Ungaria încearcă să rescrie istoria holocaustului, deși aceasta pare destul de clară

Am primit ieri SMS-ul de mai jos, în maghiară, de la un număr de telefon care mie nu-mi este cunoscut.

Înainte de a-i da block, l-am tradus de curiozitate cu Google Translate și zice cele de mai jos. Din ce-mi dau seama, este un fel de scuză de tipul “ziceți de holocaustul din Ungaria? Păi de ce nu se discută atunci și despre cel al indienilor, armenilor și altor popoare!”

Nice try, Orban! Un whataboutism clar, venit pe școala rusească de propagandă, ceea ce n-ar trebui să mire având în vedere apropierea dintre Orban și Rusia. Ironia maximă este să scrii despre cum ar fi “corect și uman” să zici și despre masacrele comise de alții, nu doar despre cele ale poporului tău.

Nu știu exact ce discuții au ungurii acum despre holocaust și de ce, dar istoria nu poate fi schimbată atât de ușor prin metoda sovietică de a șterge urmele și a lansa un alt adevăr în public, oricât și-ar dori ei să facă asta.

Maghiarii au omorât în jur de 500.000 de evrei în perioada nazismului. Ungaria are însă o istorie mult mai lungă în anti-semitism, de exemplu în 1882-1883 cetățenii maghiari i-au atacat pe cei evrei în peste 200 de orașe și sate. În 1883 s-a înființat Partidul Național Antisemit, iar în 1884 a intrat în parlament. Vă dați seama, să ai un partid întreg dedicat urii împotriva unei minorități? Mi se pare next level de tâmpenie.

Ulterior, sub conducerea lui Miklos Horhy, maghiarii au ucis mii de evrei. Chiar și înainte de invazia germană din 1944, statul maghiar a lansat peste 300 de legi și decrete anti-evreiești, că maghiarii au fost proactivi, făcând acestea fără să le fie cerute de către Germania nazistă.

Începând cu 1941, autoritățile maghiare au trecut la exterminarea sistematică a evreilor. Mii sau zeci de mii au fost deportați către lagărele germane de exterminare; unii au fost executați chiar pe teritoriul maghiar. Doar în perioada iulie-august 1941 au fost deportați peste 22.000 de evrei, spun sursele citate la final.

Nazi Germany’s chief deportation expert SS Lieutenant-Colonel Adolf Eichmann arrived in Budapest on March 19, 1944, together with the German troops who occupied Hungary unopposed. Although his mission was to deport nearly 800,000 Jews, from a territory of some 66,000 square miles, the staff that he brought with him consisted of only 20 officers and adjutants. The assistance of the Hungarian civil administration and law enforcement authorities was thus essential. Eichmann was surprised at how actively and enthusiastically Hungarian authorities collaborated to achieve what was clearly a common purpose, initiating many anti-Jewish measures on their own. As a result, Hungarian Jews were identified, plundered, ghettoized, deported, and murdered with a speed and efficiency virtually unparalleled in the history of the Holocaust.

Autoritățile maghiare au deportat 437.402 evrei maghiari în 147 de trenuri în 56 de zile, în perioada 15 mai – 9 iulie 1944. Cu excepția  a 15.000 dintre ei, destinația a fost Auschwitz-Birkenau. Au fost gazați la sosire.

În noiembrie 1944 a fost construit ghetoul din Budapesta, o zonă de 500 x 500 de metri în care au fost mutați cu forța peste 200.000 de evrei, dar mulți au fost apoi trimiși spre alte lagăre de concentrare. Cei 70.000 de evrei închiși la final în ghetoul din Budapesta nu primeau nimic. Nu intra mâncare, nu intra apă, nu ieșeau deșeuri, nici măcar cadavrele nu erau ridicate.

În perioada aceea, Ungaria era condusă de un partid super-extremist, Crucile cu Săgeți li s-a zis la noi.

The Arrow Cross repeatedly organized mass murders next to the Danube, shooting people in the head, with the bodies falling into the river. They would often tie Jewish couples to each other, shooting one of them in the head so that when they fell into the water, the second person would drown.

Poate vă amintiți de un articol foarte bun scris de Vlad Petreanu despre malul Dunării în Budapesta și monumentul de acolo, adică 60 de pantofi de fier fixați în piatră chiar la malul apei:

Peste 3.500 de oameni (bărbați, femei, copii) au fost uciși de milițiile naziste pe malul Dunării în cele câteva luni în care organizația Crucile cu Săgeți a deținut puterea în Ungaria, spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Victimele erau obligate să se dezbrace la piele și să se descalțe înainte de a fi împușcate în spate. Cadavrele cădeau în Dunăre, fiind astfel rezolvată problema eliminării acestora. Obiectele personale erau păstrate – fie pentru a fi vândute de ucigași, fie ca să le poarte chiar ei.

Cu alte cuvinte, viețile victimelor (și chiar și corpurile lor), valorau mai puțin decât pantofii pe care-i purtau.

[…]

În pantofii de fier de pe malul Dunării, oamenii pun flori sau bilețele în care scriu cuvinte frumoase, de dor, de respect.

Iar în pantofii de copii, știți ce pun?

Dulciuri.

Dulciuri, oameni buni, ca o rugăciune de iertare către copiii dezbrăcați la piele, împușcați în spate și aruncați în râu în numele unei ideologii a spaimelor și urii.

Acesta este riscul dezvoltării extremismului în orice secol, iar din păcate orice situația de criză este propice pentru dezvoltarea sa. Nu strică însă niciodată niște cunoștințe de istorie pentru a învăța din trecut ce ar trebui evitat în viitor.

Și da, a fost tragic și șocant și genocidul armenilor și al indienilor de pe ambele continente americane și al multor alte popoare, vezi acum chiar problema uigurilor din China sau genocidurile din Myanmar sau Darfur. Dar asta nu-l scuză pe al altora, indiferent de naționalitatea lor, nici nu-l face mai blând decât a fost de fapt și nici nu-l poate șterge din istorie.

surse: Despre Ungaria pe Muzeul Holocaustului, holocaustul în Ungaria, partidul Arrow Cross, Miklos Horthy.