State of nwradu, august 2021

Dacă vă întrebați ce fac în afara celor văzute pe blog, probabil că trăiesc una dintre cele mai aglomerate perioade de până acum.

De două săptămâni m-am apucat de recuperarea medicală pentru spate, ceva amânat de începerea pandemiei în 2020. Acum merg la Medicover și am făcut deja 6 ședințe, astăzi pe a 7-a. Sunt ore de 30 de minute în care fac diverse exerciții de stretching pe saltea (exerciții Williams, cred că le zice).

Ideea lor este să-mi întindă coloana ca să se distanțeze vertebrele și să intre la loc între ele… mațele ieșite de acolo, o să zic. M-am dus din 2 în 2 zile până acum, iar apoi le voi continua eu acasă.

Pe termen lung vreau să merg și la sală pentru înot și niște musculatură. Am amânat însă să cumpăr un nou abonament la World Class-ul ăsta de lângă mine pentru că nu cred că voi avea timp de asta în următoarele două luni.

(Vrea cineva mai multe detalii despre kinetoterapie și recuperare medicală la Medicover, ca să scriu ceva separat? Am văzut că vin mulți oameni pe acolo, de la hernii de spate până la luxații de cot sau pentru a corecta diverse probleme apărute din munca de birou sau accidente de diverse tipuri.)

Matilda mai are cam 7 săptămâni până la momentul prognozat pentru naștere (1 octombrie), dar de fapt copilul poate apărea cam oricând începând cu săptămână 2 din septembrie. Așa că am început oficial pregătirile, care sunt variate.

O parte din pregătiri sunt niște cursuri care se fac online. Am cumpărat acces la unul de pe bebebunvenit.ro, care include 25 de ore de clipuri video. Este interesant, dar prea lung uneori și fără ilustrații sau bullet points care să-l facă mai ușor de reținut. Mai intrăm și la unul ținut prin MS Teams de cei de la Maternitatea Regina Maria, bun și acela, dar scurt.

Am aflat însă tot felul de lucruri pe care nu le știam, având experiență limitată cu bebeluși (adică mă feream de ei ca dracul de tămâie, ca să nu-i scap sau ceva). De exemplu, habar nu aveam că vin de la maternitate cu buricul pe afară, prins cu o clemă, și acesta cade singur după vreo săptămână. Nu știam nici că li se descuamează pielea, aveam vagi idei despre icter, colici șamd, ba chiar presupuneam că un copil mănâncă și apoi doarme câteva ore, timp în care tu mai te odihnești și faci una alta.

Țeapă! Am aflat toate detaliile. E de rău, avem noroc dacă vom apuca să mai dormim și noi. Probabil în realitate va fi și mai obositor decât mă aștept, eu fiind genul care devine cam grumpy dacă nu doarme bine noaptea. Va fi interesant de văzut cum ne vom descurca, asta e tot ce pot zice momentan.

Am aflat și mai multe decât voiam vreodată să știu despre angorjare, ragade, epiziotomie, epidurale, SID, naturală vs cezariană și altele (do not Google this!). Ar trebui inventată o metodă prin care să uiți astea, după câțiva ani, că nu-i ceva ce vreau să știu pe termen lung.

Avem însă de renovat o cameră, că sunt diverse schimbări de făcut prin casă. Așa că ieri am demontat un dulap și o comodă din ceea ce este biroul meu. Vom pune un alt dulap, un Pax de la IKEA cu adâncime 36 cm, ce va fi ascuns de fapt după o ușă, și o altă comodă care să se potrivească cu el.

Mi-a părut rău de mobila mea. O am de mult, dar era în stare impecabilă. Am luat-o de la Adorama și s-a dovedit în timp a fi de calitate excelentă. Dar asta este, uneori renunți și la lucrurile încă bune atunci când ți se schimbă nevoile.

Zilele acestea am scos tot ce aveam deci prin această mobilă (aparatul foto vechi, tot felul de electronice, mici chestii primite de-a lungul timpului, scule, tastatura video etc) și acum toate sunt în mijlocul sufrageriei, sortate pe “le păstrez” și “poate le vindem pe OLX”. Aici cred că se va ocupa Matilda, eu nu sunt pregătit sufletește pentru “nu vrei la schimb o ceafă de porc și niște polițe metalice?”. Am aruncat și multe lucruri inutile, pentru că eram (sunt!) semi-hoarder.

Am comandat deja mobila nouă de la IKEA, piesele vor fi livrate joi seara și vineri. Nu mi-e clar de ce în două transporturi, dar livrarea IKEA a fost mereu misterioasă în astfel de moduri. Apoi va urma o etapă de dezasamblare totală a camerei, spălarea lavabilei (care-i albastră) sau revopsire și marele avânt muncitoresc de asamblare a mobilei noi.

Zilele trecute am mai cumpărat și două camere video Tapo C210 pentru un total de 5 bucăți. Dacă tot scot rotopercutantul din cutie, atunci le voi fixa și pe acestea permanent în tavan. Mai punem într-o cameră draperii prin care nu trece lumina și pentru asta voi instala o șină pe tavan. Acum avem o galerie clasică pe perete, dar noua soluție va masca mai bine aparatul de aer condiționat și cablul său electric.

Mai am de montat și în balcon o galerie cu perdea pentru geamul lateral. Aia e pentru noi, nu pentru copil, ca să ne facem peșteră fără lumină. Pentru copil am pus un bec Hue în dormitor, ca să îl pot regla la intensitate mică și lumină roșie pentru a-l verifica atunci când doarme, dar despre asta este posibil să fi citit sau nu deja în alt articol, depinde când îl public.

Am mai cumpărat până acum pentru copil un sterilizator de biberoane, că era ofertă. Am măsurat liftul și apoi am măsurat cărucioare și nu-s așa multe care să încapă într-un lift de 60 cm deschidere, dar sunt totuși suficiente. Ne-a plăcut un model Cybex foarte ușor, ceea ce cred că va conta mult pe termen lung.

Încă nu l-am cumpărat, așteptăm un târg numit Baby Boom Show care ar trebui să înceapă pe 2 septembrie la Romexpo, că poate vor fi extra-reduceri. Dacă nu, asta e, e un magazin numit ErFi aici lângă noi.

Ne-am mai uitat și de pat, care-i al doilea element principal de care vom avea nevoie. Cred că vom folosi două paturi, de fapt. Unul pus permanent pe poziție, din lemn, altul rabatabil de voiaj și poate mai ținem fetiță în el prin alte camere ale vastului nostru palat. Eu așa îmi închipui că vom face. Luăm din alea ieftine oricum, în caz că nu se întâmplă astfel lucrurile.

Am pus deja la încărcat EasyDrill-ul de la Bosch, ăla de apare mereu pe la Black Friday-uri, ca să fiu maestrul asamblator în perioada următoare. Ciocanul rotopercutant Makita este pe poziție, diblurile sunt deja cumpărate.

Zilele trecute, după o recuperare medicală, am scăpat la Dedemanul din apropierea spitalului. Am intrat două două lucruri, o rolă de autocolant și roți pentru o comodă căreia vreau să-i pun roți mai mari. Am ieșit cu zeci de repere cumpărate pentru că de asta nu este bine să fiu lăsat singur la astfel de magazine.

N-am luat coș la intrare. După o vreme aveam vreo 4 roți și câteva punguțe în mâini și-mi cam cădeau, așa că am scos din gunoiul de acolo o cutie de carton în care să le pun. Gunoi e mult zis, cutiile din care pun angajații marfa la raft sunt apoi aruncate într-un teanc, tot la raft, până ce acel teanc este dus în spatele clădirii și împușcat sau ceva. Și am luat o cutiuță mică, ceva de șuruburi, în care să țin ce cumpărasem eu.

După câteva minute de vizită la alte rafturi, am mai scos din teanc încă o cutie, apoi o pungă de plastic de la cântărire șuruburi, apoi o cutie mult mai mare, de am ajuns la casă cu una de 40 x 40 cm plină de produse și alte cutii goale. Mi-am luat inclusiv o perie de montat în bormașină cu care vreau să spăl gresia din baie printre rosturi. Ca să fiu sigur că merge treaba, am luat de fapt trei perii diferite, una textilă, una burete (care cică polișează și mașini) și alta din ceva mai dur. Pentru prima oară în multe luni, am simțit că am făcut shopping!

Școala spatelui, cursuri de crescut copilul, mobilă prin casă. Ce-am mai făcut? Păi o mai duc pe Matilda la diverse consultații și din astea. În altă zi am fost la cimitir, unde-i înmormântată bunică-mea, care-i o experiență în sine pentru că administrație cimitirelor a rămas blocată în anii 1950.

În curând vom fi nași la un botez, așa că ne-am mai uitat și de trusou și lumânare și ce mai trebuie luat pentru botez, plus că eu m-am tot gândit la un nume de pus copilului respectiv. Probabil Radu, e un nume minunat, internațional și ușor de pronunțat în orice limbă. În paralel ne gândim la nume și pentru fetița noastră, că încă n-am bătut în cuie acest aspect.

A trebuit să exersăm ținutul în brațe al unui bebeluș, că cică asta fac nașii la botez, pe lângă lepădatul multiplu de Satană. Nu pot să zic că am trecut de nivelul beginner, dar sperăm că ne descurcăm în acea sfântă oră! Apoi petrecem!

Printre picături mai scriu și pe blog și mai fac câte un clip video. Din când în când mai joc Flight Simulator, dar norocul meu este că un update de pe la început de august l-a stricat atât de tare cu niște buguri nasoale (de exemplu turnul de control crede că ești la altă altitudine decât cea reală, cu diferențe mari, pentru că s-a bulit ceva pe la formula de calcul folosită de AI) încât mi-a trecut cheful. Pe 7 septembrie apare alt update care le va mai rezolva, dar nu e niciodată o garanție că totul va fi bine.

Mi-am construit PC-ul ăla mișto. Culmea este că am luat și un monitor nou, de 165 Hz, și de o lună stau cu el în cutie pentru că am amânat instalarea lui până după toate aceste mișcări strategice prin cameră. Mă cam enervează asta.

Mă enervează și că am ratat niște filme la cinematograf, precum Black Widow și Jungle Cruise. N-am timp să ajung la ele. Mi-am dat seama recent cu Matilda că probabil nu vom mai merge la cinematograf câteva luni după nașterea fetiței. Double bummer.

Chiar sunt curios cum vor fi primele săptămâni cu copil. Înțeleg că programul uzual este “mănâncă timp de o oră, apoi doarme o oră”, pe repeat zi și noapte. Sper ca Matilda să mai găsească puterea să și gătească și să spele și ce mai făcea în rest prin casă, că doar ne-am promis amândoi că nu vom lăsa copilul să ne modifice radical viața.