Cărți: Light of the Jedi, prima din seria Star Wars High Republic, este foarte slabă

Am citit Light of the Jedi, cartea cu care a debutat Star Wars: The High Republic. Este foarte proastă și nu o recomand nimănui în afara celor care sunt atât de fani SW încât merg îmbrăcați în Jedi și prin casă sau ceva de genul acesta.

High Republic este o perioadă pe care Disney/Lucasarts au anunțat acum vreo doi ani că o vor deschide pentru crearea de cărți, benzi desenate și poate și filme. Pentru mine a fost o veste bună deoarece a făcut exact ce-mi doream: a mutat acțiunea din perioada deja plictisitoare a lui Skywalker într-o altă eră.

High Republic este perioada cu vreo 200 de ani înaintea filmelor clasice Star Wars și apariției Imperiului. O perioadă în care există mii de Jedi, în care Republica duduie, viața este bună și deci ar putea fi făcute conflicte mult mai complexe, dincolo de “Imperiul stăpânește tot și mai există doar doi Jedi, amândoi ramoliți”.

Am zis mereu că mi-ar plăcea cărți sau filme în perioada din Knights of the Old Republic, de exemplu, dar în principiu îmi doream cele de mai sus și le-am primit prin High Republic.

Au apărut două cărți până acum: Light of the Jedi, de Charles Soule, și Into the Dark, pe 2 februarie, un roman young adult fără legătură cu primul. Eu am citit Light of the Jedi și este proastă rău, probabil cel mai prost roman citit în ultimii 2-3 ani.

Mai jos sunt multe spoilere. Nu citiți dacă nu vreți să fiți spoilați, dar cartea este atât de proastă încât mai bine citiți articolul meu și evitați cartea. Aș spune să așteptați filmul, dar probabil va fi la fel de prost.

În primul rând, intriga este foarte neinspirată. O navă de transport are un accident în hiperspațiu, se rupe în bucăți și bucățile ei apar în vreo 10 sisteme solare, unde călătoresc cu viteza luminii și lovesc stații spațiale, planete, luni și altele, provocând cataclisme de amploare și pierderi economice.

Oricine a mai citit niște hard SF știe că spațiul este foarte… mare. Să zici că vreun container iese din hiperspațiu fix în dreptul unui sistem solar și acolo chiar nimerește o planetă este neverosimil. Este ca și cum ai spune că arunci o piatră în sus și nimerești garantat o albină.

Apoi, tot restul cărții este prost. Jedi care intervin să oprească fragmentele și să descopere ce-a cauzat accidentul sunt personaje unidimensionale, lipsite de orice caracteristici diferențiatoare. Jedi sunt perfecți, mereu interesați să facă bine, să salveze pe toată lumea chiar și cu prețul vieții proprii, ființe perfecte care se simt permanent în brațele Forței și se expun oricărui risc cu aceasta în față.

Știți care-i singura trăsătură negativă a unuia dintre cei 20 de Jedi care apar sporadic prin carte? Este ca la interviurile de joburi când te întreabă care este cel mai mare defect al tău și zici unul care de fapt tot pozitiv pare, precum “sunt prea perfecționist”. Eh, este un Jedi care este excentric și chiar privit ca un ciudat de semenii săi pentru că folosea Forța și în scopuri absolut banale, gen să-și aducă de la distanță farfuria cu mâncare. Forța trebuia păstrată pentru treburile cu adevărat importante, că folosită în scopuri triviale!

În rest, Jedi sunt perfecți. Când acțiunea cere ca puterile lor să nu fie suficiente, nu sunt suficiente și mor. Dar când acțiunea cere un deus ex machina care să rezolve din senin o problemă foarte dificilă, atunci un Jedi se concentrează mai tare și, miraculos, realizează cu Forța ceva incredibil. Face să plouă sau deviază un obiect aflat în partea cealaltă a sistemului solar și care călătorește cu viteza luminii, pilotează nava ca nimeni altul șamd.

La un moment dat, Jedi prind un fragment care se deplasa aproape cu viteza luminii folosind un soi de harpon lansat de pe o navă care practic stătea pe loc.

Iar uneori mor ca proștii, de exemplu se concentrează atât de tare încât navetelor lor se ciocnesc între ele, din neatenție, și explodează.

Cu toate acestea, sunt toți la fel. Cred că sunt vreo 5 Jedi în rolurile principale și nu i-am reținut sau diferențiat de loc. Nu-mi pasă de nici unul dintre ei. Când moare câte unul, e doar o altă pagină peste care treci mai departe fără vreun șoc sau regret.

Cancelarul Republicii este total altruist. Politică? Costuri? Nu există, important este să facă bine. Toate personajele din carte repetă obsesiv mantra “we are all the Republic”, moto-ul vremurilor, inclusiv atunci când merg la moarte sigură. Atât de dedicați sunt cu toții Republicii!

Personajele negative sunt la fel de ridicole, neinspirate, banale și neinteresante. Accidentul în hiperspațiu este de fapt cauzat de întâlnirea cu flota celor răi, Nihil, care călătoreau în secret pe acolo între două fapte rele. Nihil sunt o bandă oarecare de pirați care din când în când jefuiau alte nave sau răpeau oameni pentru recompense.

Da, cu asta se luptă Republica în punctul ei de glorie. O bandă de pirați care călătoresc oarecum invizibili prin hiperspațiu pe niște trasee pe care doar mentorul lor le știe. Mentorul acesta se dovedește de-a lungul romanului un personaj misterios și vom afla mai multe despre el în următoarele volume pe care eu cu siguranță nu le voi cumpăra.

Nihil sunt plini de toate clișeele de bande de răufăcători pe care le-ați văzut și în Mad Max, Pirații din Caraibe și orice alt asemenea scenariu. Șefii își omoară fără remușcări subordonații atunci când aceștia greșesc. Subordonații își omoară șefii atunci când simt că pot să le ia locul. O flotă întreagă trăiește din acțiuni minore și greu de înțeles precum “hai să răpim 4 țărani ca să cerem răscumpărare”, iar între jafuri bea și petrece ascunsă undeva în secret. Viața bună!

Cei trei șefi ai bandei sunt bineînțeles total diferiți, de parcă autorul ar fi vrut să fie “cu de toate”. Vrea ca șeful să fie inteligent, dar și subtil, dar și bun luptător, dar și tăntălău cât să nu-i iasă nici un plan, dar și nemilos? Complicat, hai să facem trei și gata!

Și bineînțeles că planurile lor nici măcar nu funcționează. Totul le merge prost, dar sunt răi la suflet și oricum fac stricăciuni importante. Ancheta Jedi merge perfect, toate ipotezele lor sunt corecte, toate planurile ies bine, chiar dacă uneori niște Jedi mor din motive absolut tâmpite.

Light of the Jedi are cea mai simplistă, previzibilă, banală și neinteresantă poveste spusă vreodată. Nu mi-a păsat de nici un personaj. Nu a existat nici un moment palpitant, vreunul care să mă facă să mai stau treaz o oră în loc să las cartea din mână la primul semn de somn. Talentul de scriitor al autorului, de a învârti cuvintele în ciuda poveștii neinspirate, nu iese în evidență.

Partea bună? Maestrul Yoda nu apare în carte. Adică există, ni se spune că-i în consiliul Jedi, dar nu are nici o linie în carte și deci de inversiunile ciudate de cuvinte scutiți suntem!

Disney îmi datorează 16 dolari. 16 fucking dollars!