stau goale, că nu-i nimeni acolo. Paznicii nu te lasă însă să intri, că dacă vine dom’ director din work from home fix atunci, deși n-a venit de 2 luni la birou?

Trotuarele și scuarurile arată tot mai mult ca la sat, după cum vă spuneam.

Localuri goale, deși era în jurul orei de prânz. Am mâncat o dată și la Stradale de la parterul unei clădiri; aveau în total 16 clienți.

Era cald în ziua aceea, așa că burta se purta pe afară. Ca la sat, după cum vă spuneam, în polul economic și de afaceri al capitalei.

Aici ar încăpea o nouă clădire:

Un robot de tuns gazonul lucra de zor la această clădire. Mi s-a părut ironică imaginea. Oamenii lipseau aproape în totalitate din zonă, dar roboții lor muncesc în continuare. Mi-am adus aminte de acele filme sau jocuri SF precum Horizon Zero Dawn sau A.I. în care oamenii dispar, dar roboții nu.

Mai multe mașini care blochează trotuarele, unele dintre ele cu roțile desumflate:

Asta este o parcare organizată, cu plata. Praf, ciment spart, o clădire semi-abandonată în spatele ei, nici cel mai mic efort de a organiza ceva mai bun dincolo de minimul necesar pentru a lua niște bani.

Sigla aceasta Repsol pare rămasă aici din alte vremuri:

Zona unde întoarce tramvaiul mi se pare printre cele mai dezolante din București. Aici este cel mai mare contrast cu clădirile de sticlă din jur. Ghereta aceea albă este locul unde șoferii de tramvai ar trebui să meargă la toaletă și în pauză. Majoritatea își țin pauza tot în tramvaiul lor, că ce le-a pus STB-ul la dispoziție în stație este prea oribil.

Lângă bucla de tramvai se găsește acest bloc și atât de multe buruieni încât cred că se ascunde și Predatorul prin ele.

Acest monument cu scop necunoscut, probabil unul dintre picioarele podului lui Apolodor sau ceva, este lângă bloc. A rămas acolo, un obelisc al ruinelor.

Și imediat după acele buruieni vine Oregon Park, care mie mi se pare cel mai mișto complex de clădiri de birouri din București. Ajungi acolo pe un culoar făcut printre buruieni, protejat cu ziduri înalte din foi metalice, prin care mergi având senzația că dincolo de garduri “there be dragons”. Din când în când vezi câte un șobolan pe la baza gardurilor sau îți traversează calea câte o șopârlă.

Oregon Park, însă, arată la fel de bine ca întotdeauna. Gazon perfect, clădiri arătoase, stații de încărcare electrice. Pustiu și aici, vreo 15 oameni vizibili în total, când altădată era plin. Sunt două Stradale acolo, unul complet închis.

Aici la statuia voluntarului, în fața sediului Oracle, de obicei nu aveai loc să te așezi pe vreo bancă, fiind toate ocupate de oameni care fumau sau beau cafea sau, desigur, ambele (“dacă bei și nu fumezi, ești terminat”, cum zicea un om al străzii din cartier).

Mi s-a părut amuzant acest semn pe care scria cu litere mari “necomestibile”. Dădeau iama corporatiștii în acele plante sau cine le mânca?

Lângă Oregon Park, însă, se lucra de zor la finisajele unui bloc nou de locuințe, iar lângă acesta se ridica un altul. Sunt sigur că se vor găsi cumpărători chiar și acolo, la buruieni. Zona era bună pe vremea când se muncea la birou, dovadă că Cloud 9, vizavi de bulevard, s-a vândut rapid. Acum, însă…