Discurs la înmormântarea telefoanelor LG

Cred că ieșirea LG din business-ul de smartphones este un eveniment suficient de mare. Asistăm la o înmormântare, așa că iată câteva cuvinte și din partea mea la mormântul acestor telefoane.

Un pic uimitor este că LG face exit-ul în momentul în care era totuși numărul 3 pe piața din SUA, după Apple și Samsung. Pun pariu că puțini știau asta, dar poziția pe podium nu spune de fapt multe. LG avea 8% acolo în decembrie 2020, în scădere de la 13% în septembrie 2020, dar piața americană este atipică: LG se bătea acolo cu Google și Motorola, în timp ce branduri mult mai bune precum Xiaomi, Oppo, OnePlus și altele nici nu intră în statistici.

LG produce telefoane mobile încă de prin 1995, când a avut loc boom-ul acestora. Nu știu cum arătau primele lor telefoane, probabil mari și butucănoase. Cele din 2002 arătau ca mai jos:

Un model interesant a fost LG KE850 Prada, primul smartphone cu ecran de sus până jos și doar trei butoane mici jos. LG l-a prezentat în decembrie 2006. Apple a prezentat primul iPhone în ianuarie 2007. Puțini au apucat să afle că LG a propus aceeași formă cu puțin timp înainte. Nu că doar din cauza formei ar fi câștigat iPhone-ul cotă de piață, desigur.

Primul LG cu Android a fost modelul Eve (cool name), în 2009. Era un model slider, cu tastatură completă sub ecran, care avea 3″ și rezoluție 240 x 320 px. Android 1.5, cameră de 5 megapixeli, chiar și 150 MB stocare internă!

După o vreme în care LG a lansat telefoane cu nume de cod criptice de genul GW910, le-a plăcut numele Optimus și l-au dat unei serii întregi de telefoane. Am testat cândva Optimus 2x. Au făcut și telefoane pentru Windows Mobile 7, precum Optimus 7.

Un model inedit a fost Optimus 3D. Era moda cu 3D pe televizoare și în orice se putea. Telefonul avea ecran 3D fără a necesita ochelari speciali pentru asta, iar pe spate avea două camere ce puteau genera fotografii 3D. Avea procesor la 1 GHz, ecran de 4,3″ și chiar și ieșire HDMI.

După câțiva ani de modele Optimus, LG a trecut la seria G pentru flagship-urile lor. LG G2, în 2013, a fost practic primul fără alt nume. Am avut și eu acest telefon. Pentru vremea lui, era un model foarte bun: ecran FHD de 5,2 inchi cu Gorilla Glass 2, cameră de 13 mpx, Snapdragon 800, buton on/off pe spate și ecran cu double knock pentru aprindere, ceea ce a a rămas trademark la LG și a fost preluat și de alți producători de telefoane. Avea baterie de 3000 mAh nedetașabilă, ceea ce i-a uimit pe mulți atunci.

A fost un telefon bun.

LG Nexus 5, lansat pe final de 2013, a fost un model poate chiar legendar de-al lor. Seria Nexus era făcută pentru Google, avea doar Android-ul de bază la bord, oarecum echivalentul telefoanelor Pixel de acum. Google dădea pe rând altor producători contractul pentru un telefon “Nexus”, iar aici a fost rândul celor de la LG.

Nexus 5 a fost mai slab decât un G2 ca specificații, dar probabil a prins mai bine pe piață prin brandingul Nexus. Iată review-ul meu de atunci.

Au urmat G3 și G4, bune dar fără a fi memorabile din vreun motiv. Samsung deja începuse să miște bine de tot în zona smartphone-urilor.

LG G5, însă, a fost un model care m-a impresionat de când l-am văzut prima oară și pe care, de altfel, l-am folosit cu plăcere un an de zile. G5 a fost primul cu cameră ultrawide. Era 2016 și cred că a mai durat vreo 2 ani până ce alți producători și-au dat seama că-i mișto.

Dacă țin bine minte, G5 era și certificat MIL-STD-810G la șocuri și vibrații, o altă chestie “de-a LG” pentru modele de top.

Mie mi-a plăcut din prima acea cameră, mi s-a părut că deschide o nouă lume în fotografiere și filmare. Ecran de 5,3″ la 1440 x 2560 px, Snapdragon 820, două camere principale, carcasă de aluminiu, baterie detașabilă. Avea chiar și niște module adiționale. Am avut și eu unul, un grip care adăuga baterie suplimentară și te ajuta în fotografiere.

A fost un telefon bun. Nu știu dacă a avut succes pe piață. Probabil că nu. Schimbare de direcție față de G4, iar accesoriile și ideile aduse de G5 n-au fost continuate la G5. Problemele LG nu sunt de ieri, de azi, dar pentru mine LG G5 a fost foarte bun. Încă funcționează pe undeva pe la socri, dar acel ecran s-a dus, are ghosting masiv pe el și a devenit acum inutilizabil.

Alte modele remarcabile au fost LG G Flex și Flex 2, lansate în 2013 și respectiv 2015. Telefoanele erau curbate. Țin minte un stand la MWC și coada care se făcuse pentru a vedea “minunea”, iar unii se așteptau ca întreg telefonul să fie cumva flexibil. Mișto ca aspect, dar nu foarte practic în buzunar, decât dacă-l ții la spate, pe fund.

LG a pierdut mult capital de imagine cu o problemă ce făcea telefoanele lor să intre în bootloop. Contacte imperfecte la fabricare duceau la o serie nesfârșită de resetări, iar telefonul nu boota niciodată. Asta a afectat mai multe modele timp de câțiva ani, inclusiv G4, G5, Nexus 5X, G Flex și altele.

În paralel cu seria G, LG a vrut să concureze Samsung și pe segmentul Note cu seria V. Recentele V30, V40 și V50 au fost telefoane de mari dimensiuni, “cu de toate”. N-au avut stylus, dar existau tot felul de accesorii smart pentru ele. Dacă ați avut vreun telefon din seria V, sunt curios să aflu cum vi s-a părut.

Acestea au fost modelele de top. LG a produs și o mulțime de serii entry-level, majoritatea foarte slabe. Părinții mei au luat o țeapă cu două telefoane LG, cred că modele K8 care în 2018 erau făcut cu Snapdragon 210 și doar 16 GB stocare internă, de nu poți instala prea multe programe.

Și ajungem la 2020. LG vinde niște modele numite Velvet, care sunt mid-range-urile lor. Face furori și un model numit LG Wing, care-i inedit prin faptul că are două ecrane, dar ca design slider. Cel de deasupra se rotește 90 de grade și telefonul ia forma literei T. Nu-i rău ca idee, că este o funcție foarte practică în anumite situații, dar este atât de ieșită din tipare încât puțini oameni “se riscă” la așa ceva.

În mod ciudat, LG a făcut deci și un telefon “pliabil”, până la urmă, dar cu Snapdragon 765G. Iată un review.

După Wing, LG a mai anunțat niște telefoane prin seriile K și W. Apoi au anunțat că divizia se micșorează și chiar închide începând cu 31 iulie, deși vor asigura vânzări și suport tehnic pentru o vreme. Rămân în business, că încă au patente și produc componente pentru telefoane și lucrează și în 5G sau 6G, dar nu vor mai vinde telefoane, după ce în ultimii ani au avut pierderi foarte mari. La nivel mondial, dispariția lor probabil nu se va cunoaște. În SUA, probabil cota lor de piață va fi acaparată de Samsung.

Așa că ne despărțim de LG. Rămâne ceva, după ei. Rămân camerele ultra-wide, popularizate întâi de LG și adoptate apoi de toți producătorii. Mai rămân idei precum senzor de amprente sau buton pe spatele telefonului și poate și gestul de double-tap pe ecran pentru a-l aprinde. LG a avut multe idei îndrăznețe și le-au pus în practică, deși de multe ori asta a însemnat pierderi financiare și i-a adus în situația de acum.

RIP LG! Acum să vedem despre ce producător va fi următorul articol similar.