State of nwradu – ediția de octombrie 2021

Oboseală multă este termenul potrivit pentru această lună.

Alice a împlinit vineri 4 săptămâni de la naștere, iar astăzi 4 săptămâni de când am adus-o acasă. În fiecare noapte, de 4 săptămâni încoace, mă trezesc de 2-3 ori ca să o schimb. Matilda de obicei rămâne în pat noaptea, la etapa asta, și i-o aduc înapoi schimbată pentru alăptare și adormire.

Se vede oboseala pe fețele noastre, dar cine n-a fost obosit cu un nou-născut în casă? Perioada aceasta însă m-a făcut să realizez două lucruri. Primul: cât de multe au făcut și părinții mei pentru mine. Al doilea: oamenii care au gemeni sunt eroi. Să ai dintr-o dată doi copii de îngrijit constant, care probabil nu se sincronizează cu somnul și masa – asta da #provocare! Bravo vouă că puteți!

Alice doarme câte 3 ore, apoi vrea mâncare și scutec nou. Îi dăm ce vrea. Primele două săptămâni au fost foarte bune, apoi au început colicile, care sunt cu dureri și țipete mai de durată. Este greu să vezi un copil de 3 kg și 50 cm țipând de durere fără să ai vreo soluție pentru asta, dar așa sunt copiii și nu poți face multe pentru a le ameliora colicile.

S-a născut cu 2,8 kg, a fost externată cu 2,65 kg, iar o lună mai târziu are 3,4 kg. A crescut 2 cm. Noi am slăbit, eu am ajuns la 89 kg fără vreun efort special, doar cu porții mai echilibrate și, probabil, trezit noaptea. Probabil că mai obosită decât noi este doar mașina de spălat rufe, care a funcționat aproape zilnic.

Simt că am intrat într-un ritm, însă. Spre bucuria mea, am avut timp și de blog, iar noua tabletă mă ajută. De câteva ori am făcut știrile zilei la 4 dimineața, după un pitstop de scutece (box box!), pentru că a devenit imposibil să mă trezesc înainte de ora 9. Ne aliniem și noi pe ciclurile lui Alice de somn. Uneori ea adoarme la 7 dimineața, eu zic că mai moțăi 30 de minute pentru că nu mă simt în stare să mă ridic din pat… și se face ora 10.  Tot simt însă că nu fac destule pentru a o ajuta pe Matilda, care abia are momente libere ziua. Comparativ cu câte are de făcut o mamă, eu am viață bună.

Alice a fost înmatriculată, este oficial cetățean în sectorul 1, că acolo s-a născut și acolo a fost luată în evidență. Simt o mică încântare când completez prin câte o fișă numele Alice Ecaterina Dumitru. Îmi vine să adaug “este un omuleț nou pe planeta aceasta, abia sosit, l-am făcut noi!”.

Mă enervează că este mai frig. Nu doar că voiam câteva zile cu soare în plus, să mai ieșim și noi cu căruciorul, dar eu sunt foarte friguros. Am scos plapuma de aproape 2 săptămâni. Ne încălzim cu aerul condiționat, merge bine pentru asta.

Ritmul despre care ziceam mai sus face ca toate zilele să fie la fel. Eat, pray, love, change diapers, sleep. Ar fi fost bune niște ruperi de ritm precum câte o plimbare prin parc, o ieșire la câte o cafenea neînghesuită șamd.

Mă tem mai tare de covid. Eu și Matilda suntem triplu-vaccinați (ea de astăzi), dar mă tem pentru Alice în special după ce-am văzut ce a pățit al lui Mariciu. Am început să evităm orice contact neesențial, dar apoi ajungi cu copilul la doctor pentru un consult periodic și vezi 20 de persoane în camera de așteptare. Ce să faci?

Ieri am așteptat 2 ore o ambulanță pentru tata, care avea dureri în piept și tensiune 20. După 2 ore l-am dus eu la spital. Nici nu pot să reproșez ceva ambulanței, sunt sigur că erau ocupați. M-am deprimat însă gândindu-mă că dacă nici pentru un posibil infarct nu poți spera la intervenție rapidă, ce fel de iarnă ne așteaptă?

(Voi reveni cu detalii pe tema asta)

Am observat că nu mai am răbdare pentru activități lungi. Nu-mi vine să mă mai uit la filme, de exemplu. Prefer seriale sau orice are caracter episodic. Ne-am uitat mai mult pe Youtube la podcasturi sau travel (descoperit Hai Hui în 2) decât la Netflix. Cred că de vină este și vremea aceasta gri și ploioasă.

Am făcut revizia de anul 4 la mașină. Nu-mi vine să cred că au trecut 4 ani de când am luat-o, de Black Friday. Sunt curios cât va fi noul RCA, la final de noiembrie.

Pisicile sunt bine. Cam stresate și suferă că nu mai pot sta călare pe noi la discreție, dar au învățat să se ignore reciproc cu copilul.