Siguranță și încredere, dar nu e clar unde pot fi găsite

Ați observat cum, după orice tragedie din România, ancheta ulterioară arată că lucrurile stau de fapt mult mai rău decât ne așteptam? Niciodată nu auzi că s-a făcut tot ce s-a putut, că în ciuda eforturilor aproape supra-omenești a intervenit un ghinion teribil sau că salvarea a fost ratată la mustață.

Niciodată. Întotdeauna o știre rea este urmată de știri și mai dezolante despre starea sistemului care ar trebui să ne țină în siguranță, scoasă la iveală doar pentru că a intervenit o tragedie. Iar după mai multe astfel de situații, înțelegi încet-încet că situația este generalizată. Nu contează unde stai, you’re fucked.

Mă uitam pe concluziile preliminarii ale anchetei de la Onești, unde un criminal a omorât cei doi ostateci pe care-i avea înainte ca Poliția să intervină competent. Ce a apărut până acum:

• polițiștii prezenți la fața locului râdeau de cererile criminalului, când acesta flutura un cuțit la ușa balconului.
• polițiștii aveau cheile de la apartamentul respectiv, dar nu le-au folosit.
• polițiștii au ignorat cele 4 dosare anterioare de violență ale criminalului.
• negociatorul nu a fost informat despre dialogul criminalului cu operatorii 112.
• poliția Bacău a informat superiorii de la București la 2 ore după moartea victimelor și printr-un grup de WhatsApp, nu prin canale oficiale
• șeful trupelor speciale nu s-a dus la fața locului, ci a rămas la birou.
• adjunctul IPJ Bacău a căutat pe net procedura de intervenție pentru luarea de ostateci.
• distanța între polițiști și criminal era de 12-13 metri, dar nici un polițist nu a tras în el, deși “orice polițist din Poliția Română, cu pistolul aflat în dotare, putea să execute foc de precizie, în condițiile în care ținta era un om de 140 de kg”.

Asta ultima este apropo de discuțiile de genul “dar de ce nu intervine poliția în forță?”. Ăia dădeau pe Google “cum se intervine în forță” și lumea se așteaptă la Chuck Norris.

Pun pariu că aceiași polițiști ar fi primii la proteste ca să nu le scadă norma de hrană sau sporul de calculator, pentru că, iată, își câștigă zilnic acel salariu prin muncă dedicată.

Înțeleg că Onești nu-i vreun centru al aventurilor în România, dar prea multă amorțeală strică. Când doar stai la ciupit cu radarul sau trimiți bețivi acasă, pierzi însă legătura cu orice nevoie mai serioasă a societății.

Nu-i nimic. Șefii de la Bacău și Onești, înlocuiți recent, au fost mutați pe alte poziții de conducere. Toți cei implicați probabil vor ieși la pensie la vreo 50 de ani, după care sunt liberi să se angajeze pe la primării sau alte instituții căpușă ale statului sau poate să-și deschidă propria firmă de pază și protecție, că e ușor să prinzi câteva contracte de pază când ai relațiile făcute pe la instituțiile statului.

Siguranță și încredere!