20 de ani de la 9/11 – iată niște articole bune de citit

20 de ani de la 9/11. Au trecut… rapid. Rapid este primul cuvânt care-mi vine în minte apropo de asta.

Știu că atentatele de la 11 septembrie par o problemă strict a americanilor, dar ele au schimbat întreaga planetă. Este de ajuns să vă uitați pe istoria ultimelor două decenii pentru asta. Războaiele din Afganistan și apoi Irak au avut implicații mari și ne-au schimbat inclusiv societatea noastră. Depinde cum socotiți lucrurile, dar minim prin cei 30 de militari români decedați în Afganistan și Irak (listă aici), primul în 2003, ultimul în 2019, iar la nivel macro prin faptul că am fost admiși apoi pe repede-înainte în NATO.

O mulțime de atentate teroriste au fost de asemenea legate de ambele războaie. 16 români au murit în preajma gării Atocha, în 2004, în Spania. Nu mai știu câți alții în anii recenți din cauza ISIS și a altor organizații teroriste.

20 de ani de la ziua care a început totul. Pentru mine este o amintire care probabil îmi va rămâne mereu în memorie pentru că, după cum am mai spus pe blog de câteva ori, acea zi m-a prins total întâmplător uitându-mă la știri, la Euronews și CNN, și am văzut live cum unul dintre turnurile WTC arde și cum un alt avion lovește al doilea turn. A fost șocant.

Mi s-au întipărit și mai bine în memorie după ce am vizitat Memorialul 9/11 din New York, construit pe locul și sub locul unde se înălțau turnurile gemene. Citiți articolul scris acum fix un an despre asta. Este una dintre cele mai șocante și extraordinare și diferite și emoționante și deschizătoare de minte experiențe pe care le-am avut vreodată. Aș vrea să pot uita acea vizită, pentru că unele detalii mi-au rămas prea bine în minte. Nu pot da delete. Nu pot decât să mă uit la cele văzute acolo (și mai ales auzite) din perspectiva optimistă, adică să fiu recunoscător că trăiesc într-o țară ce nu este direct în vizorul unor astfel de oameni.

Serios, go read it, o să aștept.

Câteva elemente mi-au rămas în minte, le văd și le aud ca și cum aș fi acolo. Fotografia unui pompier, roșu la față, surprins urcând în turnuri  undeva pe la etajul 36. Sub ea îi scrie numele și faptul că a fost ultima dată când a fost văzut în viață. Din fotografie pare mai tânăr decât eram eu pe acea vreme, privind acele momente la televizor și sunându-mi prietenii ca să le zic “băi, voi vedeți ce-i în SUA?”

Îmi aduc aminte și strigătele disperate, prinse pe înregistrările radioului poliției, când oamenii își căutau colegii în primele secunde după prăbușirea turnului de sud. Îmi aduc aminte și povestea unui ofițer din poliție care, găsind în turn niște civili pe care n-a putut să-i evacueze, a rămas alături de ei și a murit alături de ei. A vorbit între timp la telefon inclusiv cu soția sa, care l-a rugat să fugă din turnul, și i-a spus că nu poate face asta. “This is my job, this is who I am”.

Și-mi mai aduc aminte de pasagerul unui avion care, știind ce urmează, și-a sunat soția și i-a lăsat pe robotul telefonic un mesaj în care-i spune că urmează să moară, dar nu în acest cuvinte, și îi urează să aibă o viață plină și că “I’ll see you when you get there”.

Dacă vreți să citiți niște articole scrise în acest an, un punct de pornire poate fi cel din The Atlantic, despre greșelile făcute de SUA în war on terror. Atacuri directe asupra unor ținte, inutilitatea de la Guantanamo, programul de spionaj intern șamd. Cum spuneam, societățile au fost schimbate.

Alt articol este despre ziua de 10 septembrie 2001. Ce s-a întâmplat în ziua care a încheiat o eră. Apoi puteți vedea fotografiile emblematice ale zilei de 11 septembrie.

Este un articol despre un copil devenit emblematic în 2001, un copil de 8 ani prăbușit peste sicriul mamei sale și ce-a făcut în acești 20 de ani. Altul este despre posterele cu persoane dispărute din acea perioadă și cum arătau ele.

Marvel are o bandă desenată comemorativă de 20 de ani. Un tribut frumos făcut într-o singură propoziție. The Four Fives, apropo, se referă la o secvență de 4 x 5 bătăi de clopot care anunță că un pompier a căzut la datorie. Clopotul din banda desenată este cel de la biserica de pe Wall Street.

Clipul acesta este mai vechi, dar arată imagini filmate de diverși pe acolo:

Un alt articol vorbește despre doi oameni care s-au cunoscut atunci când avioanele lor au fost forțate la sol de închiderea spațiului aerian american. 38 de avioane au aterizat lângă un orășel mic din Canada.

Aici este povestea unui astronaut NASA care, în 2020, a luat cu el în spațiu niște obiecte și cenușa unei victime de la 9/11. Victima, un tânăr de 29 de ani, spera să fie astronaut, dar întrucât nu avea vedere perfectă a devenit inginer la Boeing. A murit la Pentagon, în avionul care s-a prăbușit acolo.

13.330 dintre membrii echipelor de intervenție de atunci sunt acum în evidență cu cancer. Acum doi ani erau vreo 9.500, că am intrat și pe statistici mai vechi. Și mii alții cu alte boli cauzate de munca la Ground Zero.

Un alt articol interesant este despre o femeie dintr-o altă fotografie emblematică de la 9/11. A supraviețuit deși era la etajul 87 în turnul de nord. Acum trei ani s-a întâlnit cu fotograful care i-a făcut acea fotografie în 2001, iar acesta i-a fotografiat și nunta din 2018. Uimitor ce conexiuni se stabilesc uneori între oameni.

Fotograful de mai sus are o serie întreagă de fotografii din NY 9/11.

Povestea unui bărbat care avea 23 de ani în 2001. A ieșit la timp din turnul de sud, iar trecutul pe lângă moarte l-a determinat să-și schimbe viața.

Nu mai am link, dar țin minte un articol citit acum câteva săptămâni. Spunea ceva de genul: 9/11, care a făcut aproape 3.000 de victime, a unit ca niciodată înainte națiunea americană. Acele vremuri au adus o solidaritate extremă, cu voluntariat, oameni ajutându-se între ei, sprijinindu-se indiferent de nevoi. 20 de ani mai târziu, societatea americană este mai destrămată ca oricând în fața unui virus care a făcut 675.000 de victime.

Mai sunt niște filme pe Netflix despre asta, World Trade Center și Zero Dark Thirty. Nu știu dacă Fahrenheit 9/11 este pe vreun serviciu de streaming, dar Michael Moore l-a dat pe YouTube chiar astăzi și-l puteți vedea acolo. Eu vreau să văd un film documentar numit chiar 9/11, cel al fraților Naudet, dar nu este disponibil public.

Asta vedeam seara de la fereastra hotelului: