China interzice copiilor să se joace online mai mult de 3 ore pe săptămână

Mă amuză știrea că autoritățile chineze interzic copiilor să se joace online mai mult de 3 ore pe săptămână. Și nu oricum, ci mai exact au voie între orele 20 și 21 în zilele de vineri, sâmbătă și duminică.

Bine ați venit în dictatură, acestea sunt avantajele ei! Îți spune statul cât timp ai voie să faci piu-piu pe telefonul mobil sau pe consolă. Te joci prea mult copile, ia treci la lecții, că apoi cineva trebuie să și muncească!

Regula este extrem de ușor de aplicat în China. Ești producător de jocuri și vrei să vinzi pe piața noastră? Atunci permiți accesul conturilor sub 18 ani doar între orele 20 și 21. Și cum toate jocurile de acum necesită cont, iar în China cont cu nume real și alte date personale de identificare, problema este rezolvată.

Știu că regula asta ar putea fi pe placul multor oameni de aici care cred că tinerii stau prea mult cu ochii în telefon, dar acești oameni uită că omenirea a luptat zeci de ani pentru ca libertatea copiilor de a se juca sub ce formă vor ei. De a fi copii.

Copiii făceau muncă grea chiar și la începutul secolului 20. Citeam pe Wikipedia că, în Marea Britanie, o lege din 1856 interzisese o limită de maxim 12 ore/zi, 60 de ore pe săptămână, pentru copiii de vârsta 9-16 ani. În 1901, limita a crescut la 12 ani. Și nu împachetau cutii, ci se muncea inclusiv în fabrici și mine. Un secol mai târziu, noi am crescut într-o lume total diferită în care, la 10 ani, puteai fi copil în continuare, interesat de minge, bicicletă și Quake.

Treaba nu-i de fapt rezolvată nici astăzi. În țările sărace, copiii muncesc de la vârste fragede, de exemplu în minele de cobalt.

Dar ce uită toți bătrânii care spun “prea multe ore cu ochii în calculator” este că joaca asta poate duce la lucruri foarte bune. Sigur că o parte dintre copii doar vor pierde vremea așa și nu vor câștiga nimic din treaba asta. Dar o parte vor dori să știe ce este în spatele jocului și vor învăța mai multe despre hardware și software, vor face programare și, dacă le place, vor lucra într-unul dintre cele mai bine plătite domenii acum și din viitor.

Mai mult, se pare că unul dintre motivele pentru care SUA este mult în fața altor state în ceea ce privește industria de gaming, Internet, start-ups, online services și alte asemenea este expunerea timpurie a copiilor la calculatoare. Unii circulă pe aici mesaje lacrimogene despre ce generație mișto a fost cea care s-a jucat improvizând puști și țevi de plastic și gloanțe din hârtii răsucite în formă de cornet sau praștii din sârmă tăiată sau mingi din bidoane de plastic. În același timp, americanii și japonezii aveau IBM PC și Atari și Nintendo, iar unii dintre ei au mers mai departe și au fondat Microsoft, Facebook, Amazon și câte alte companii.

Astăzi doar industria de gaming este evaluată la 150 de miliarde de dolari anual. Cea de software general… nu știu, dar probabil trece de câteva mii de miliarde de dolari. În România industria de software a crescut mult, dar cu toate acestea este dominată de outsourcing de software destul de mărunt. Poate singura companie românească ce schimbă cu adevărat ceva în lume a fost înființată în 2005 de un român plecat din Microsoft, probabil sesizând o oportunitate de afaceri, și a devenit cu adevărat cunoscută abia în ultimii 5 ani.

Așa că statul chinez, de fapt, își pune singur niște piedici într-o dezvoltare viitoare. Nu că mi-ar păsa prea tare de asta, fiecare pasăre pe limba ei piere, cum se zice, iar limba poate fi și mandarină. Mă gândeam însă că astfel de măsuri nu vor fi niciodată aplicate în vreo țară, nu ca politică de stat, pentru că nu este deloc în interesul acelui stat. Până la urmă, cine vrea să piară timpul îl va pierde oricum, cu ochii în ecran sau în altceva.