Despre Meșteri și Dorei

Mathaus, care-i magazinul de materiale de construcții al grupului Arabesque și, de altfel, vecinul meu de cartier (adică cel mai apropiat magazin de bricolaje), a făcut un clip video foarte mișto în care joacă Andi Vasluianu și Șerban Pavlu. Sper să îl dea și la TV, că merită ca răspuns la campaniile de acum mulți ani care au introdus termenul Dorel.

Ideea clipului este că nu toți zidarii, electricienii și alți lucrători în ale construcțiilor și amenajărilor sunt niște Dorei. Unii sunt Meșteri. Majoritatea, de fapt, sunt experți în ceea ce fac și ca să ajungi tu la același nivel ar fi nevoie de mulți ani de muncă, așa că e aiurea să fie toți băgați în aceeași oală.

În caz că nu mai știți de unde a pornit vorba cu Dorel, era o reclamă la tărie, prin 2003, care a devenit virală pentru că era amuzantă într-o perioadă de reclame destul de fade. Niște muncitori stăteau și râdeau de singurul din grup care dădea la târnăcop într-o groapă stradală și rupe un cablu electric sau ceva de lasă tot cartierul în beznă.

18 ani mai târziu, nimeni nu mai știe că totul a pornit de la un produs media, dar a rămas ideea colectivă de a lua în derâdere, de a desconsidera, o categorie întreagă de lucrători. În practică, totul ar fi trebuit mai degrabă înțeles ca o satiră la adresa șantierelor fără cap sau coadă.

În fond, toate clădirile mișto, toate vilele construite cu schepsis și design reglat la milimetru, cine le face? Tot de meșteri în construcții și amenajări sunt făcute, doar că având un proiect clar în față.

Știți care-i culmea? Că meseriile respective sunt și vor fi întotdeauna importante. Meșterii din construcții la propriu îți construiesc casa care te ține o viață! Sau renovează apartamentul, ceea ce probabil că faci o dată la foarte mulți ani și asta înseamnă că munca respectivă este cu atât mai importantă.

Sunt cei în care ai încredere că-ți fac sistemul electric prin casă, care are legătură directă cu siguranța ta, dar oamenii se referă la acești lucrători drept “dorei”, deși corect ar fi “meșterul care știe să facă o treabă crucială și care trebuie să mă țină forever”. Să mai zic de țevi și importanța unui instalator bun?

Sigur, nu toți sunt maeștri în ale construcțiilor sau finisajelor. M-am lovit și eu de unii care făceau treaba, dar o făceau să meargă și atât, fără vreun simț al lucrului cu adevărat bine făcut. Asta este însă valabil pentru orice domeniu de activitate și orice tip de lucrători, însă doar meșterii din construcții s-au ales cu 18 ani de generalizare la adresa lor.

Este de remarcat și dublul standard din acest domeniu. Pe de o parte românii se plâng că meșterii sunt greu de găsit, că mulți au emigrat din țară pentru salarii mai mari sau astfel de meserii nu se mai învață ca înainte pentru că nu mai avem școli profesionale sau tineri atrași de astfel de domenii. Pe de altă parte, de 18 ani îi numim la grămadă Dorei pe acești oameni. Asta spune, de fapt, clipul Mathaus și campania lor “cu respect începe totul”.

Eu, în locul profesioniștilor foarte ordonați din acest domeniu de activitate aș fi foarte ofticat. O glumă s-a dus prea departe.

Și știu că există astfel de profesioniști. Cum spuneam, am văzut și uscături, dar în principal am avut norocul să lucrez cu oameni profesioniști despre care n-aș putea gândi niciodată că sunt “Dorel”. Oamenii care ne-am renovat nouă apartamentul erau mai perfecționiști decât mine, avea un simț al frumosului care mi-a plăcut.

Îmi tot arăta mici defecte pe care eu nu le-aș fi observat niciodată, își cerea scuze și punea oamenii la treabă ca să le corecteze fără să-i cer eu asta. La un moment dat a fost el uimit că nu doresc eu îndreptarea unor pereți ușor curbi. Mi-a explicat că nu pare o problemă importantă, dar dacă voi monta cândva spoturi pe tavan ar putea apărea niște umbre nedorite pe perete. L-am asigurat că nu voi dori spoturi.

Într-o zi omul a fost nemulțumit că, din cauza frigului, încă nu se uscase bine un strat de amorsă dat pe pereții dormitorului. În loc să zică “păi, revenim mâine, ca să fie uscat bine!” și să plece, l-a trimis pe un om să-i aducă un tun de căldură de pe unde îl avea depozitat și a încălzit ușor camera ca să usuce pereții. I-am zis că am rămas plăcut surprins de idee. Mi-a răspuns că doar am convenit la un plan, până în weekend trebuie date ambele straturi de glet, șmirghel și poate și văruit, nu e timp de amânări!

Mi-a mai spus o chestie care de obicei identifică un meșter bun. Mi-a zis că are tot interesul să facă treaba rapid, ca să mai ia și alte lucrări după aceea, și să o facă foarte bine, că din recomandările clienților mulțumiți găsește noi lucrări.

Și toată echipa sa era la fel. Toți au făcut treabă excelentă, s-au purtat ca niște profesioniști, n-au vrut niciodată bani în plus și, de altfel, din cele trei oferte pe care le-am avut inițial înainte de a-i alege, a lor a fost cea mai mică. Ei au fost meșteri, n-aș putea spune niciodată că am lucrat cu niște Dorei, nici măcar în glumă.

I-am recomandat după aceea și altora, de câte ori a fost vorba de așa ceva. Din câte știu au acceptat puține lucrări, că probabil au destule, dar toți cărora le-au lucrat în casă au fost mulțumiți.

Și e grea meseria. De câte ori am terminat câte o muncă din aceasta do it yourself, am plecat convins că un meșter ar fi făcut-o de trei ori mai repede și mult mai bine decât mine. N-aș vrea să fiu în locul lor, de fapt, indiferent cât câștigă, pentru că n-aș putea căra zilnic atâția saci de glet, faianță sau moloz, n-aș vrea să stau în praful de la șmirgheluit pereții sau să lucrez mereu cu flexul șamd.

Ghid general de găsit Meșteri: mergeți pe recomandări, dar de la oameni despre care știți că apreciază lucrul bine făcut, nu de la oricine care nu se uită la detalii. Nu vă uitați după oferta cea mai mică, că o dată renovați, și chiar și pentru treburi mărunte (instalații, electrice etc) alegeți o echipă de măcar 2 oameni, că se ajută și completează între ei și ies mult mai bine lucrurile.