Zgârcenia industriei auto i-a făcut să nu-și rezerve capacitate suficientă de producție pentru microcipuri

Te citesc cu plăcere dar acesta e un moment în care ești total pe lângă subiect. Lucrez în industria automotive, direct implicat și afectat în și de această problemă și niciun argument zis de tine nu are legătura cu lipsa lanțului de aprovizionare.

Radu:
nu. mi-e lene

Daca Radu cel bun e bun pana la capat, sterge mizeriile ui Radu cel Rau care lucreaza el in Automotive. Vezi o celula canceroasa pe net? O elimini daca poti.

Eu tot aștept să treacă EU peste principiul ăsta de neintervenționism în partea care nu se mănâncă a economiei și să împingă tare către producția locală de chip-uri.

mai da terminati cu articole luate si traduse prost. nu, nu e de la lipsa de container, nu e de la productie. unul justifica catre actionari de ce le merge prost investitia si a fost mai ieftin sa plateasca articole in presa legat de containere decat sa isi faca seppuku in fata actionariatului. iar la auto e mai usor sa dai vina pe ceva abstract decat sa spui ca dai afara oameni ca nu faci profitul visat.

Componentele electronice pentru industria auto au cerinte greu de atins de multi producatori. Proiectarea in sine cere performante intre -40C si +125C (sau chiar 150C pe capsula, ceea ce inseamna 175-180C pe siliciu, limita la care siliciul nu mai e semiconductor). Apoi aceste componente necesita calificare, un proces destul de greoi si lung, ce consuma multa energie (se alege un lot de componente, sunt imbatrinite accelerat, sunt masurate la diverse intervale de timp, apoi iar imbatrinite, limita e de 3000 ore si trebuie sa supravietuiasca toate, altfel procesul se reia). 3000 ore de functionare inseamna 125 de zile de functionare continua, plus niste zile de masurare si timpi morti, deci se ajunge la vreo 5-6 luni. Cam atit ia o calificare de produs automotive. Apoi mai e o chestie, tehnologiile automotive nu sunt pe 5-10nm, ci pe la 65-90-110nm, chiar si 250-350nm, pentru ca sunt robuste. Costul unei tehnologii este invers proportional cu dimensiunea minima a tranzistorului. Spre exemplu, un set de masti pentru litografia unui chip pe 65nm e cam 200k dolari, pe cind la 250nm costa sub 60k dolari.
Multe companii abandoneaza automotive din cauza pretului mare de productie si pretului mic de vinzare, ca industria auto vrea electronica ieftina. Devine mai profitabil sa faci chip-uri consumer. Va dau un exemplu:
– un chip de masurare a acceleratiei si presiunii in roti costa 2-3 euro, dureaza 2 ani sa-l faci.
– valva ce se monteaza pe janta e un produs integrat de Valeo, Bosch, Lemforder, etc si costa 50 euro, dar productia nu costa tot atit de mult ca chip-ul in sine. Vrei 10 mii de valve, comanzi 10mii de chip-uri si atit. Ai cost de 10 euro pe valva, o vinzi cu 50. Livrezi si janta, ca tu ai testat valva pe o anumita janta, si zici optiunea asta costa 600 euro 4 jante de aliaj. Producatorul masinii mai pune si el 100-200 la pret.
– producatorul chip-ului are costuri de ordinul milioanelor pina incepe sa vinda produsul la 2-3 euro. Daca nu si-a facut bine calculele si estimarile, nu scoate banii.

Marja industriei auto nu e single digit, cum se bat toti cu caramida in piept. E cu doua cifre, dar da bine sa te plingi ca esti sarac. Cine dracu ar face atita munca pentru 4-5%? Voi stiti ce inseamna sa mergi cu marja de 4-5%? Inseamna ca poti trece pe negativ fara sa simti la mici ploi de vara ale economiei mondiale.

Odata cu trecerea la masina electrificata vom vedea cresterea pretului, nu scaderea lui.

Radu:
nu știu niciun Marcel care scrie unit tests implicat direct în procesul de Supply Chain Management, dar dacă te ajută pe tine să crezi asta, go on.

Mi-e lene să dau explicații, cum îi e lene și lui nwRadu să poarte conversații în secțiunea de comentarii cu cititorii. Cu alte cuvinte, lipsa mea de respect e către nw, nu către comunitate.

Doar te plictisesti f tare probabil. Ni se falfaie …