Telefoanele mid-range sunt tot mai bune. Cine cumpără flagship-uri?

Mă gândeam la următoarea chestiune: începând de acum vreo doi ani, telefoanele mid-range au devenit foarte bune. Primul văzut de mine de acest tip a fost Redmi Note 8 Pro, care parcă era 1.500 de lei, iar în 2020 trendul a devenit clar.

Toate cele văzute în anul acesta (Samsung A52, Redmi Note 10 Pro, Realme 8 5G, Vivo V21, OnePlus Nord 2) mi s-au părut excelente, în special dacă auzi că se învârt pe la 1.500-2.000 de lei. Mid-range-urile acum câțiva ani însemnau ecrane fără zvâc, procesoare care abia mișcau interfața Android, camere foto slabe, buguri și agățări software. Cele din prezent sunt subțiri, bine construite, cu hardware foarte bun (pentru că acesta a avansat mai rapid decât i-o cere software-ul disponibil), cu camere foto care pentru 80% dintre oameni sunt foarte bune. Și atunci de ce să mai cumperi un flagship care costă dublu?

Zona foto rămâne una unde diferența față de un flagship este sesizabilă, dar de obicei doar în condiții speciale. Diferențele apar pe Night Mode și de obicei pe camerele ultra-wide sau zoom, nu pe cea principală. Sau diferențele sunt sesizabile când pui una lângă alta două fotografii făcute în același loc și atunci observi niște detalii în plus sau poate un bokeh mai plăcut difuzat.

Astfel de lucruri contează însă pentru prea puțini. Generației “snapchat” și “instastory” nu-i pasă de astfel de lucruri, nici oricărui alt om care de obicei se uită la fotografii doar pe ecranul telefonului. Jocurile? Încep să meargă bine pe tot mai multe telefoane, iar unele mai subțirele chiar zburdă pe orice. Autonomie? 5G dual-sim? Senzor de amprentă în ecran? Sunt acolo!

Așa că cine își mai cumpără un flagship care costă 4.000 de lei sau mai mult la lansare?

Am identificat câteva posibilități.

1. Sunt oamenii care preferă cel mai performant telefon, chiar dacă diferență față de mid-range-uri este mult mai mică decât era acum 3-4 ani, și plătesc mult în plus pentru această diferență. Aceștia sunt mai rari, de fapt, că presupune o înțelegere a hardware-ului și diferențelor uneori mici sau “de nișă”. Aici mă plasez și eu momentan.

2. Oamenii pentru care telefonul are legătură cu imaginea în societate, trebuie să fie văzuți cu unul de top. Înțeleg motivele lor, dar nu înțeleg cine sunt ceilalți oameni, cei care observă ce telefoane au cei din jurul lor și îi evaluează în funcție de asta. Îi mai pasă cuiva de telefonul altuia? Probabil că da, dar nu în bula mea.

Probabil și că singurele telefoane care se califică aici sunt cele iPhone și asta doar dacă ai cel mai nou iPhone în prima lună după lansare, că după jumătate de an nu văd de ce-ar mai fi mare scofală. N-am auzit pe nimeni niciodată fiind impresionat că altcineva are cel mai nou Samsung sau Xiaomi, de exemplu, chit că-l ai a doua zi după lansare. Mai mult, cam orice telefon mobil este de fapt accesibil majorității celor care și-l doresc prin tot felul de programe de tipul “24 de rate fără dobândă” sau “12 rate fără dobândă direct la POS cu cardul de credit”.

3. Oamenii care-l cumpără pe firmă. Mai deduci niște cheltuieli și te bucuri de un produs superior. Mai mult, dacă ai vreo firmă de minim 5 persoane și te duci cu abonamentele la un operator telecom, bugetul pe care ți-l dă pentru telefoane îți permite lejer să iei câteva flagship-uri, care ajung și la jumătate de preț în astfel de situații.

Nu se insistă pe acest aspect, dar multe telefoane au un preț de listă mare pentru ca operatorii să aibă de unde da discount serios și deci clientului să i se pară că face o afacere excelentă. Asta nu-i rea ca tactică, dar sucks to be you când nu iei telefonul de la operator.

4. Oamenii care vor diverse avantaje ce vin doar cu un flagship. Un avantaj ar putea fi un service rapid sau vreun program de înlocuire telefon.

Alt avantaj mare ar putea fi în update-uri de Android în următorii 3-4 ani. Samsung a anunțat încă de anul trecut că toate telefoanele lor din 2019 încoace din serii mai șmechere vor beneficia de 3 ani de update-uri de Android și 4 ani de update-uri de securitate. OnePlus a anunțat recent același lucru pentru anumite modele. Oppo și Vivo au anunțat aceeași perioadă, la fel și Nokia. LG a anunțat că va oferi 8 ani de update-uri de sistem de operare pe viitoarele modele!

Acest întreg articol a fost inspirat, de altfel, de știrea că noul Sony Xperia 1 III va primi un singur update major de Android și doi ani de update-uri de securitate. Este un telefon de 1.300 de euro. Sigur că este timp ca Sony să se sucească în această decizie în viitor, dar știrea în sine m-a făcut să mă gândesc din ce motive ai mai cumpăra un flagship acum și ce primești în schimb.

Nu știu exact care-i motivul acestor perioade de tipul 3+4 ani anunțate recent de majoritatea producătorilor. Poate că decizia Samsung a speriat concurența. Poate că Google le-a zis partenerilor să-și bage mințile în cap, având în vedere că Apple oferă update-uri de iOS chiar și pe modele vechi de 5 ani, ceea ce le oferă o valoare de revânzare foarte mare în piață și îi face pe oameni fideli brandului.

Chiar și așa, la fel cum hardware-ul puternic și modulele foto performante au trecut dinspre flagship-uri spre mid-range-uri, la fel se va întâmplă și cu perioada de suport software.

Cred că întreaga piață trebuie să se reorganizeze printr-o scădere semnificativă a prețurilor. Este tot mai greu de justificat un preț de 4.000 de lei când telefoanele de 2.000 de lei sunt foarte bune. Există categoria “oameni cărora nu le pasă de preț”, dar nu cred că-i suficient de mare pentru a încuraja și R&D-ul noilor tehnologii.

Până și Apple s-a adaptat acestei noi piețe. Apple oferă în prezent telefoane la 400, 500, 600, 700 dolari și în continuare tot așa.

Cu atât mai bizar este trendul de a scoate telefoane ultra-high-end, tot felul de ediții super-speciale precum sunt Huawei P40 Pro Plus sau Xiaomi Mi 11 Ultra. Aia da nișă!