Ce este un NFT și la ce-ar putea fi util

Sunt sigur că ați auzit de multe ori termenul NFT în ultima perioadă și vă întrebați ce este acesta. Momentan apare în știri la categoria de lucruri noi, ciudate și scumpe, dar ideea în sine ar putea rămâne alături de lumea digitală pe termen foarte lung.

Așadar, ce sunt NFT-urile? Un NFT trebuie gândit ca act digital de proprietate combinat cu un certificat digital de autenticitate.

Un NFT poate fi atașat unui fișier digital: o fotografie, un desen, un cântec, un video – orice până la urmă. Persoana care deține NFT-ul poate spune deci ceva de genul “chiar și dacă există alte copii în lume, NFT-ul arată că eu dețin originalul și că am drepturi de proprietate asupra lui”. Și, după cum probabil ați observat, există o piață mare pentru obiecte unice sau inedite, chit că sunt digital și nu pe hârtie, pânză, ceramică sau altceva.

Să începem cu acronimul. NFT = non-fungible token.

Fungible sau, cum se zice în română, fungibil, înseamnă “Care poate fi înlocuit cu altul de același fel, de aceeași calitate și aceeași cantitate, în cazul când formează obiectul unei obligații.” (Dexonline).

Definiția din Merriam-Webster este următoarea “being something (such as money or a commodity) of such a nature that one part or quantity may be replaced by another equal part or quantity in paying a debt or settling an account“.

Altfel spus, termen este mai degrabă legat de bani sau alte obiecte de valoare. Bancnotele sunt fungibile, de exemplu. Dacă tu mi-ai împrumutat 100 de lei, eu nu trebuie să-ți dau înapoi fix aceeași bancnotă primită de la tine. Pot să-ți dau alta, tot de 100 de lei, și datoria este plătită.

Bitcoinii sunt fungibili. Nu contează exact pe care-l deții din toți cei existenți, nu-i niciunul mai special decât altul. Aurul, petrolul sau lemnul sunt materii prime fungibile, că nu contează exact ce lingou de aur ai sau de unde a fost extras aurul din compoziția sa.

Non-fungible înseamnă deci opusul: ceva unic, care nu poate fi înlocuit cu altul similar. De asta acel aspect de certificat de autenticitate. NFT-ul arată că obiectul pe care-l ai tu este unic, adică individualizat printr-o serie, cu proveniența și posesia știută și garantată prin NFT.

Ca analogie = orice obiect scump pentru că a aparținut cândva unei vedete, de exemplu. V-ați uitat la show-ul Pawn Stars? O minge de baseball costă 3 dolari. Mingea lovită de Mickey Mantle când a câștigat campionatul mondial, eventual semnată de acesta cu semnătură confirmată de un expert și tot ce-i nevoie pentru a dovedi că este acea minge? Probabil costă 300.000 de dolari.

Token este un termen legat de lumea digitală și metoda de a crea NFT-urile. Tehnologia blockchain este utilizată pentru a crea și garanta securitatea unui NFT, iar unele elemente legate de blockchain se numesc tokens.

Blockchain-ul l-am mai explicat cândva. Tehnologia în sine este foarte interesantă. Un lanț de blocuri, fiecare bloc având scrise în el niște informații (criptate), plus id-ul blocului anterior și a blocului următor. Împreună fac un lanț, iar acest lanț este public și deci regăsit pe sute de mii de calculatoare din toată lumea în acest moment.

Asta înseamnă că nu poți modifica informația dintr-un bloc pentru a o falsifica, de exemplu. De ce? Pentru că tu poți modifica blockchain-ul din calculatorul tău, dar cel original există pe sute de mii de alte calculatoare și servere și, la nevoie, se poate demonstra deci că al tău este cel alterat.

Ca analogie, teoretic poți falsifica actul de proprietate a unei case sau al unui teren și apoi, ca James Bond în noapte, te furișezi în Tribunalul București sau unde se țin oficial astfel de acte. Intri acolo, scoți originalul, îl pui pe cel falsificat în locul său și gata, ai tras lucrurile în avantajul tău.

Acum închipuiți-vă că arhiva tribunalului ar fi de fapt copiată de o mie de ori, copii ale actelor fiind în o mie de alte clădiri din țara asta. Mult mai greu, practic imposibil, să faci înlocuirea în toate acestea simultan, nu?

Așa că lucrurile scrise într-un blockchain rămân acolo și autenticitatea lor poate fi oricând confirmată. Blockchain-ul este o tehnologie de securizare descentralizată foarte rapidă și foarte versatilă. Bitcoin, Ethereum și alte asemenea lucruri ce fac des știrile sunt doar o aplicație a tehnologiei în sine. NFT-urile sunt o alta.

Acesta este logo-ul:

În caz că vă gândiți să-i spuneți persoanei iubite că pentru voi este non-fungibilă, în sensul că este unică, mai bine nu. Termenul este de obicei legat de materii prime sau valute tranzacționabile pe burse sau în magazine. S-ar putea ca unele femei să se simtă jignite de un astfel de compliment, deși pare minunat. Matilda n-a fost impresionată.

DE CE NE-AR PĂSA DE NFT-uri

Nouă, aici pe blog, poate că nu ne pasă… momentan.  În lume au însă deja destule aplicații foarte mișto.

Principala utilizare este de a acorda drept de proprietate asupra unui produs digital. Să vă dau un exemplu: un tablou clasic este simplu de vândut, că este un obiect fizic, unic, și cu originea certificată de experți în caz că pictorul nu mai trăiește.

Cum poate vinde însă un artist digital operele sale de artă? De exemplu un grafician care face un “tablou” la fel de mișto, doar că în Illustrator? Păi îl face NFT și deci îl poate vinde pe bani mulți deoarece cumpărătorul primește și garanția că doar el deține acel JPEG. Pe baza NFT-ului îl poate vinde ulterior altui colecționar.

Poate că graficianul vinde trei JPEG-uri la trei persoane diferite, fiecare cu NFT-ul său. Se poate și asta, doar că valoarea va fi mai mică pentru că sunt mai multe în lume.

Altcineva poate fura JPEG-ul respectiv și-l pune pe torrente ca să-l ia toată planeta. Nu-i bai. Tot deținătorul NFT-ului are obiectul cel mai valoros, că are de fapt dovada că lui i l-a dat artistul. Poți cumpăra o reproducere de Rembrandt cu 120 de lei. Originalul, certificat de experți că-i original, costă 100 de milioane de dolari și reproducerile nu-i pot micșora valoarea, ba poate chiar îl fac și mai dorit, și mai valoros în ochii celorlalți.

Așa că NFT-urile sunt în primul rând o unealtă foarte mișto pentru artiști digitali într-o lume digitală. Unicitatea nu mai poate fi garantată prin prezentă fizică a produsului în casa proprietarului, dar în lumea digitală NFT-ul preia acest rol. CSO-ul  de la Royal Finance îl numea recent “cea mai bună metodă de a demonstra proprietatea”.

Un reportaj văzut de mine arăta un artist care crease un algoritm de machine learning ce făcea singur desene. El vindea cele mai bune desene. Partea interesantă este că, prin NFT-uri și genul de contracte ce pot fi securizate prin blockchain, el încasa 10% și din tranzacțiile ulterioare ale acelui produs. Adică poate vindea un desen cu 300 de dolari, dar dacă după 3 ani desenele sale sunt foarte celebre și unul dintre cumpărători le vinde mai departe cu 100.000 de dolari, artistul va lua 10% și din noua tranzacție, un fel de “drepturi de autor”.

Christie’s a vândut cu 69 de milioane un colaj digital semnat prin NFT. Un gif animat cu Nyan cat s-a vândut cu 600.000 de dolari. Jack Dorsey și-a vândut recent primul său tweet cu 2,9  milioane de dolari și a donat banii. Aici intrăm în discuții despre percepția valorii, oameni care se laudă cu averea lor, bunuri Veblen și alte concepte.

via GIPHY

NOUA ORDINE MONDIALĂ A COLECȚIONARILOR DIGITALI

Uitați însă o altă aplicație foarte mișto. Știți cum colecționam surprize când eram mici (pe vremea mea, oricum) și alea cu Lăcătuș erau mai valoroase, că apăreau mai rar în gumă? Sau cum americanii au o adevărată piață cu valori foarte mari pentru baseball cards?

Lumea de acum este digitală. Oamenii vor să colecționeze pe telefon și tot pe un ecran să-și vadă colecțiile și să se laude cu ele.

Așa că NBA a inventat Top Shot, care-i o serie de mici clipuri video ce pot fi colecționate. Sunt de fapt faze șmechere din diverse meciuri ale sezonului trecut și toate vin cu NFT-uri. Le poți deține, iar cele rare sunt deja schimbate sau chiar vândute de colecționari într-un marketplace tot digital. NFT-urile fac posibile tranzacțiile și transferul de proprietate și autenticitate al fiecărui astfel de clip video făcut de NBA între colecționari.

Există mai multe niveluri de “cartonașe”:

• common: peste 10.000 din fiecare
• rare: între 500 și 4.999 din fiecare
• legendary: între 50 și 499 din fiecare
• platinum ice: 3 bucăți din fiecare clip
• genesis: o singură bucată

Toate se vând sub formă de pachete. Un pachet de 5 momente common costă 14 dolari. Un moment de tip legendary (adică probabil vreun slam dunk foarte spectaculos dintr-un meci) care a fost lansat în doar 50 de exemplare este automat mult mai scump decât unul common lansat în 20.000 de exemplare în piață.

Și chiar și în serii limitate aparent identice, oamenii au găsit metode de a da valoare diferită unora dintre ele. Dintr-o serie de 50 de momente, cel cu numărul 1 sau cel cu numărul purtat de jucător pe tricou este mai valoros. Știu că nu are logică, numerologia n-a avut niciodată, însă mulți se feresc de numărul 13 (sau cred în horoscop), așa că that ship has sailed.

Dacă mă iau după faptul că toate pachetele sunt sold out pe site-ul oficial Top Shot, deși erau disponibile zeci de mii, înseamnă că sistemul a prins bine.

Ai putea să iei singur din ce meci tu o fază mișto și să o salvezi ca .mp4 în telefon și să te uiți de câte ori vrei tu la ea? Bineînțeles, dar n-ai participa la sistemul NBA, nu te-ai putea lăuda cu ce ai, nu ai putea să faci schimburi. Tendința de a colecționa ceva rar este uzuală pentru oameni, mai ales în grupuri organizate de pasionați; NFT-urile fac acest lucru posibil pentru fișiere digitale.

Uneori se ajunge la sume mari. Momentul #29/49 cu Lebron James s-a vândut cu 208.000 dolari. Cifrele arată că este momentul cu numărul 29 dintr-o serie de doar 49 produse. Puteți vedea aici marketplace-ul NBA Top Shot, iar până acum s-au cheltui peste 230 de milioane de dolari pe astfel de momente și în revânzarea lor.

Asta în baschet. Într-un sistem similar făcut pentru fotbal, un NFT cu Christiano Ronaldo s-a vândut cu 290.000 de dolari. Proprietarul a declarat cele de mai jos:

“Ninety-nine percent of people probably think it is stupid to spend so much on something that you cannot ‘touch.’ My parents don’t get it and think I am a bit crazy,” he said. “I would personally never buy a Picasso, but I was very happy to invest 300,000 USD in my idol.”

În traducere, are bani, i-a cheltuit pe ce-i place lui și nu-i pasă că obiectul cumpărat nu există fizic, ca în achizițiile clasice.

În fotbalul american, un card digital cu Gronkowski s-a vândut pentru 232 Ether, echivalentul a 435.000 de dolari în acel moment. Cum zice articolul, asta este încă departe de un cartonaș fizic, pe hârtie, cu Patrick Mahomes. Acela s-a vândut cu peste 860.000 de dolari acum câțiva ani.

Din păcate, chiar și în noua lume a digitalului, astfel de colecții nu sunt gândite pentru copii care fac schimburi între ei sau le vând pe bani de buzunar, ci tot celor cu cash mult se adresează.

VIITORUL NFT

Așteptați-vă să rămână cu noi NFT-urile. Momentan auziți despre ele deoarece sunt inedite, iar vânzările pe bani mulți mereu ajung la știri, indiferent dacă-i vorba de tablouri vechi de 500 de ani sau JPEG-uri de acum.

Tehnologia permite oricui să creeze ceva digital și să vândă acel produs într-un mod organizat, securizat și convenabil pentru creator și pentru cumpărător. Fișierele digitale pot fi ușor multiplicate, așa că “acte” de proprietate și unicitate vor fi mereu avantajoase.

Se pare că este simplu să creezi un NFT. Există servicii care fac asta, ai nevoie doar de un crypto wallet în care să-l stochezi după aceea și să-l transferi altcuiva dacă e cazul. Dacă vreți să vindeți creații digitale (design fashion, tatuaje unice whatever), investigați NFT-urile și marketplace-urile lor.

Apoi, cu NFT-uri se deschide o piață uriașă pentru colecționari. NBA a dat un exemplu excelent. Champions League, Formula 1 și alte competiții probabil vor profita imediat de același sistem. Nu trebuie să dezvolte de la zero ceva, sunt firme private care abia așteaptă să pună totul la punct, în schimbul unui comision pentru licență. Este colecționatul de timbre pentru generația contemporană.

NFT-urile mai sunt și o posibilitate de marcare a unor bunuri digitale. Văd și un viitor în care mecanisme anti-piraterie de verificare a autenticității unui bun digital (joc, film etc) ar putea folosi NFT-uri și blockchain-ul din spate pentru a verifica dacă într-adevăr ai cumpărat acel joc sau îl piratezi.