Despre teama că văd vecinii ce faci în casă, nuditate și stres

La discuție despre blocurile de sticlă din Floreasca mă așteptam la clasicele comentarii despre prețul imobiliarelor și cum doar pițipoancele ar trăi acolo, dar nu mă așteptam să aud că unii oameni se tem că ar putea fi văzuți de vecini pentru că ferestrele sunt prea mari.

În particular pentru acel bloc este chiar ciudată o astfel de opinie, că vorbim de apartamente la etajul 10 într-o zonă fără alte blocuri înalte în jur. Cine te vede? Oamenii din Asmita cu teleobiectiv de 1000 mm?

Nu este însă prima oară când aud astfel de opinii. Sunt mulți oameni care se tem că îi pot vedea vecinii în casă atunci când gătesc, se uită la televizor, ies din duș sau —doamne ferește și apără!— fac sex. Și mereu m-au mirat și n-am înțeles această frică de vecini.

Îmi vine mereu să-i întreb pe acești oameni “dar cine ești, un Smiley sau Antonia, de stau paparazi în fața apartamentului să te dea la ziar pentru că ai apărut la fereastră și erai îmbrăcat doar în chiloți?”. Pentru că am senzația că marea majoritate a oamenilor nu sunt Smiley sau Antonia, dar tot se tem că cineva îi observă și îi dă la ziar sau măcar râde de ei și de fundul lor.

M-a întrebat cineva în comentarii de ce nu ies atunci dezbrăcat pe stradă. Ah, fix aici este esența lucrurilor. Strada este un loc public, acolo sunt alte reguli, ești în mijlocul oamenilor. Să stau însă în propria mea casă stresat de gândul că mă văd vecinii când pun sare în mâncare? Este de neconceput să-mi modific eu comportamentul în propria casă din cauza unor astfel de frici.

Să-mi pun singur limite, să am grijă ca draperiile să fie trase și jaluzelele lăsate pentru ca nu cumva vreun vecin să vadă că în seara aceasta beau vin, nu bere, în timp ce mă uit la Netflix? De neconceput! Serios!

Nu mă înțelegeți greșit, nu stau dezbrăcat nici în casă. Nu mi se par practic, ba chiar poate fi dureros în multe situații. Știu însă oameni care o fac. N-am nici o opinie despre asta. Iar dacă sunt gol pușcă pentru că tocmai am ieșit din duș și trebuie să ies în balcon ca să iau de pe sârmă vreun tricou, atunci o să ies gol pușcă. Sunt la mine în casă și nu-mi pasă cine mă vede că fac asta. Nu mă pregătesc special ca să ies pe propriul meu balcon, de teama unei babe de vizavi.

Sunt conștient că n-am ceva de ascuns. Ce-ar putea vedea vecinii? Că tocmai am făcut pui în tigaie? Și ei fac, nu le pasă. Că n-am corp de fotomodel, dar nici nu sunt obez? Și ei sunt de toate tipurile, iar anxietatea că ar putea râde cineva de mine mi-a dispărut de mult. Că îmi dau jos pantalonii și sunt gol 3 secunde înainte să trag blugii pe mine și să plec afară? La fel procedează și ei. Că din când în când îi dau o palmă peste fund soției sau fac gesturi obscene și ea dă ochii peste cap la imaturitatea lor? Sper că o astfel de relație au și ei. Că din când în când fac sex? Și ei fac sex!

(Nu mă înțelegeți greșit nici aici, nu fac sex în dreptul ferestrei. Zic doar că nu mi-ar păsa dacă vecinii ar observa că ea a venit goală la mine și am plecat amândoi în altă cameră. Yes, we have sex!)

Nu-i vorba că îmi prezint public viața sau că vreau să o vadă alții, ci că nu-mi pasă dacă o văd și alții. Nu fac nimic ieșit din comun. Marea majoritate a oamenilor nu fac nimic ieșit din comun față de vecinii lor.

Știu de unde pornește teama asta. Este înrădăcinată în noi de 50 de ani de comunism, unde vecinul te supraveghea și poate te turna la Securitate, așa că mai bine te ascunzi de el.

Este înrădăcinată apoi de un pudism ieșit din comun. Practic vorbind, majorității oamenilor nu le este teamă că ar putea fi văzuți gătind pui; se tem că vor fi văzuți dezbrăcați. Părinții nu vorbesc cu copiii lor despre corpul lor. Școlile nu au vestiare unde să te schimbi și să-i vezi pe colegi cum arată. Filmele americane în care elevi de școală sau liceu fac duș și umblă dezbrăcați după ora de sport ni se par ciudate, ne strâmbăm un pic când vedem astfel de scene.

Societatea noastră s-a construit pe alte direcții. În Austria se face saună complet nud. Acolo și în multe alte țări este perfect normal să intri în saună în costumul lui Adam/Eva alături de părinți, colegi de școală sau colegi de muncă. Vă închipuiți însă în România ideea ca orice coleg de muncă să vă poată vedea dezbrăcați? Să vă vadă nud (și mai ales nudă) colegii, subalternii sau șefii? Ceea ce în alte țări este absolut normal la noi este de neconceput, este o abominație. Doar ideea din acest paragraf îi face pe mulți să aibă un junghi la stomac.

În Ungaria, la Balaton, un nene lângă mine și-a dat jos slipul și a rămas în cucul gol până și-a tras nădragii pe el. No fucks were given, nici la el, nici la cei din jur. Românii din grup erau oripilați. Cum să faci așa ceva? Sunt copii în jur! Țara pierzaniei, scuipă în sân și fă cruce de 3 ori!

La noi, la sală, jumătate din bărbați se schimbă rapid, într-un colț, cu spatele la restul celor din vestiar. N-au nimic în neregulă. Nu o au nici mică. Nu o au nici mare, deși asta n-ar fi ceva de rușine. Nu zic nici să umble pe acolo cu pendula în vânt, că asta depășește limitele unui comportament normal, dar nici ca ei. De ce se tem? Nu știu. Nu-i pasă nimănui cum arată ei. Nu-i fotografiază nimeni. Pur și simplu au ideea în cap că nu trebuie să fie văzuți de alții, pentru că e rău. De ce? Nu știu nici ei, dar pot să le spun, din partea cealaltă a încăperii, că nu-mi pasă de cum arată sau ce fac.

Vă pot spune însă secretul unei vieți mai bune. Un pic mai bune, un pic mai liniștite. Este atunci când faci ce vrei la tine în casă și nu stai inclusiv acolo cu teama că te judecă și te supraveghează altul. Ba chiar, dacă te uiți tu cu atenție la ce fac vecinii tăi, vei observa rapid că aveți foarte multe în comun.

O societate mai bună este aceea în care fiecărui om nu-i pasă de ce face altul în casa sa. Nu-i pasă dacă umblă dezbrăcat, dacă are burtă, dacă are sâni mari sau mici, dacă-i dă o palmă peste fund nevestei din când în când sau nu. Nu-i pasă dacă vecinul este homosexual sau nu, căsătorit sau nu, bogat sau nu.

O societate mai bună este cea în care oamenilor nu le pasă ce face vecinul la el în casă, dar în schimb toți sunt interesați de a avea spații comune cât mai bune. Curat în jurul blocului, spațiu verde, parcare organizată, poluare mică.

Am trăi cu toții mai bine așa sau măcar mai lipsiți de stres.

(Primit pe mess, autor necunoscut)