Creta: despre închiriat mașina și ce-i de vizitat prin insulă

Dacă mergeți în Creta și vreți să vizitați insula, va trebui să închiriați o mașină. Distanțele sunt mari, transportul în comun este slab și fără o mașină nu veți putea ajunge la anumite plaje celebre și nici să opriți în câteva localități pitorești. Așa că iată un mic ghid.

Cretanii sunt foarte relaxați când e vorba de închiriat mașini. Se uită să aveți permis și puteți plăti cash, nu-i nevoie de vreun card. Cele mai bune prețuri le găsiți la diverse firme mici de închiriere, nu prin hoteluri sau lanțurile clasice.

Prețurile încep de la 35 de euro/zi, cu care puteți lua un Fiat Panda sau altceva de acest tip. Am stat bine patru persoane într-un panda. Este genul de mașină tipică pentru Creta, cel mai mult pe șosele veți vedea mașini din acest segment și chiar mai mici, precum Toyota Aygo.

Fiat Panda e bun câtă vreme nu vreți și portbagaj mare sau să urcați în forță pe serpentine. Creta are munți înalți, sunt și drumuri stil Transfăgărășan (dacă o luați pe acolo), iar o astfel de mașină se va chinui pe ele sau va depăși cu greu vreun camion, dar vă duce de la A la B fără probleme.

La capătul opus se află VW T-Roc Cabrio automat, care costa 220 de euro/zi. Mașina asta este overkill pentru că nu prea aveți nevoie de garda ei mai înaltă la sol. Creta are drumuri bune, chiar și dacă vreți să treceți munții veți găsi asfalt de calitate.

Dacă vreți totuși decapotabilă, o variantă mai bună este Audi A3 Cabrio automat la 180 euro/zi. Încap bine patru persoane, iar mașina este foarte sprintenă pentru această insulă, depășești ușor de câte ori este nevoie, trage la deal fără nici o problemă șamd. A3 Cabrio este rege într-o țară de Toyota Aygo și Fiat Panda.

Noi am închiriat două zile un Audi A3 și încă o zi un Fiat Panda (pentru că taxi-ul până în Heraklion și înapoi ne costa dublu decât mașina pentru o zi). Mi-a plăcut Audi-ul, bineînțeles. Sprinten, stătea foarte bine pe șosea, direcție precisă, suspensie confortabilă, dar nu prea moale. Nu avea deloc dotări suplimentare, doar aer-condiționat și radio-cd, dar venisem noi pregătiți cu suport de telefon și încărcător.

Drumurile sunt bune. De la est la vest se află un fel de drum expres cu aspect de autostradă în unele locuri. Din când în când urci dealuri/munți și mai dai și de serpentine, dar în general se circulă bine. Au o bandă normală și una de urgență; obiceiul locului este ca mașinile mai lente să se retragă pe cea de urgență ca să poată fi depășite ușor. De obicei recunoști ușor turiștii cu mașini închiriate: nu prea se prind de această manevră.

Dacă vreți să mergeți de la nord la sud, de exemplu spre defileul Imbros, aveți de trecut niște munți înalți (cred că au 22 de vârfuri de peste 2000 de metri sau așa ceva pe insulă) pe drumuri cu multe serpentine și urcări destul de dure. Asfaltul este în general bun. Mie mi-a făcut plăcere o astfel de călătorie, în special că pe serpentine poți decapota mașina (la peste 50 km/h devine deranjant pentru persoanele de pe locurile din spate) și sunt peisaje frumoase. Sunt locuri unde mergi pe curbe la înălțime și jos vezi marea. Se termină curbele și coborârea și ai ajuns pe o plajă.

În două zile cu mașina faci cam jumătate de insulă, cu câteva popasuri și stat la plaje mișto. În altă zi te poți învârti prin Heraklion și palatul regelui Minos. Mai mult de atât mi se pare că stai prea mult timp pe drumuri. Noi stăteam pe lângă Heraklion, așa că n-am ajuns în Chania și zona vestică; rămâne pentru alt sejur, cu zbor și cazare direct acolo.

Atenție la radare fixe. Poliție n-am văzut, dar au multe speedcams, de obicei semnalizate cu panou. Omul care ne-a închiriat mașina a zis pe ton imperativ “please watch out for radar”, dar doar în treacăt “don’t drink alcohol”, dând din cap în sensul de “încearcă și tu”.

DE VIZITAT PRIN CRETA

RETHYMNON

Între Chania și Heraklion, cam la 70 de km distanță de fiecare. Este o stațiune foarte mișto, cu aspect îngrijit. Mie mi-a plăcut o promenadă lungă cu palmieri și terase variate, iar pe străzile paralele din spatele lor sunt zeci de magazine de diverse tipuri, așa ca într-o stațiune.

M-aș vedea revenind aici pentru 2-3 zile, mi-a adus aminte chiar de St Tropez deși ca prețuri nu este mai scumpă decât restul Cretei. Înghețată foarte bună în localul de aici. Mai au pe acolo o fortăreață venețiană și alte obiective turistice de văzut.

HERAKLION

Mie nu mi-a plăcut foarte mult pentru că-i oraș cu port și aeroport și pare prea mare din astfel de motive. Totuși, centrul vechi este pitoresc, multe străduțe liniștite cu suficiente localuri încât să bei sau mănânci în fiecare zi în altul mișto, vreo două catedrale frumoase, o logie venețiană șamd. Nu m-aș caza în oraș, totuși.

Muzeul de arheologie este de vizitat. Civilizația minoană, prima civilizație avansată a Europei înainte de a dispărea din motive încă nu clar elucidate pe la 1400 îen, a lăsat în urmă o mulțime de artefacte expuse acolo, plus că aflați mai bine istoria insulei în toate perioadele ei, că apoi au venit grecii, romanii, venețienii și naziștii. Muzeul este mare și bine făcut, arată mai bine decât muzeele de la noi.

PALATUL KNOSSOS

Este lângă Heraklion la vreo 5 km. Există un autobuz care duce acolo din centrul orașului pentru 2 euro, dacă nu veniți cu vreo mașină.

Mie nu mi-a plăcut nici acesta. Multe pietre. “Aici era poarta de intrare, dar acum au rămas doar aceste pietre pe sol”. Este cam ca la Ulpia Traiana Sarmizegetusa sau la Histria, dacă le-ați vizitat. Am dat o tură, am văzut unde trăiau minoanii, dar nu pleci de acolo ca după vreo experiență de neuitat.

Costă 20 de euro un bilet combinat palat plus muzeu de arheologie. Acesta merită ca preț dacă vă plac astfel de lucruri.

AGIOS NIKOLAOS

Spre est, pe drumul spre Plaja Vai, puteți opri pentru vreo oră și în acest orășel. Agios Nikolaos are o zonă pitorească, portul de bărci este un golfuleț în centrul orașului și îl puteți înconjura de la înălțime pentru niște ocazii foto plăcute și o cafea cu priveliște.

De acolo am mers vreo 10 minute cu mașina până la Cretan Olive Oil Farm. Voiam să văd cum se face uleiul de măsline și am văzut aici. Vă arată acolo mai multe soiuri de măsline, cum se culeg, cum se storc șamd. Tot acolo mai poți vedea multe altele legate de agricultură: plante precum busuioc sau oregano, stupi, citrice, avocado; au chiar și un atelier de olărit. E genul de loc bun pentru copii, că văd totul într-un singur loc.

Or fi și altele mai bune, desigur, dar procesul de producție este similar. Sunt mulți producători de ulei de măsline în Creta ce acceptă vizitatori.

Apropo, vinurile cretane sunt excelente, am băut foarte bine în insulă. Se pot vizita și crame locale, desigur, dar eu n-am făcut-o pentru că am fost în România în Drumul Vinului și am mai vizitat de încă 2-3 ori alte crame și am mai vizitat și prin alte țări și toate arată la fel. Am băut însă din plin. Hotelul în care am stat avea un wine bar cu vreo 30 de feluri de vin cretan.

PLAJA VAI

Creta are niște păduri de palmieri și una dintre ele este aici, pe plaja Vai, care pe coasta estică a insulei. Drumul până acolo este bun, dar la un moment dat treceți și munții cu curbele de rigoare.

La Plaja Vai există o parcare foarte mare, restaurant, cafenea, bar, plus zonă cu șezlonguri și umbrele, dacă vreți. Apa este tot cu pietre, genul șlefuit, așa că vă recomand și acolo pantofi de plajă. Acolo mi s-a sinucis GoPro-ul. Dacă aveți chef de o drumeție de vreo 10 minute, pe scările ce urcă dealul de lângă plajă puteți ajunge la o plajă de nudiști (sunt mai multe pe insulă, google this dacă vă interesează).

Mie mi-a plăcut la Vai, mi-a adus aminte de Mauritius cu palmierii săi. Mi-am făcut poze de piți acolo.

Pe acestea le-am văzut. Mai aveam și alte locuri frumoase pe listă, dar le-am lăsat pe data viitoare:

• Chania – probabil aici e chiar de stat. Plajele din zona vestică au mai mult nisip în apă decât cele din est, care sunt mai pietroase (dar unele bune pentru snorkeling din acest motiv). Am înțeles că orașul are aspect de stațiune grecească și nu-i la fel de mare ca Heraklion, chiar dacă are aeroport propriu și curse direct spre România de pe el. Este un deal lângă oraș cu câteva localuri cu priveliște; poate vreți să mâncați o caracatiță în timp ce priviți apusul peste Chania.
• Plaja Elafonissi – poate cea mai frumoasă plajă din Creta, că e cu nisip pe mal și în apă. Marea este bleu ca de wallpaper, apa e mică, de obicei este și aglomerat. Este în colțul de sud-vest al insulei, mult prea departe de zona Heraklion ca să merite vreo 2-3 ore dus și încă atât întors. E concediu, nu șoferie. Dacă stați în Chania, însă, mergeți acolo.
• Plaja Balos – în nord-vest, deasupra Chaniei. Seamănă cu Elafonissi, este o lagună cu apă frumoasă și nisip fin.
• Imbros Gorge – defileul acesta este pentru cei ce vor drumeții. Sunt multe văi și defileuri pitorești în Creta, dar cred că de obicei oamenii nu vin cu încălțăminte adecvată într-un concediu “la mare” și nici n-au chef de mers pe 30 de grade.
• Muzee militare, buncăre, câmpuri de bătălie – Creta a fost scena unor lupte de amploare în WW2. Inclusiv trupe din Australia și Noua Zeelandă au luptat acolo.
• Mai este și un vârf de munte unde legenda zice că s-a născut Zeus. Mie mi se pare tourist trap și nu l-am luat în considerare.

Niște clipuri de informare: